„El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25)
Cu toții suntem familiarizați cu această poveste. Nebucadnețar, regele Babilonului, a chemat fiecare conducător din imperiul său îndepărtat, cu un singur scop: acesta trebuia să se plece în fața unei statui uriașe de aur și să onoreze dumnezeii săi. Dacă cineva din țară refuza să se închine, aceasta ar fi însemnat moarte sigură! În acele zile era o practică obișnuită să se pedepsească infractorii de orice fel aruncându-i într-un cuptor aprins. Atunci când trei tineri au stat fermi pentru dreptate și au refuzat să se supună decretului, Nebucadnețar a izbucnit într‑o furie aprinsă. El a ordonat soldaților săi să încingă cuptorul de șapte ori mai fierbinte decât de obicei și să se pregătească să-i ardă pe opozanți (Daniel 3:1-19).
Acești trei tineri evrei: Șadrac, Meșac și Abed-Nego, au fost aruncați într-un cuptor atât de fierbinte încât soldații desemnați să-i arunce în foc au căzut morți. Cu toate acestea, atunci când regele i-a privit pe cei trei, a rămas uimit de ceea ce a văzut: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi? – „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezeu!” (Daniel 3:25)
Cum putea un împărat păgân să-L recunoască pe Fiul lui Dumnezeu? Lucrul acesta a fost descoperit fiindcă slava lui Hristos nu poate fi ascunsă! Ori de câte ori îngerii apar în Scriptură, aceștia sunt îmbrăcați în alb și sunt învăluiți de o strălucire cerească. Totuși, Cel care strălucea nu a fost vreun serafim, ci a fost Isus Însuși – El era mai strălucitor decât flacăra acelui foc încins de șapte ori.
citeste mai mult: https://alfaomega.tv/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
