Anunțuri
ULTIMELE STIRI

Cum sa-ti gasesti iubirea vietii

Banner librariact/

Cum să-ţi găseşti iubirea vieţii

de Richard Krejcir

Cum să-ţi găseşti iubirea vieţii

Partea I

Pregătirea mariajului în care să ai atitudinea şi mentalitatea corectă

Toţi ne dorim iubirea şi căutăm compania care să umple golul care credem că-l avem în viaţă. Pentru unii dintre cei necăsătoriţi acesta reprezintă impulsul dominant al  vieţii lor, aşa cum a fost odată şi pentru mine. Dar pentru noi ca şi creştini, scopul principal al vieţii înseamnă să-i slujim lui Dumnezeu şi să-l glorificăm, să împlinim chemarea destinului pe care El ni l-a hărăzit. Asta se traduce în cine suntem şi cum ar trebui să fim. Lucrul acesta este valabil în domeniul relaţiilor şi în găsirea iubirii vieţii noastre. Aşa că avem nevoie să aflăm ce plan are Dumnezeu pentru aceste relaţii şi apoi să-l respectăm. Pare simplu la prima vedere şi chiar este. Necazul este că din cauza dorinţelor pe care noi le avem şi a obiceiurilor noastre culturale am pierdut din vedere acel plan al lui Dumnezeu. Modelul actual al ieşitului împreună aplicat de majoritate, începând de la adolescenţi la adulţii mai avansaţi în vârstă, este în cel mai bun caz ineficient, iar în cel mai rău de-a dreptul periculos. Tradiţiile “dating-ului” nostru produc o rată de peste 50% divorţuri, atât în lumea seculară cât şi în biserică. Iar mariajele care rezistă unite sunt în mare măsură dificile şi disfuncţionale, astfel că ceva este fără îndoială greşit aici.

Vreau acum să evidenţiez că ceea ce voi scrie aici nu le va plăcea multora deoarece va fi opusul concepţiilor şi al experienţei populare. Cu toate acestea, indiferent ce credem noi despre ceva, s-ar cuveni să căutăm să urmăm modelul lăsat de Dumnezeu. În plus, avem nevoie să urmăm acel model fiindcă este calea sigură spre împlinirea şi fericirea noastră. În acelaşi timp, intenţia mea de aici nu este să vă stric ziua sau să vă fac să renunţaţi la relaţia curentă. Poate doar să vă daţi un pas în urmă, să cercetaţi Cuvântul şi apoi să decideţi ce vi se potriveşte mai bine. Doar făcând aşa veţi întreţine relaţia care se cuvine şi veţi avea parte de toate oportunităţile vieţii, de bucuriile ei complete.

Scopul meu din acest articol este de a pune în perspectivă principiile biblice care să te ajute să decizi ce este bine sau greşit în găsirea iubirii. Dacă însă eşti deja familist, vei avea şi tu ocazia să priveşti la ce-ai făcut greşit şi apoi să corectezi debarasându-te de eventuale concepţii eronate sau de un comportament greşit. Ce nu încerc să fac este să formulez doar un set de reguli, nişte “ai voie” sau “nu ai voie”. Regulile sunt exact acel lucru împotriva căruia încăpăţânarea şi firea noastră se vor lupta, vor respinge şi  sfida. De aceea, voi expune raţiunile găsite pentru ca voi singuri să le cântăriţi atent, voi examina Scriptura ca voi să ajungeţi la o percepţie mai bună a ce înseamnă relaţia sexuală, burlăcia, sau aventura, apoi să ştiţi cum să întemeiaţi nişte relaţii proprii creştinului, relaţii care să reziste o viaţă, incluzând atingerea acelui deziderat al găsirii “iubirii” vieţii tale.

Eu unul nu m-am trezit într-o bună zi că sunt căsătorit! Majoritatea vieţii de adult mi-am petrecut-o necăsătorit şi nefericit, nutrind ideea că doar o soţie îmi va aduce fericire. Doar atunci când am descoperit că trebuie să mă mulţumesc cum sunt şi cu relaţia mea cu El, Dumnezeu mi-a scos în cale iubirea vieţii mele. Aşa că după ani de zile în care n-am priceput cum stă treaba, ani în care eu eram cel care-i învăţa pe cei necăsătoriţi cum să se poarte, m-am prins în cele din urmă. Aşa că am nişte sfaturi să vă dau!

Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi este că lui Dumnezeu chiar îi pasă şi că are un plan pentru tine, deşi tu poate nu-l distingi pe moment. De aceea, fiţi înţelepţi în alegerea partenerului vostru. Studiaţi Cuvântul, urmăriţi înţelepciunea, fiţi prudenţi, şi încredeţi-vă în puterea Domnului! Aceste lucruri nu vă sunt date din întâmplare, ci ele vin în urma cunoaşterii şi ascultării lui Hristos (Proverbe 12:4; 28:20; 31:10).

Iar ţelul în găsirea iubirii vieţii tale să devină a demonstra un devotament şi o ascultare fără rezerve faţă de Domnul Isus Hristos. El să fie Domnul, adică stăpân în toate domeniile vieţii tale. Asta înseamnă ca viaţa ta să reflecte gloria lui Dumnezeu şi să slujească de exemplu într-o lume de rele şi tentaţii. Să fii în stare să iei hotărâri sănătoase şi înţelepte fiindcă Domnul, cu ajutorul Cuvântului şi al Duhului Său, îţi este sfătuitorul, nu mas-media, prietenii, patimile tale sau să faci doar ceea ce sentimentele dictează. Vei fi în stare să discerni cine ţi se potriveşte, iar deciziile greşite nu vor caracteriza viaţa ta decât dacă te aventurezi deliberat în chin şi mizerie. Dacă însă eşti implicat emoţional de mai mult timp într-o relaţie cu cineva, sau tocmai ai cunoscut persoana visurilor tale nu înseamnă că trebuie să te căsătoreşti imediat cu acel om. Căsătoria este o relaţie minunată şi extraordinară încheiată exact cu acea persoană pe care Dumnezeu ţi-a pregătit-o dinainte, iar o relaţie bună va aduce glorie lui Dumnezeu şi va oglindi legătura existentă dintre Isus şi Mireasa Lui, Biserica (Efeseni 5:23-32).

La urma urmei, cât de greu poate fi să-ţi găseşti iubirea vieţii, să te bucuri de o relaţie intimă şi serioasă cu cineva? Pentru mulţi aceasta rămâne totuşi problema numărul unu a vieţii! Să realizăm totuşi că în zilele noastre mulţi rămân necăsătoriţi, fie datorită cultivării unei cariere, de teama responsabilităţii, fie din cauza unui stil de viaţă excesiv de petrecăreţ, sau poate provin dintr-o familie divorţată şi nu vor să treacă şi ei prin ce-au trecut părinţii lor. Pentru aceştia intervine un moment când observă că ceasul lor biologic bate ora 12 şi brusc încep să se simtă singuri şi părăsiţi. După ce la 20 de ani s-au dovedit prea ocupaţi sau prea pretenţioşi cu privire la un eventual partener, vine vârsta de 30 când îi apucă disperarea. Atunci se aleg cu relaţii nefericite care nu se potrivesc cu ceea ce Dumnezeu le-ar fi dat.

Atunci care ar fi calităţile pe care să le căutăm la un partener de suflet? Ce ar trebui să evităm la acela şi cum descoperim dragostea care ţine o viaţă? Înseamnă oare a fi doar norocos sau a te găsi în momentul potrivit la locul potrivit? Se poate ca cineva să-ţi “fure” iubitul, sau să-ţi “fure” iubita? Oare chiar îi pasă lui Dumnezeu cu adevărat şi ţi-a “rezervat” acea persoană deosebită de care tu ai nevoie? Cum afli asta?

Ce ar trebui atunci să facem, la ce ar trebui să ne gândim şi ce să evităm? Pentru aflarea răspunsurilor haideţi să pătrundem în Cuvântul scump al lui Dumnezeu şi să examinăm atent Scripturile pentru a afla voia Lui. Deci…

Ce învaţă Biblia despre sex şi celibat?

1. Întoarcere la Dumnezeu şi confesiune (Romani 12:1-3, 2Corinteni 5:9-11, Coloseni 1:10, 1Tesaloniceni 4:1-2). În primul rând, trebuie să-mi recunosc propria mea natură păcătoasă. Întreaga omenire este despărţită de Dumnezeu şi ca prin urmare noi oamenii suntem stricaţi atât în gândire cât şi în purtare, şi până ce harul lui Dumnezeu nu se revarsă asupra noastră iar efectul lui asupra vieţilor noastre este demonstrat şi accentuat, vom continua să greşim. Natura noastră păcătoasă are o influenţă directă asupra opţiunilor noastre sexuale şi a găsirii unei iubirii adevărate. De aceea, fiecare avem nevoie să fim serios angajaţi într-o constantă mărturisire a acestui aspect al vieţii noastre. Cuvântul din Noul Testament tradus ca “poftă” provine din grecescul “epiphemaho” care se referă la o dorinţă sexuală deviantă, la o fantezie sau o intenţie de aceeaşi natură. Imaginaţi-vă acum cât de ofensaţi au fost “impostorii” acei pioşi, liderii religioşi ai vremii când Isus le-a spus în faţă că au o “problemă” cu puritatea sexuală! Iar Isus nu-i îndemna, “acum dacă aţi comis adulter în inima voastră, puteţi foarte bine să-l săvârşiţi şi fizic, fiindcă este unul şi acelaşi lucru!” Nu, ci El dorea să arate că adulterul se caracterizează prin tot ce este greşit în pofta inimii, la care se mai adaugă o seamă de alte păcate cum ar fi înşelarea celuilalt, trădarea, încălcarea cuvântului, distrugerea familiei, etc. Cu alte cuvinte, Isus spune: dacă crezi că eşti perfect din punct de vedere sexual şi nu ai nevoie de pocăinţă fiindcă ai evitat comiterea fizică a adulterului, mai gândeşte-te! El înseamnă mult mai mult de atât. Este un păcat complex care implică o gândire eronată şi care duce la fapte greşite. În final, a cui sexualitate a fost denaturată de intrarea păcatului în lume? A tuturora!

Ca prin urmare, trebuie să luăm hotărârea de a recunoaşte natura noastră păcătoasă şi de a fi gata să ne confesăm păcatul şi să ne căim de el, care înseamnă să nu-l mai facem. Mai constă din a găsi pe cineva care să te tragă la răspundere, iar tu să-ţi mărturiseşti păcatele lui Dumnezeu. Atunci când nu dăm socoteală pentru noi, suntem complet liberi să păcătuim, atrăgând asupra noastră dezastre fizice şi sociale. Ne vom scufunda în pornografie, în flirt, vom cunoaşte pofte nestăpânite şi gelozii, apoi vom trece la experienţe sexuale şi ulterior vom ajunge la adicţie sexuală. Ne vom trăda soţul, soţia, pe Domnul, chiar vom contracta o boală şi vom muri! Totul poate începe de la a citi o revistă proastă, sau a intra într-o cameră de hotel cu cine nu trebuie.

În schimb, a trăi o viaţă disciplinată de creştin înseamnă a căuta să afli voia Domnului şi a-l glorifica.

2. Dumnezeu a inventat sexele (Geneza, cap.2, Matei 19:4). Trebuie să-mi dau seama, să accept, chiar să mă arăt recunoscător că Dumnezeu m-a înzestrat cu sexualitate. Ne-am născut cu organe, trăsături fizice şi concepţii care sunt specific masculine sau feminine. În Matei 19:4 ni se spune că la un moment dat Isus a întrebat: “Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască…?”. Cu alte cuvinte El, “nu se ştie oare că Dumnezeu i-a făcut pe oameni parte bărbătească şi parte femeiască? Nu pricepeţi că Dumnezeu a inventat sexele?” Când Dumnezeu a adus-o pe Eva la Adam, acesta nu a reacţionat spunând “sunt convins că are o personalitate minunată”. Vă amintiţi ce-a spus el atunci? “Ea este os din oasele mele şi carne din carnea mea” (Gen.2:23). În jargon modern acest lucru poate s-ar traduce sub forma, “super Doamne!”. De aceea fii mulţumitor pentru darul lui Dumnezeu şi pentru cum te-a făcut. Trebuie să ajungem în stare să spunem, “mulţumim Doamne pentru că ne-ai înzestrat cu un trup. Mulţumim pentru că ne-ai dat puterea de a deveni una prin legământul căsătoriei”. Desigur, acest lucru nu înseamnă deloc să facem ce dorim cu trupurile noastre fiindcă Dumnezeu de la bun început a hotărât ca relaţia sexuală să fie rezervată instituţiei căsătoriei! Dacă însă ai fost o victimă a abuzului, a incestului, sau suferi de vreo altă traumă (şi nu poţi să te arăţi mulţumitor), va trebui să apelezi la un ajutor autorizat venit din partea unui pastor creştin sau consilier. Dacă n-o faci, durerea ta nu va dispărea şi rişti să-ţi cari respectivul “bagaj” într-o posibilă căsnicie.

3. Dumnezeu nu este împotriva sexului (Cântarea Cântărilor, Matei 5:27). Aşa cum deja am afirmat, El l-a creat! Dumnezeu este însă împotriva abuzării şi denaturării lui. În Predica de pe munte Isus face nişte afirmaţii foarte răspicate cu privire la ce înseamnă să fii curat din punct de vedere sexual. Acele cuvinte ale Sale ar trebui să ne vină imediat în minte ori de câte ori căutăm să aflăm care este planul lui Dumnezeu şi cine ar fi partenerul nostru potrivit. Dacă nu, atunci ne aventurăm pe o cale plină de hârtoape, una presărată de conflicte şi certuri, consfinţiind o legătură care mai degrabă va fi un rod al păcatului decât unul al sfinţeniei. Sigur că şi în acest caz Dumnezeu poate aduce vindecare şi poate ierta, chiar poate să repare situaţia în favoarea ta. Cu toate acestea, drumul drept ţi-ar fi fost mult mai bun şi mai plăcut, fiind cruţat de necazul şi durerea care te vor chinui nu doar pe tine ci şi pe toţi din jurul tău pentru multe generaţii la rând. Doresc acum să enumăr cinci decizii ce sunt derivate din învăţătura lui Isus, nişte angajamente personale care să ne ajute să atingem neprihănirea în domeniul purităţii sexuale şi să producă în noi înţelepciunea necesară pentru luarea hotărârilor cuvenite în vieţile noastre.

4. Păzeşte standardele lui Dumnezeu (Rut 4:10; 1Petru 3:7-12). 1Tesaloniceni 4:3 ne declară că, “voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie (mai modern spus, de imoralitatea sexuală!)”. Asta înseamnă că relaţia sexuală trebuie rezervată pentru condiţia permanentă şi irevocabilă a căsătoriei. Astfel că Dumnezeu a intenţionat ca relaţia sexuală să intervină între soţul şi soţia care s-au dăruit definitiv unul celuilalt deoarece doar în contextul unui angajament stabil intimitatea cuiva se poate exprima real, sincer şi la adăpost. Acolo unde însă intervine intimitatea fizică în lipsa acelui angajament permanent şi statornic, durerea rezultată îl va afecta pe Dumnezeu, pe tine, şi chiar pe un viitor soţ, sau o viitoare soţie! De aceea, ia hotărârea aceasta mai înainte de a ajunge în situaţia în care să fii “ispitit”, pentru că atunci va fi prea târziu. Nu-i vei rezista! În societatea asta uşurinţa cu care se încalcă voia lui Dumnezeu este atât de mare încât tu trebuie să fii hotărât mai înainte de a fi pus în situaţia de a o încălca la rândul tău.

5. Investeşte într-un viitor mariaj al tău (1Corinteni 7:3-4; Efeseni 5:25-33). Va trebui să poţi să-ţi cinsteşti viitoarea soţie, sau viitorul tău soţ. Chiar dacă mai pot trece mulţi ani până să te căsătoreşti, ce anume faci acum îţi va afecta în timp calitatea relaţiei cu soţul sau soţia ta. Chiar dacă nu l-ai cunoscut, sau nu ai cunoscut-o încă, asigură-te să poţi să-i slujeşti acestui viitor partener al tău de căsnicie şi să-i oferi dragoste pe toată linia şi durata căsniciei voastre, inclusiv în relaţia fizică şi crezurile voastre.  “Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ, şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.” Aceste cuvinte sunt minunate deoarece afirmă că satisfacţia sexuală îşi atinge împlinirea doar în contextul căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie. Dumnezeu a hotărât aşa şi consideră această împlinire atât de importantă încât o numeşte de fapt, “datorie”. În consecinţă, ia hotărârea de a investi în împlinirea maximă a unui posibil mariaj al tău (în viitoare ta căsnicie!). Dacă n-o faci, îţi trădezi propriul interes şi ignori ce are mai bun să-ţi ofere planul lui Dumnezeu.

6. Învaţă (adică, pregăteşte-te!) (Proverbe 1:5-7; 3:11-12). Trebuie să fii gata să-ţi descoperi personalitatea, părţile care trebuie să se îmbunătăţească sau să se schimbe la tine. Ascultă-ţi părinţii! În majoritatea cazurilor ei te cunosc mai bine decât te cunoşti tu. Nu te baza pe prietenii tăi, mai ales dacă sunt mai necopţi decât tine, nici chiar pe cei mai în vârstă cărora le poţi vorbi. La rândul lor părinţii trebuie să le vorbească copiilor lor despre sexualitate şi despre voia lui Dumnezeu în acest domeniu. Deuteronomul 6:6-7 spune: “Şi poruncile care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi…”. Poruncile la care se face referire aici sunt cele “zece porunci” în care se află incluse chiar şi cea referitoare la sexualitate şi la care face Isus aluzie în Predica de pe munte. Aşadar voia lui Dumnezeu este ca educaţia sexuală să aibă loc în familie. Asta însă nu înseamnă doar să se vorbească despre realităţile vieţii sexuale şi discuţia să se încheie acolo. Înseamnă a purta cu copiii o continuă discuţie despre corpul lor, despre transformările fizice pe care le cunosc, despre aventură, mariaj, despre ce simt vizavi de persoanele de sex opus şi a oferi răspunsuri la întrebările care se pun. Apoi, la fiecare stadiu de dezvoltare fizică a lor discuţia să capete turnura potrivită. Dacă lucrul acesta nu se întâmplă, de fapt, rareori se întâmplă, găsiţi un bun mentor creştin de acelaşi sex cu voi căruia să îi puteţi vorbi şi de la care să aveţi ce învăţa.

7. Urmăriţi plinătatea (Marcu 7:1-13; Matei 5:6; 16:24-27; Romani 6:19-23; 12; Galateni 2:20-21; 5:19-21). A cunoaşte cine eşti în Hristos şi ce anume El a făcut pentru tine pe cruce este primordial. Cu respectiva cunoştinţă vei putea avea atitudinea cuvenită şi discernământul necesar pentru a lua hotărâri bazate în voia lui Dumnezeu, punând întrebările potrivite şi urmărind plinătatea, nu împlinirea. Împlinirea sau satisfacţia o cauţi atunci când vrei ca cineva să-ţi împlinească nevoile şi dorinţele, o persoană care să-ţi satisfacă poftele şi plăcerile tale! Ce ar trebui mai degrabă să faci este să cauţi să-l glorifici pe Dumnezeu şi să găseşti persoana care să-ţi fie un ajutor potrivit în slujire şi în lucrarea care să-i aducă Lui glorie. Asta înseamnă plinătate! Atunci când căutăm doar să ne facem nouă pe plac ne arătăm egoişti şi suntem neglijenţi faţă de valorile eterne ori faţă de slujirea Domnului nostru. Aşa cădem de fapt şi într-o capcană, însă nu din cauza mâniei lui Dumnezeu, ci într-una creată de faptul că noi nu am făcut ce se cuvenea. În consecinţă, urmările îşi vor face efectul asupra noastră. Rânduielile lui Dumnezeu urmăresc binele nostru şi sunt menite să ne ocrotească, reprezentând binele nostru suprem, adică exact ce şi-ar dori nişte buni părinţi pentru copiii lor. Plinătatea acordă unei relaţii un caracter real şi o întemeiează în preceptele lui Dumnezeu. De partea cealaltă, împlinirea înseamnă a obţine ce vrem care adeseori nu este spre binele nostru. Înseamnă a umple un gol cu un surogat, nu cu originalul. Iar a căuta împlinire sau satisfacţie ne va da naştere la un sentiment de deşertăciune, sau de zădărnicie, exact lucrul de care să te fereşti. Însă plinătatea va căuta să transpună în realitate dragostea descrisă în cap. 13 din 1Corinteni şi să te facă să vrei să împarţi această viaţă deplină cu celălalt.

Dacă urmăreşti numai ce poţi obţine într-o relaţie, vei sfârşi negreşit în disperare! Nu veţi fi în stare să vă completaţi unul pe celălalt deoarece nu urmăreşti decât ceea ce poţi primi şi nu ceea ce poţi dărui relaţiei voastre. Iar ce dăruieşti trebuie să vină din umplerea ta cu Hristos. Fie că eşti implicat profesional în slujirea Bisericii, fie nu, treaba noastră a tuturor creştinilor este să ducem vestea Cuvântului. De aceea, caută să găseşti pe cineva care să facă să iasă la iveală părţile tale bune, cineva care să-ţi devină acel partener şi tovarăş din călătoria aventuroasă şi entuziastă care se numeşte viaţă.

Dacă respecţi aceste principii şi îţi recunoşti natura ta păcătoasă, duci o viaţă responsabilă şi eşti caracterizat de căinţă, atunci adu-i mulţumire lui Dumnezeu pentru acest dar nemaipomenit al sexualităţii tale. Hotărăşte-te să păzeşti standardele Lui în purtarea ta cu persoanele de sex opus, investeşte din timp în viitorul tău mariaj, fii gata să înveţi şi să primeşti, iar dacă sunteţi părinţi, puneţi-vă serios pe treabă în informarea şi înzestrarea copiilor voştri cu cunoştinţele necesare pentru a-l cinsti şi asculta pe Dumnezeu şi-n această privinţă. Doar făcând aşa vă veţi găsi în situaţia de a lua decizia corectă şi de a fi plăcuţi Lui! Apoi, veţi putea găsi şi omul potrivit, adică iubirea vieţii voastre! Astfel, că în biserică, în cadrul trupului lui Hristos voi veţi putea descoperi acea insulă de echilibru şi raţiune în mijlocul unui ocean învolburat de haos sexual.

Punerea cap la cap a indiciilor

Biblia deţine adevărul pentru viaţă, inclusiv cum şi cu cine să ne întemeiem o familie. Dacă crezi că Biblia nu reprezintă standardul tău de crez şi practică vei fi sigur dezamăgit şi descurajat în această viaţă. Perspectiva pe care să ne-o formăm este de a ne dori ceea ce Dumnezeu ne doreşte, şi nu ceea ce nouă ne-ar place. Atenţia noastră să ne fie îndreptată asupra Lui, deoarece planul cel mai bun în ce ne priveşte este planul Său! Fără atitudinea corectă şi o perspectivă sănătoasă asupra vieţii, fără a urmări să-l glorifici pe Dumnezeu şi să-i asculţi voia, nu vei putea găsi o adevărată iubire a vieţii tale.

În zilele noastre întâlnirile date prin Internet, cluburile pentru necăsătoriţi şi anunţurile matrimoniale cunosc o mare explozie de popularitate. Prinşi de treburi în societatea rapidă a vremurilor noastre, oamenilor nu le mai rămâne deloc timp pentru întâlnire şi curtare. Dacă aşa stau lucrurile şi-n ce te priveşte atunci nici tu nu vei avea timpul necesar întemeierii unei legături serioase. Aşadar, pune-ţi întâi priorităţile în ordine şi după aceea să porneşti în căutarea cuiva! Va trebui să-ţi faci loc în viaţa ta pentru o relaţie serioasă, dacă acest lucru ţi-a fost dat de Dumnezeu şi arăţi dorinţa de a te căsători. Şi mai întreabă-te: “stau la muncă prea mult?Există alte lucruri care-mi ocupă timpul, lucruri greşite care trebuiesc eliminate? Am probleme nerezolvate? M-am despărţit definitiv de trecut?”

Acest subiect este unul foarte discutat astăzi pe Internet şi în multe biserici. Dar în cel mai bun caz se cred o mulţime de lucruri greşite, nişte erezii scandaloase se emit în cel mai rău caz. Ca prin urmare, în cele ce urmează voi devota acestui subiect o serie de patru studii pentru a afla ce are de spus Cuvântul lui Dumnezeu despre el. Iar în luna următoare voi vorbi şi despre curtare. Aceste studii te vor ajuta să-ţi formezi un caracter biblic ales şi te vor pregăti pentru un mariaj reuşit şi statornic. Apoi, în celelalte luni  voi vorbi despre pregătirea în vederea unei căsătorii reuşite şi întemeierea unei bune relaţii.

Întrebări şi chestiuni de discutat

Te-ai întrebat vreodată, sau te-ai luptat cu impresia că Dumnezeu este “un hoţ al bucuriei” (adică, ne strică plăcerea)?

Texte biblice: Gen1:26-31; 2:18-25; Exod.20:14; Matei 19:4-6; Gal.5:19-20; Filip.2:3-4; Evrei 13:4

Crezi că Biblia nu mai corespunde valorilor de azi? De ce, sau de ce nu?

Este păcat o relaţie sexuală avută înainte de căsătorie?

Care crezi tu că ar fi un procentaj al adolescenţilor de azi care au relaţii sexuale înaintea căsătoriei? Dar al adulţilor care susţin că Hristos este Domnul lor?

Oare Dumnezeu îşi doreşte ca tu să te simţi singur şi disperat?

Crezi că tu posezi o bună înţelegere a relaţiei sexuale? Dacă da, îţi propui să stabileşti nişte bariere şi limite când ieşi cu cineva pentru ca să nu fii pus în situaţia de a a fi “ispitit”? La ce ar fi de folos acestea?

Citeşte Gen.1:26-31; 2:18-25.

În ce fel îi descrie Biblia pe oameni?

Care este planul lui Dumnezeu pentru noi?

Dacă Dumnezeu ne-a creat pe noi şi a creat relaţia sexuală, declarând că este ceva bun, de ce vrea ca noi să aşteptăm?

Citeşte Matei 19:4-6; care sunt consecinţele nesocotirii planului lui Dumnezeu?

Reţineţi bine că atunci când avem o relaţie sexuală cu cineva, între noi şi respectivul, ori respectiva, se naşte o legătură care nu poate fi distrusă cu uşurinţă. De aceea, abuzul sexual este atât de dureros chiar şi după zeci de ani trecuţi de la săvârşirea lui! Prin relaţia sexuală se creează o legătură cu o persoană de care-ţi vei aminti şi după ce ajungi la 80 de ani! Cum vei putea trăi atâta vreme în gând cu cineva de care te-ai despărţit? Îţi poţi imagina ca un fost prieten sau o fostă prietenă să locuiască în mintea ta încă mult timp după ce v-aţi despărţit, în plus, să vă mai şi urâţi reciproc? De aceea există atâtea legături bolnăvicioase în zilele noastre!

Citeşte Exodul 20:14 şi Galateni 5:19-21; care ar fi alte consecinţe negative?

(jurământul căsătoriei este încălcat, depresia, co-dependenţa, pierderea încrederii, boala, o sarcină nedorită, etc.)

Citeşte Filipeni 2:3-4; cum te-ar putea ajuta acest verset?

Poţi să enunţi în mod rezumat ce vrea Dumnezeu ca tu să faci în planul sexualităţii tale? Ai fi în stare să-i mulţumeşti pentru regulile Sale, sau crezi că Dumnezeu vrea să-ţi răpească plăcerea şi bucuria vieţii?

Citeşte Evrei 13:4; eşti oare acum în stare să iei o hotărâre înaintea lui Dumnezeu de a rămâne pur(ă) până la căsătorie?

Curtarea?

 

de Richard Krejcir

Cum să-ţi găseşti iubirea vieţii Partea a 2-a

Deci, ce-ar trebui să facem în loc să mergem la întâlnire? Să curtăm!

Rezumat: Curtare, prietenie şi întâlnire

“A face curte” este o expresie pe care societatea noastră o ia în glumă, ca şi cum ar proveni dintr-o eră în care se presupune că nu a existat decât opresiune şi stagnare. Această expresie trezeşte frica de a nu fi  în control în ce priveşte alegerea persoanei cu care ne căsătorim, frica de a intra într-o căsătorie nepotrivită şi lipsită de dragoste, în timp ce dragostea adevărată se îndreaptă spre altcineva, aşa cum se întâmplă în cazul “Romeo şi Julieta”. Însă, curtarea din timpurile biblice – de-a lungul perioadei victoriene şi până la Primul Război Mondial – este modelul celei mai bune metode de aflare a partenerului de viaţă. Da, acest mod de a privi lucrurile nu ne este familiar, dar rămâneţi alături de mine în cele ce voi expune şi urmăriţi-mă cu atenţie! În curtare, părinţii erau principalii pioni, întrucât ei îşi cunoşteau cel mai bine copiii şi urmăreau ce era cel mai bine pentru ei. (Acest lucru te-ar putea speria, aşa cum m-a speriat şi pe mine, dar continuă să citeşti! Vei observa că de cele mai multe ori această metodă a funcţionat de minune;  desigur, au existat şi jocuri de putere şi abuzuri.) Astfel că părinţii erau întotdeauna implicaţi în aranjarea căsătoriei. Contrar credinţei populare, cele mai multe dintre familii nu aranjau căsătoria fără acordul copiilor. Uneori, părinţii găseau potenţiali parteneri şi copiii erau consultaţi în privinţa lor. Dragoste cu de-a sila nu se poate şi nu s-a putut nici atunci; comportamentul uman nu s-a schimbat. Alteori, băiatul îl aborda pe tatăl fetei şi aranja căsătoria împreună cu acesta. Astăzi, ar trebui să aibă loc o schimbare majoră de mentalitate ca acest lucru să funcţioneze. Putem însă privi la principii –  ele sunt aplicabile şi azi.

Cei mai mulţi oameni din Statele Unite au o idee clară, universal-acceptată despre cum să-ţi găseşti partenerul de viaţă – mergând la întâlnire! Ştiaţi că acest fenomen este relativ recent în istorie, avându-şi începuturile prin anii ‘50? Timp de secole, pe când divorţul era aproape inexistent, oamenii erau mai întâi prieteni, apoi, dacă unul sau amândoi deveneau interesaţi, se “curtau”. Nu este nimic greşit în a merge la întâlnire. Problema e cum priveşti întâlnirea. Dacă ea se desfăşoară în acelaşi fel cu al majorităţii, după cum crezi tu de cuviinţă sau după modelul vechiului show de televiziune “Love Connection” (Legătura de dragoste) sau al altor show-uri, mai radicale, de astăzi, precum “Blind Date” (Întâlnire oarbă), “Change of Heart” (Schimbare de inimă) sau “Dating Story” (Povestea întâlnirii), ai să dai de necaz. Dacă ea se desfăşoară potrivit valorilor biblice, luarea deciziei corecte în ceea ce priveşte dragostea vieţii tale se va dovedi o aventură foarte frumoasă. Vei clădi o legătură trainică şi durabilă, în opoziţie cu una mizerabilă, care se va termina în câţiva ani cu divorţ.

Ce e greşit în faptul de a merge la întâlnire? (Efeseni 5:1-14)

 

Sunt multe tipuri de întâlnire şi multe modalităţi de a te întâlni cu cineva – la fel de multe câţi oameni sunt în această lume. Poate tocmai aceasta este marea problemă. Din moment ce fiecare are propria concepţie despre ce este bine şi ce este rău, nu există standarde, nici reguli, nici valori, nici cale dreaptă. Eu nu spun să nu mergi niciodată la întâlnire, pentru că nu este un lucru greşit, atâta timp cât cei doi trasează nişte limite şi rămân curaţi. Mai mult, dacă standardele perfecţiunii se aplică şi amândoi veţi căuta să vă cunoaşteţi, fără a face apel la jocuri de scenă, fără a încerca să vă ascundeţi adevărata fire, veţi proceda bine. Dar, aceasta nu sună a fi o întâlnire obişnuită, nu-i aşa?

Principalul lucru greşit în ce priveşte întâlnirea este tendinţa pe care o avem de a ne ascunde unul de celălalt. În Statele Unite, întâlnirea tradiţională are la bază pofta –  se joacă teatru, se poartă măşti, se ascunde adevărata fire a omului, se caută ceea ce spun prietenii şi societatea. Făcând aşa, greşelile sunt ascunse, şi dai o impresie greşită despre tine. Făcând aşa, încerci să-l determini pe partenerul de întâlnire, care ulterior devine prietenul tău/prietena ta, apoi logodnicul tău/logodnica ta, să să te placă în continuare. Întâlnirea de tip distracţie este chiar mai greşită, întrucât urmăreşte propria satisfacţie – caută împlinire în cineva, sau în mai mulţi “cineva”, care nu pot răspunde nevoii tale, sau urmăreşte satisfacerea propriilor dorinţe şi nevoi păcătoase.

Din acest motiv, nu ajungi niciodată să dezvolţi o legătură autentică, adâncă, plină de semnificaţie sau de impact cu persoana cu care mergi la întâlnire. Astfel că, atunci când te căsătoreşti cu ea, nici măcar n-o cunoşti. Nu deţii decât percepţia şi ideea pe care ţi le-ai format. Apoi, într-o bună zi  te întrebi – cine este acest om? şi – vai! Eşti deziluzionat, rănit şi confuz, pentru că această persoană nu este ceea ce ţi-a părut a fi. Te-ai căsătorit cu o idee şi nu cu bărbatul sau femeia care era cel/cea mai bun/bună pentru tine. Porneşti astfel un proces de transformare a partenerului în idealul tău despre cum ar trebui să fie, şi, binenţeles, acest lucru nu se întâmplă niciodată. Prin urmare, ajungi frustrat, sătul şi  sfârşeşti într-o relaţie superficială şi distantă, sau, cel mai rău, într-un tribunal – rănit, zdrobit, confuz, deziluzionat şi în afara planului minunat al lui Dumnezeu.

Gândeşte-te la întâlnire ca la un “standard dublu”. Când mergi la întâlniri, mergi practic de la o persoană la alta, uneori te întâlneşti cu mai multe în aceeaşi perioadă, angajându-te în diferite forme de intimitate. Totuşi, chiar şi în societatea laică, atunci când oamenii se căsătoresc, aceste forme variate de intimitate precum locuirea împreună, sărutul, îmbrăţişarea, împărtăşirea emoţiilor, relaţiile intime, sexul şi chiar aducerea pe lume a copiilor sunt recunoscute ca fiind sacre între bărbat şi femeie. Mai mult, când încrederea este trădată printr-o acţiune de genul celor din cadrul întâlnirilor, celălalt este adânc rănit şi înspăimântat. Problema este că noi suntem obişnuiţi să trăim într-un anumit fel, şi, dintr-o dată ni se cere să ne conformăm unui set de criterii total diferit. Pentru cei mai mulţi oameni, chiar şi pentru creştini, acesta este un preţ prea mare de plătit.

Când practicăm mersul la întâlnire, presupunem că suntem liberi să luăm parte la privilegiile căsătoriei cu parteneri diferiţi. Aceasta fixează reguli de comportament pe care cei mai mulţi oameni nu le încalcă. Apoi, suntem surprinşi dacă un bărbat căsătorit sau o femeie căsătorită are o aventură, deşi acceptăm ca o persoană necăsătorită să aibă parteneri diferiţi în fiecare săptămână, de care să se lege atât fizic cât şi şi emoţional. Gândiţi-vă la acest lucru! Dacă vei da câte o parte din inima ta la fiecare Tom, Dick şi Harry / Debbie, Jane şi Kate, ce va mai rămâne pentru alesul/aleasa vieţii tale? Promiscuitatea frenetică, atât emoţională cât şi sexuală, te va mânca până la ultima fărâmă, şi, mai mult, va rămâne în tine, distrugându-te încetul cu încetul. Când ne dăm pe noi înşine cuiva, cea mai cumplită consecinţă este că ceea ce am dat nu se mai întoarce niciodată la noi. În cel mai fericit caz, ne vom micşora. Întâlnirile ne fac să fim prea vulnerabili. Mulţi oameni care merg la întâlnire se poartă ca şi cum ar fi căsătoriţi. Mai întâi locuiesc împreună, sau se poartă ca şi cum ar fi căsătoriţi, fără a avea însă protecţia angajamentului sau fără a se cunoaşte cu adevărat unul pe altul. Gândeşte-te la acest lucru ! Mergi la întâlnire cu un străin pe care nu ajungi niciodată să îl cunoşti, petreceţi mult timp împreună, vă dăruiţi inimile unul celuilalt – şi toate acestea fără vreun angajament sau legământ pe viaţă.

Dacă eşti un copil al lui Dumnezeu, mântuit prin harul Său, trebuie să înţelegi că eşti foarte special, la fel şi persoana cu care te vei căsători. Noi suntem proprietatea Lui deosebită. Aşa că, înainte de a spune acel “Da” şi de a vă da inimile unul celuilalt, fii conştient cine eşti în Cristos. Pentru că eşti copilul lui Dumnezeu, atunci când te angajezi într-un comportament sexual inadecvat, fie că e vorba doar de flirt sau sărut, acest lucru îţi jefuieşte viitorul partener de viaţă şi Îl jefuieşte pe Dumnezeu. Este un lucru foarte periculos şi, datorită lui, cei mai mulţi suferă după ce legătura se rupe. Ajunge să fie o invitaţie la a pierde o parte din tine şi a fura de la Dumnezeu şi de la viitorul soţ/ viitoarea soţie. Gândeşte-te la flirt! Nu faci decât să-l inviţi pe celălalt să se simtă atras de tine, să te dorească fizic – şi asta înainte ca să aparţineţi unul altuia. Îl faci practic pe celălalt să păcătuiască şi să dorească ceva ce nici tu, nici el/ea nu puteţi avea  – ceva sfânt, pus deoparte pentru Dumnezeu.

Joaca de-a întâlnirea nu presupune valori sau principii biblice. Te miri apoi de ce eşti rănit! În ce priveşte curtarea, aceasta presupune pregătirea ta şi a viitorului partener în vederea încheierii legământului căsătoriei. Aceasta este o fortăreaţă, este castelul care protejează, pentru că este zidit cărămidă cu cărămidă. Cărămizile sunt făcute dintr-un material care clădeşte o legătură fără mortar de suprafaţă, ce-ar putea provoca prăbuşirea castelului de îndată ce o bucată dură ar lovi în el. Căsătoria este hotarul care te protejează împotriva deschiderii şi vulnerabilităţii tale. Nu eşti convins? Vorbeşte cu cineva care tocmai a rupt o legătură. Uneori rana rămâne deschisă ani la rândul, alteori nu se închide niciodată.

Iată aici alte câteva lucruri greşite vizavi de întâlnire:

 

– Întâlnirea promovează pofta şi duce la promiscuitate sexuală.

– Întâlnirea promovează un model de dragoste egoist, care este slab şi nebiblic.

– Întâlnirea înlătură prietenia vitală şi stadiul „cunoaşterii dincolo de aparenţe”.

– Întâlnirea promovează o legătură permanentă, între doi oameni care nu sunt rânduiţi unul pentru celălalt şi care nu-şi vor petrece viaţa împreună.

– Întâlnirea devalorizează rolul real al intimităţii şi al sexului din cadrul căsătoriei.

– Întâlnirea învaţă oamenii să rupă legătura atunci când apar situaţii dificile, atitudine care continuă în căsătorie şi iniţiază divorţul.

– Întâlnirea promovează comparaţia cu standardele lumii, standarde nebiblice şi nerealiste, pe care puţini le ating, dacă nu chiar nimeni; nici chiar celebrităţile, cu toţi banii, toată puterea şi influenţa lor, realmente nu ating standardele pe care le susţin!

– Întâlnirea conduce la sentimente false când e vorba de intimitate şi ignoră angajamentul real.

– Întâlnirea promovează creşterea apetitului în materie de varietate şi schimbare, lucru care va duce la creşterea dorinţei de a schimba partenerul şi la nemulţumire în căsătorie.

– Întâlnirea distruge prietenii şi chiar părtăşia cu cei din biserică, făcându-i pe creştini străini unii faţă de alţii şi astfel ineficienţi pentru o slujire în grup.

– Întâlnirea confundă legătura fizică cu dragostea.

– Întâlnirea te face să respingi ajutorul oamenilor care te cunosc cel mai bine, cum sunt părinţii şi mentorii – care te încurajează să nu iei decizii bazate pe poftă, ce duc la relaţii efemere.

– Întâlnirea izolează un cuplu de alte legături necesare, inclusiv de  biserică şi de părinţi.

– Întâlnirea distrage atenţia tinerilor adulţi de la educaţie şi de la pregătire pentru viitor.

– Întâlnirea creează un mediu artificial pentru evaluarea caracterului celeilalte persoane.

– Întâlnirea nu te pregăteşte pentru realităţile căsătoriei, deoarece între cei doi se ascund lucruri şi se neagă probleme şi potenţiale probleme, până când este prea târziu.

– Întâlnirea poate crea nemulţumire şi poate respinge darul lui Dumnezeu de a rămâne celibatari, pentru cei care au acest dar.

Acum ştii ce este greşit vizavi de întâlnire. Să privim greşelile vizavi de dragoste, sau de felul în care cultura noastră interpretează dragostea. Cei mai mulţi oameni caută definiţii în cântecele de dragoste, în poezii, la TV şi în filme, dar rar în viaţa reală sau în Cuvântul lui Dumnezeu!

Cei mai mulţi oameni cred că dragostea este cel mai important lucru în căsătorie, sau cel mai important motiv pentru a te căsători.

 

Dacă le întrebi pe cele mai multe cupluri care s-au logodit sau sunt pe cale să se logodească, de ce se căsătoresc, îţi vor spune: „Ei bine, suntem îndrăgostiţi.” În urma cercetării Cuvântului şi după mai bine de douăzeci de ani de consiliere, mi-am ridicat problema validităţii acestui motiv. Da, dragostea este esenţială. Dar, dacă asta e tot ce ai, vei sfârşi prin a nu mai avea nimic. Greşeala nr. 1 pe care oamenii o fac atunci când merg la întâlnire este că ei caută doar dragostea. Acest lucru comutează creierul lor în poziţia „ocupat” pentru orice altceva. Cei mai mulţi oameni, inclusiv creştinii, nu ştiu ce este dragostea. Alegerea partenerului de viaţă nu trebuie niciodată să se bazeze doar pe dragoste. Această discuţie ar putea părea deplasată de tot, dar gândiţi-vă la aceste lucruri! Aţi văzut vreodată o relaţie care să funcţioneze bazată fiind doar pe dragoste? Nu, nici măcar în cazul vedetelor de cinema sau TV, care au asigurate toate celelalte lucruri, nici în cazul interpreţilor care cântă despre dragoste.

Cei mai mulţi oameni care se căsătoresc, dacă nu chiar toţi, o fac din dragoste; totuşi, cel puţin 50% divorţează în mai puţin de cinci ani. Prin urmare, ce se întâmplă cu dragostea? Dacă dragostea e tot ce avem nevoie, atunci n-ar fi trebuit să meargă? De ce n-a funcţionat? Pentru că n-a existat niciodată dragoste adevărată acolo, au înţeles greşit ce este dragostea sau nu au avut nimic altceva decât dragoste, astfel că a apărut un gol uriaş în legătura lor. Dragostea n-ar trebui să fie calul din faţa căruţei. Dragostea trebuie să fie un rezultat şi nu cauza pentru care te căsătoreşti. Dragostea este rezultatul unei căsătorii bune şi nu combustibilul care-i dă naştere. Dragostea este o roadă spirituală, care vine dintr-un caracter şi un angajament reale, evlavioase, care se combină în mod sinergic cu celelalte trăsături pe care le dă Cuvântul. Când celelalte ingrediente ale unei relaţii bune sunt corecte, atunci apare şi dragostea.

Miturile iubirii:

–                                                                       Dragostea cucereşte totul!

–                                                                       Dragostea e tot ce ai nevoie!

–                                                                       Dacă este dragoste adevărată, vei ştii imediat!

–                                                                       Domnul sau doamna „Potrivit/ă” te va împlini în totalitate!

–                                                                       Atracţia sexuală puternică este semnul dragostei adevărate!

–                                                                       Dacă iubeşti cu-adevărat pe cineva, vei face sex cu el/ea în mai puţin de o lună de la

–                                                                       prima întâlnire!

Atunci când avem aceste idei despre dragoste drept şablon pentru evaluarea şi alegerea partenerului, vom da de atâta necaz de cât au dat cântăreţii şi actorii care au făcut aceste afirmaţii. Încă nu eşti sigur de acest lucru? Urmăreşte-le biografiile pe canalele de televiziune! Aceste idei ne vor îndrepta gândurile spre basm şi nu spre Biblie sau spre realitate. Vom crede că suntem îndrăgostiţi atunci când suntem plini de idei greşite despre dragoste, cuplate cu poftă şi dorinţă. Astfel, vom crede că aceste afirmaţii sunt posibile, realizabile şi reale. Însă, ele ne vor împinge spre mari greşeli şi ne vor ghida eronat nu numai pe noi, ci şi pe cei din jurul nostru.

Ideile greşite cu privire la întâlnire şi la dragoste vor avea consecinţe grave, care e posibil să afecteze generaţii întregi, întrucât ne afectează pe noi, pe cealaltă persoană, pe copii, ambele familii, familiile lărgite, prietenii, biserica şi, desigur, pe Domnul. Alegerea pe care o faci nu este doar alegerea ta, pentru că nu te afectează numai pe tine. De aceea, fii cu băgare de seamă să alegi înţelept, bazat fiind pe Scriptură şi nu pe idei false şi poftă! (1 Cor. 7:32-35 Atenţie deosebită în dreptul versetului 35!)

Obiectivul tău nu este acela de a căuta împlinire sau dorinţă, ci de a alege partenerul cu care să trăieşti într-un devotament neştirbit faţă de Domnul. Acest lucru va aduce plinătatea datorită căreia casa ta Îl va reflecta pe Dumnezeu, va sluji spre gloria Lui şi va fi un exemplu pentru cei din jurul tău (Iosua 24:14-15). Dar cum rămâne cu atracţia? Ei bine, dacă faci curte, urmând principiile biblice, şi nu sunteţi atraşi unul de celălalt, este un semn că ceva nu e în ordine.

Ce înseamnă a face curte? (Osea 2:19-23)

 

Curtarea are ca prim obiectiv clădirea unei relaţii de prietenie cu persoana de care eşti interesat, progresează mult mai încet, prinde rădăcini tot mai adânci şi tot mai puternice şi elimină alte persoane potenţial periculoase, toxice sau nepotrivite pentru tine. Ea priveşte la caracter şi nu doar la aparenţe; caută o legătură reală, fără măşti, fără jocuri. Curtarea diferă de întâlnire întrucât caută o apropiere mai întâi prin prietenie, în timp ce întâlnirea vizează o întrecere, o competiţie. Curtarea este o explorare deschisă şi onestă a vieţii, a personalităţii, a greşelilor, a dorinţelor, a idealurilor şi a familiilor celor doi, care se dezvoltă şi creşte îndreptându-se spre logodnă şi apoi spre căsătorie. Curtarea presupune căutarea unui partener în vederea căsătoriei; prin urmare, curtezi pentru a vedea dacă persoana respectivă este cea potrivită pentru tine şi pentru a vedea dacă este vreun motiv pentru care n-ar trebui să te căsătoreşti. Logodna nu este doar un timp în care se planifică nunta; este un timp în care vezi dacă sunteţi cu adevărat compatibili. Dacă nu sunteţi, atunci rupe-o înainte de a fi prea târziu! Să nu-ţi fie teamă s-o rupi, chiar în ultimele zile ale ei! Altfel, vei duce o viaţă nefericită, în cel mai rău caz, iar în cel mai bun caz, vei depune mult efort şi multă răbdare pentru a o face să funcţioneze. Iată de ce trebuie urmat modelul curtării.

În timpul curtării, pantalonii şi bluzele rămân la locul lor! Trasezi linii şi bariere asupra cărora amândoi cădeţi de acord, „zone care nu trebuie atinse”, şi eu personal cred că nici măcar sărutul nu ar fi indicat înainte de logodnă. Relaţiile sexuale au loc abia după căsătorie. Mai mult de-atât, n-ar trebui să existe „descifrări” prea extinse înainte de logodnă, sau, chiar mai bine, înainte de angajamentul căsătoriei.

Curtarea caută intimitatea adevărată şi clădirea unei relaţii solide, pe viaţă, pe când întâlnirea rămâne la nivel de distracţie şi ascunde cel mai important proces, acela de cunoaştere a persoanei în mod real. Ai putea compara întâlnirea cu mersul la un bufet ieftin în care găseşti hrană searbădă, învechită, nepotrivită nici pentru o pisică rătăcită. Nu faci decât să „alegi ici şi colo”, în încercarea de a-ţi satisface foamea, dar nu cauţi niciodată cu adevărat un meniu real (joc de cuvinte intenţionat). Curtarea este un restaurant de înaltă clasă, în care te delectezi, cauţi ce este mai bun şi savurezi mâncarea. Curtarea ia lucrurile încetul cu încetul, evită jocuri şi atitudini care sfârşesc cu inimi zdrobite şi răni.

Ca persoană necăsătorită, în Cristos, trebuie să ai pace. Nu te poţi aştepta ca cineva să umple golul sau dorul din inima ta, datorate stării precare de sănătate a emoţiilor şi dorinţelor tale. Scopul găsirii unui partener nu este acela de a umple golul singurătăţii tale, sau  de a umple ceea ce lipseşte. Dacă acesta este motivul tău, atunci cauţi o persoană căreia îi este imposibil să facă acest lucru, întrucât doar Cristos îl poate face. Nu te poţi aştepta ca cel mai bun prieten să dea sens vieţii tale. Dacă faci aşa, atunci te arunci într-un bazin de apă mică, în co-dependenţă şi luptă. Doar Cristos oferă o viaţă plină de semnificaţie şi integritate. Nu te poţi aştepta ca perechea ta să facă acest lucru, pentru că acesta este rolul Mântuitorului. De aceea, trebuie să cauţi o relaţie cu legământ pe viaţă. Relaţiile autentice sunt clădite pe intimitate, sunt bazate pe încredere, comunicare, beneficiu reciproc şi altele asemenea. Întâlnirea nu va clădi o relaţie de durată, pentru că intimitatea adevărată nu va fi clădită, ci mai degrabă înlocuită cu sex ieftin şi dorinţe personale. O legătură-legământ nu caută cale de ieşire, nici nu renunţă uşor, ci rămâne fidelă scopului pe care-l are – de a face ca totul să meargă, aşa cum a făcut şi Dumnezeu cu noi!

Atunci când deveniţi mai întâi prieteni, nu e nevoie să consumi foarte mult timp şi energie în vederea dezvoltării prieteniei cu persoana cu care ieşi. Acest lucru va elimina jocurile şi ascunzişurile spre care tindem să înclinăm. Dacă treci peste stadiul de prietenie, atunci clădirea relaţiei va fi mult mai dificilă şi cu mult mai complicată.

Obiecţiile obişnuite aduse curtării

 

Când mă adresez persoanelor necăsătorite, primesc adesea aceste obiecţii vizavi de curtare: „Nu-i nimic greşit în a merge la întâlnire; face parte din cultura noastră.” sau „Dacă nu merg la întâlnire, de unde să ştiu cum să abordez o persoană de sex opus?” şi „A merge la întâlnire este singurul mod de a cunoaşte bărbaţi şi femei.” Şi, în cele din urmă, „Poate o fi având curtarea succes acum 100 de ani, dar în societatea modernă n-am şansa de-a-mi întâlni viitorul partener decât mergând la întâlniri.”

Prima obiecţie se foloseşte de presupoziţia că nu vom putea cunoaşte alte persoane sau nu ne vom putea relaţiona la alţii, decât mergând la întâlnire. Acest lucru nu este adevărat, pentru că repetăm mereu şi mereu aceleaşi lucruri. Oamenii învaţă rareori ceva din joaca de-a întâlnirea, pentru că sunt prea ocupaţi cu purtarea măştii şi cu jocul de scenă. Când suntem ocupaţi cu ascunderea adevăratei noastre firi, încercând să-l facem pe celălalt să ne placă, nu facem decât să ne conformăm  –  şi nu învăţăm nimic. În timp ce suntem atât de ocupaţi cu modelarea personalităţii noastre după personalitatea celuilalt, sfârşim prin a nu schimba nimic în noi. În plus, ne distrăm  – deci nu ne interesează învăţarea. De obicei, acesta este ultimul lucru care se ia în calcul. Stai de vorbă cu cei care au avut multe relaţii şi vezi dacă s-a schimbat ceva în comportamentul lor! Vei observa că nu s-a schimbat nimic. Mai mult, dacă aceasta ar fi fost adevărat, am fi văzut rata divorţului scăzând drastic în ultimii cincizeci de ani, pentru că-n aceşti ani a devenit mersul la întâlnire tot mai popular. Situaţia reală este însă contrară acesteia. Am fi văzut şi căsătoriile devenind tot mai solide şi mai sănătoase, dar, este, de fapt, exact pe dos. Am fi văzut scăzând şi rata violurilor, dar, în realitate, ea a crescut exponenţial comparativ cu creşterea populaţiei. Dovada empirică şi experienţa personală vor arăta în mod clar că, mergând la întâlnire, nu învăţăm despre sexul opus. Învăţăm aceasta mai întâi prin prietenie, prin ascultarea, înţelegerea şi descoperirea celuilalt.

Ok, m-aţi prins acum, vă gândiţi voi. Cum putem să ne întâlnim partenerul fără a merge la întâlnire? Să fim serioşi! Chiar crezi că vei întâlni o persoană de bună calitate într-un bar, într-un club de noapte sau la o discotecă? Poate, dacă eşti chiar norocos, dar după mai bine de 20 de ani de consiliere, n-am văzut nici o căsătorie reuşită sau sănătoasă, care să fi început în asemenea circumstanţe. Nu vreau să pozez drept atotştiutor, pentru că în tinereţe şi mie mi-a plăcut să dansez, mi-au plăcut cluburile de noapte, dar n-am luat niciodată în calcul posibilitatea găsirii soţiei mele acolo; n-ar trebui să o faci nici tu. Tu trebuie să hotărăşti care este cel mai bun mediu şi cea mai bună situaţie în care poţi să iei o decizie cu privire la o anumită persoană, dacă are sau nu calităţile pe care le doreşti la viitorul tău partener de viaţă. Dacă vei cugeta la aceste lucruri, vei scoate cluburile din calcul.

Cum poţi să întâlneşti pe cineva? Bisericile, implicarea în diverse lucrări, recomandările din partea vreunei familii, şcoala, orele de muncă civică, grupurile de studiu, cluburile (cele bazate pe şcoală, comunitate, hobby), prietenii, prietenii prietenilor etc. –  toate acestea sunt locuri excelente. Caută acele locuri unde nu există implicare emoţională şi nu te duce în niciun loc unde eşti forţat să nu fii tu însuţi! Aşa, poţi fi cel care eşti cu adevărat. Şi caută să cunoşti persoana mai întâi ca şi prieten! În acest fel vă puteţi cunoaşte adevărata personalitate a fiecăruia, vă puteţi cunoaşte felul de-a vă purta, ce vă place şi ce nu vă place. Atunci îţi vei putea da seama cum acţionează persoana respectivă într-o mulţime de împrejurări, şi la fel şi ea. Veţi vedea dacă vă potriviţi şi dacă aveţi lucruri în comun. Dacă faci acest lucru înainte de a începe o relaţie, vei fi cu mult înaintea celor care practică mersul la întâlnire şi-ţi va fi cu mult mai bine.

Deci, este întâlnirea un lucru bun deoarece cultura noastră este aşa cum este? Ia în considerare şi faptul că tot cultura noastră e cea care spune că e în ordine dacă întreţii relaţii sexuale cu mai mulţi parteneri şi dacă trăiţi împreună de la început. Prin urmare, ai de gând să urmezi o cultură coruptă sau adevărul lui Dumnezeu? Biblia face referire clară la modul în care să ne dezvoltăm relaţiile. Când umblăm împotriva adevărului lui Dumnezeu, ne provocăm singuri căderea, frângerea, durerea, suferinţa inutilă şi tulburarea.

Cum se curtează? Paşi de urmat în curtare. Lista curtării:

 

Pasul I: Găsirea celuilalt şi cunoaşterea lui

 

Anii dinaintea căsătoriei nu sunt ani pierduţi. Bucură-te de ei! Foloseşte-i pentru a lucra la caracterul tău, la legăturile tale, la creşterea ta în Domnul şi ca timp de pregătire pentru căsătorie. Dacă simţi că nu vrei sau nu ai nevoie să te căsătoreşti, atunci nu o fă. E posibil să ai darul celibatului. Biblia ne cheamă să fim consacraţi şi sfinţi înaintea Domnului. Aceasta înseamnă a  te gândi la scopul şi la voia Lui, înseamnă a-L căuta mai întâi pe Cristos şi împărăţia Lui şi nu interesul tău. Trebuie să-ţi afli darurile spirituale şi chemarea. Trebuie să ajungi mulţumit, în starea în care eşti, înainte de a căuta pe cineva. Cum poţi să vezi clar locul în biserică şi în lume al viitorului partener de viaţă, dacă tu nu-l ştii pe-al tău?

– Caută un potenţial partener privind la calităţi.

– Caută să fiţi mai întâi prieteni. Clădeşte o relaţie de prietenie  – aceasta este prioritar – şi ea va pune temelia întregii relaţii. În acest fel, veţi ajunge să vă cunoaşteţi unul pe altul într-un mod mai profund şi mai real.

– Trebuie să fie un creştin consacrat, nu doar mântuit; trebuie să împărtăşească aceeaşi teologie şi aceleaşi aspiraţii către creşterea spirituală ca tine. (2 Cor. 6:14)

– Amândoi aveţi nevoie să creşteţi în Domnul, să vă bucuraţi mergând la biserică, să vă bucuraţi în slujirea voastră faţă de Dumnezeu şi faţă de alţii şi să fiţi membri fideli ai unei biserici.

– Nu poţi intra într-o relaţie sau în căsătorie cu speranţa că nevoile tale şi ale celuilalt vor fi împlinite.

– Fiţi gata să vă spuneţi unul altuia greşelile şi să lucraţi la îndreptarea lor înaintea lui Dumnezeu, sau, dacă este necesar, apelând la ajutorul unui pastor sau al unui consilier.

– Nu te grăbi şi nu fi prea înflăcărat. Lasă ca legătura să se formeze încet, în decurs de luni de zile, de ani (cel puţin doi).

– Fii întotdeauna autentic şi permite caracterului şi roadelor Duhului Sfânt să se manifeste prin tine, fiind astfel plin de respect şi curtoazie faţă de partenerul tău. Dacă în mod natural nu eşti curtenitor sau respectuos, atunci nu te preface, ci, mai degrabă, lasă-L pe Domnul să Se ocupe de tine înainte de a te aventura în legătura cu alţii.

– Nu intra într-o relaţie pe termen lung de prea tânăr! Trebuie să înveţi mai întâi despre Dumnezeu şi despre tine. Capătă experienţă în clădirea altor legături, cu alţi oameni, înainte de a căuta căsătoria.

– Cunoaşte-ţi punctele slabe, trecutul şi potenţialele răni şi tratează-le! Dacă unul dintre voi suferă încă de pe urma unor traume din copilărie sau ca adult, va fi deficitar în clădirea unei relaţii. Mai întâi, recapătă-ţi sănătatea emoţională!

– Nu căuta o relaţie doar pentru a-ţi mulţumi familia, prietenii sau pe altcineva.

– Fii plin de entuziasm în ceea ce priveşte cunoaşterea celuilalt şi nu fi superficial! Pune întrebări pătrunzătoare şi nu aştepta răspunsuri nerealiste!

– Nu încerca să curtezi mai mult de o persoană în acelaşi timp! Mai mult, lasă să mai treacă timp până la următoarea relaţie. Să nu crezi că trebuie să fii angajat într-o relaţie pentru a fi împlinit.

– Potenţialul partener nu trebuie să fie perfect, pentru că nimeni nu este perfect, dar amândoi trebuie să doriţi să creşteţi şi să vă maturizaţi.

– Trebuie să înveţi cum să rezolvi conflictele şi diferenţele fără mânie.

– Asigură-te că amândoi ştiţi cum să trataţi problema banilor. Formează-ţi o concepţie biblică referitor la organizarea bugetului şi rezolvarea datoriilor. Cele mai multe conflicte în căsătorie se nasc din cauza finanţelor.

– Nu te aştepta ca viitorul partener de viaţă să-ţi împlinească nevoile, de orice natură, în locul lui Dumnezeu. Aminteşte-ţi de angajamentul şi legământul pe care le-ai făcut cu Dumnezeu  – şi anume că, din moment ce eşti creştin, eşti sfânt şi pus deoparte pentru un scop mai înalt. Rămâi neîntinat din punct de vedere sexual până la căsătorie. Dacă ţi-ai încredinţat inima lui Dumnezeu, atunci ea Îi va fi consacrată (Gal. 2:20-21).

– Cunoaşte felul de a fi al persoanei de care eşti interesat, observându-i inteligenţa, personalitatea, idealurile, maturitatea spirituală, caracterul, viziunea politică, modul de a privi copiii – cum trebuie crescuţi, chimia de la bază (cum vă potriviţi şi vă relaţionaţi), chiar şi aparenţele – fii realist!

– Nu căuta o persoană care să-ţi fie exact opusul. La început este posibil să te atragă, dar în curând te va respinge.

– Dezvoltă un punct de vedere sănătos cu privire la dragostea şi intimitatea despre care vorbeşte Biblia.

– Înţelege că „joaca de-a întâlnirea” este un joc periculos  – te va jefui atât pe tine, cât şi pe viitorul tău partener de viaţă şi pe Dumnezeu. Fie că eşti prădătorul, fie că eşti prada, vei fi rănit şi te vei micşora în urma întregului tablou al întâlnirii.

– Înainte de a te logodi, ar trebui să ţii ascunsă în inimă o parte din emoţiile şi sentimentele cele mai expresive.

– Ascultă de familia ta şi de mentorii maturi în care ai încredere.

– Dumnezeu ne cheamă la curăţie, aşa că rămâi pur/pură! (1 Tesaloniceni 3:11-13; 4:1-8)

Pasul II: Perioada logodnei

 

Păstrează-ţi emoţiile cele mai intime pentru această perioadă. Bucură-te de logodna ta. Aceasta este perioada în care descoperi cât de bine lucraţi împreună, în care soluţionaţi probleme şi plănuiţi un eveniment major. Dacă este doar un timp de stres şi haos, atunci trebuie să vă opriţi şi să vă întoarceţi la pasul 1. Lucrurile NU vor merge mai bine când veţi fi căsătoriţi! Aceasta este perioada când problemele ascunse, ce ţin de personalitate, ori probleme induse de stres ies la suprafaţă; dacă nu le puteţi depăşi împreună, cu siguranţă nu veţi putea face acest lucru nici în căsătorie. De aceea, este nevoie de voinţă pentru a lucra cu şi mai multă râvnă la clădirea legăturii voastre. Înscrieţi-vă la un curs bun de consiliere maritală, luaţi parte la o conferinţă pe această temă, sau retrageţi-vă. Cei mai mulţi oameni cred că, odată ce eşti logodit şi ai intrat în presiunile şi cheltuielile familiale şi sociale, trebuie să te căsătoreşti – GREŞIT! Această perioadă nu este o garanţie că cei doi se vor căsători  – este un timp în care ei trebuie să se asigure că sunt potriviţi unul pentru altul. Dacă vă forţaţi unul pe altul sau îngăduiţi altora să facă presiuni asupra voastră, e posibil să sfârşiţi într-o relaţie greşită. Este cu mult mai bine să rămâi cu o inimă frântă după ruperea logodnei decât o viaţă întreagă într-o căsnicie nereuşită. Reţineţi acest lucru! Dumnezeu deţine controlul! El are un plan. Fii pe aceeaşi undă cu planul Lui, nu cu al tău!

Pasul III: O căsnicie foarte fericită (Cânt. 3:4)

 

– Dacă vreunul dintre voi nu este de acord cu cele ce am vorbit până acum, veţi ajunge într-o relaţie extrem de tensionată şi şansele de succes sunt o rată de divorţ de 50%. Din căsătoriile rămase, cele mai multe sunt mizerabile. Prin urmare, cugetă la cât este de important să te aduni înainte să spui „Da!”

– Fă un legământ prin care alegi să umbli prin credinţă în Cristos, în supunere faţă de Domnul: „Aleg să fiu umplut de Duhul Sfânt. Dacă fac această alegere, aleg şi să-mi iubesc şi  să-mi cinstesc tovarăşul de viaţă.” (Galateni 5:22-26)

Problemele ce ţin de curtare:

Acest model este de departe cel mai bun pentru aflarea iubirii de-o viaţă, pentru că este ceea ce ne învaţă Biblia. Dar acest lucru nu înseamnă că nu vom mai întâmpina probleme, pentru că trăim într-o lume căzută şi păcătoasă, într-o biserică imperfectă şi într-o comunitate de creştini care nu urmăreşte întotdeauna voia lui Dumnezeu şi principiile Lui. Dar, experienţele mele cu privire la mersul la întâlnire, la ieşirea cu prietenul/prietena, la cluburi, la logodna care are loc doar pentru a se rupe  m-au lăsat uluit şi confuz. Am mers pe drumul cu care se mândrea societatea şi n-am ajuns nicăieri. Astfel că, pe când eram la seminar, am studiat cu atenţie aceste două lucruri  –  întâlnirea şi curtarea  –  şi am văzut potenţialul curtării. Am învăţat apoi pe mulţi ceea ce eu însumi învăţasem, adresându-mă grupurilor de tineri necăsătoriţi, la sfârşitul anilor ’80, şi am şi practicat aceste lucruri. În plus, după ce m-am adunat şi am urmat calea curtării /principiile biblice pe care vi le-am împărtăşit şi vouă, Dumnezeu a adus în viaţa mea „marea dragoste” şi ne-am căsătorit în 1995. Dacă m-aş fi căsătorit cu o altă femeie, dintre cele pe care le-am vânat, cunoscându-le aşa cum le cunosc astăzi, aş fi ajuns extrem de nefericit. Principiile şi planul lui Dumnezeu au fost mult mai bune decât ale mele. Aşa că, încredeţi-vă în El şi în căile Lui!

Care sunt potenţialele problemele?

 

Cele dintâi ar putea veni de la părinţii tăi! Părinţii buni sunt capabili să intuiască problemele şi necazul în care te-ai putea băga. De aceea, în modelul de tip curtare, ei sunt cei dintâi participanţi la căutarea şi alegerea partenerului tău. Când te împotriveşti ţipând „nu, nu, nu!”, gândeşte-te la ce faci. Cine te iubeşte şi cine te cunoaşte cel mai bine? Datorită îndoielilor care ar veni din partea societăţii, datorită faptului că sunt ocupaţi, datorită faptului că Isus Cristos nu este urmat ca şi Domn, sau pur şi simplu ca şi creştini, cei mai mulţi creştini necăsătoriţi au dat deoparte acest rol vital pe care îl au părinţii. Dacă părinţii se înşală sau refuză să privească lucrurile în lumina principiilor biblice, trebuie să fii de două ori mai atent şi să discerni lucrurile. Caută un mentor, un lider al bisericii sau un pastor care este matur spiritual, care să te ajute să dai înapoi şi să te ferească de „petiţionari necalificaţi”. De asemenea, chiar dacă părinţii nu sunt creştini, ei te cunosc totuşi şi au uneori discernământ în ceea ce te priveşte. Chiar dacă părinţii tăi nu vor să te căsătoreşti cu acea persoană şi tu crezi că ei nu sunt suficient de maturi să discearnă lucrurile, sau nu sunt creştini, totuşi ascultă-i şi ia aminte la sfatul lor! Ei au încă autoritate spirituală asupra ta şi, în cele mai multe cazuri, urmăresc ce este mai bine pentru copilul lor. Vorbesc din experienţă când vă spun că am întâlnit foarte rar părinţi care să greşească. Chiar dacă nu sunt părinţi ideali, singura ta preocupare să fie aceea de a fi extrem de atent şi de a discerne lucrurile – caută un mentor!

Familia celuilalt: Trebuie să ştii că atunci când te căsătoreşti cu cineva, te căsătoreşti cu întreaga lui/ei familie. Dacă familia nu te place, află care este motivul şi ce nu este în ordine. Ascultă şi discerne lucrurile. Vezi ce poţi face pentru a îmbunătăţi situaţia. Fii sigur că aduci în rugăciune aceste lucruri şi cauţi ce este mai bine pentru amândoi şi pentru ambele familii. Reţine! Dumnezeu este suveran şi deţine controlul, chiar dacă părinţii nu sunt mântuiţi! Cere un sfat de la pastorul bisericii lor. Dacă familia nu este creştină, atunci consultă pastorul potenţialei tale perechi. Dacă primeşti binecuvântarea pastorului şi nu o primeşti pe cea a părinţilor, este posibil să te afli pe drumul cel bun. Caută îndrumare şi, ţine minte, dacă părinţii respectivi nu te plac, chiar dacă toate celelalte semne îţi dau undă verde, totuşi, vei avea probleme semnificative dacă nu îi vei câştiga de partea ta.

Unul dintre voi este divorţat: Căsătoria biblică este un legământ pe viaţă –  de necălcat. Odată ce eşti căsătorit şi faci o greşeală, trebuie să rămâi totuşi de partea legământului şi să faci ca lucrurile să meargă. Chiar faptul în sine de a vă fi căsătorit  unul cu altul presupune că a existat şi există o scânteie între voi; tot ce rămâne de făcut este să găsiţi modalitatea de a aprinde focul. Întrucât suntem fiinţe umane căzute, facem greşeli şi ne hrănim judecata rea. Din fericire pentru noi, Dumnezeu este un Dumnezeu al iertării şi al vindecării. Păcatul este în lume şi creştinii nu sunt imuni la greşeli. Dar, nu aceasta este problema, pentru că Biblia ne spune că, dacă nu divorţezi din motivele pe care le menţionează: infidelitate, abuz sau abandon, atunci nu te poţi recăsători. Prin urmare, caută sfatul înţelept al Bibliei şi, în rugăciunea ta, abandonează-te voii Lui şi nu voii tale. Apoi, dacă unul dintre voi sau amândoi aveţi copii dintr-o căsătorie anterioară, trebuie să iei în calcul nevoile lor –  binecuvântări în plus, nevoi în plus.

Deficit de comunicare: Dacă îţi conduci curtarea după modelul american de întâlnire, nu vei clădi o relaţie solidă şi profundă. Trebuie să fii în stare să pui întrebări, să asculţi, să fii dispus să reflectezi, dispus la provocarea pozitivă, dispus să abordezi lipsurile, greşelile şi alte sfere deficitare din viaţa celuilalt. Înaintează încet şi dezvoltă mai întâi o relaţie de prietenie. Dacă nu vei face aşa, şi relaţia ta va face parte din rândul nenumăratelor relaţii din cultura noastră, caracterizate de lipsă de comunicare, răni şi nefericire.

A urma planul lui Dumnezeu nu este un lucru uşor. Calea lumii e uşoară. Dar, dacă tolerăm calea ei, acest „uşor” se va transforma rapid în răni şi haos. Prin urmare, ce este uşor va sfârşi prin a fi foarte dificil. Fără-ndoială, Dumnezeu are un plan minunat pentru tine, dar acest plan necesită efort, timp, angajament, risc şi predare de sine. El pleacă de la ceea ce crezi că ar fi bine şi corect şi ajunge la ceea ce este bine şi corect. Pune-ţi la inimă că aceste principii vor lucra şi te vor ajuta să-ţi găseşti dragostea vieţii tale, persoana pe care Dumnezeu ţi-o dăruieşte şi care este cea mai potrivită pentru tine. Se poate întâmpla repede, după cum poate dura ani de zile ca să-ţi găseşti perechea. Aminteşte-ţi caracteristicile dragostei din 1 Corinteni 13 şi aplică-le în timpul căutării tale. Fii răbdător. În acelaşi timp, nu te aşeza comod pe canapea, aşteptând. Trebuie să ieşi în prima linie, să-ţi asumi riscuri şi o eventuală respingere. Trebuie să mergi acolo unde se află persoana vizată. Lucrează asupra ta însuţi, fii deschis şi dispus la corectare! Dacă nu eşti dispus să îţi asumi riscul sau să lucrezi la caracterul tău, te vei alege cu puţină suferinţă în urma respingerii, cu mândrie pentru că nu ai dorit să-ţi modelezi caracterul  – şi acestea îţi vor aduce o viaţă de suferinţă şi singurătate. Şi vei pierde ceea ce are Dumnezeu pentru tine.

Pregătire pentru o căsătorie de succes

de Richard Krejcir

Cum să-ţi găseşti iubirea vieţii  Partea a 3-a

Lumea consideră căsătoria ca fiind drumul către propria satisfacţie. Această perspectivă are ca punct de plecare căutarea auto-împlinirii prin plăcere, prin compania celuilalt: ce pot „eu” câştiga de aici, cum aş putea „eu” beneficia de acest lucru. Desigur, acestea sunt componente ale unei relaţii, dar nu reprezintă componentele ei principale. Oamenii ajung buimăciţi, deziluzionaţi şi, în cele din urmă, renunţă la căsătorie, pentru că aspectele menţionate mai sus, odată împlinite, nu aduc satisfacţie şi nu răspund aşteptărilor. Astfel că ei neagă ceea ce este cu adevărat important şi esenţial în clădirea unei căsnicii.

Acest articol reprezintă partea a treia dintr-o serie de patru articole pe tema găsirii iubirii de-o viaţă. În această a treia parte, scopul meu este acela de a releva principalele puncte de vedere şi îndrumările pe care ni le dă Domnul în Cuvântul Său, astfel încât să ne putem pregăti mai bine pentru cel de-al doilea lucru extrem de important pe care îl facem în viaţă (primul fiind mântuirea noastră). Prin urmare, să vedem cum trebuie să ne pregătim pentru o căsătorie de succes.

Dacă vrei să ai succes în viaţă şi în căsnicie, trebuie să înţelegi următorul lucru: scopul primordial al căsătoriei nu este acela de a ne satisface pe noi înşine (da, acest lucru m-a surprins şi pe mine), ci de a-L glorifica şi a-L sluji pe Dumnezeu. Dorinţele şi plăcerile noastre nu constituie prioritatea numărul unu pentru Dumnezeu. Da, Dumnezeu vrea ca noi să fim veseli, fericiţi şi mulţumiţi, dar a fi fericit înseamnă a te focaliza pe El şi nu pe problemele vieţii (Iacov 1:2-8). Prin urmare, ca să ai o căsătorie de succes, trebuie să fii conştient de ceea ce presupune ea şi trebuie să te pregăteşti ca atare. Cea mai importantă garanţie a funcţionării ei este respectarea principiilor din Cuvântul Său şi nu a ceea ce crezi tu de cuviinţă, a ceea ce-ţi doreşti sau ai experimentat. Reţine! Dumnezeu a conceput căsătoria şi tot El ne-a conceput şi pe noi. Aşadar, El ştie ce-i mai bine pentru noi.

Aceasta ar putea să nu sune prea popular, dar este adevărat. Biblia spune că Dumnezeu a creat-o pe Eva ca „ajutor potrivit”. Asta înseamnă că ea trebuia să îl ajute pe Adam în lucrurile pe care le avea de făcut în grădină şi în exercitarea stăpânirii asupra pământului. Aceasta presupune totodată existenţa unei co-relaţionări, de pe urma căreia beneficiau amândoi  – deci formau împreună o echipă şi îşi atingeau scopul împreună. Dragostea, intimitatea şi plăcerea făceau cu siguranţă parte din relaţia lor, dar nu constituiau elementele principale ale relaţiei şi vieţii lor. Nu făceau doar să zburde prin paradis, beţi de fericire, jucându-se şi bucurându-se unul de celălalt. Ei împărtăşeau un scop comun şi o direcţie comună. La fel trebuie să facem şi noi. Nu putem accepta pe cineva în viaţa noastră doar pentru că ne-a atras privirea; şi nu trebuie să ignorăm procesul cunoaşterii persoanei respective şi al autocunoaşterii, într-un mod mai profund. Dacă vom proceda la fel ca majoritatea lumii, riscul eşecului va fi de 50%. Am fi extrem de norocoşi dacă am găsi fericire şi satisfacţie pe această cale. Dacă am petrece puţin mai mult timp lucrând împreună la relaţia noastră, am fi la mile depărtare de farsele vieţii şi ne-am bucura de o viaţă mai fericită şi mai plină de semnificaţie, viaţă care L-ar mulţumi pe Dumnezeu şi ne-ar face mai fericiţi.

Dacă pierdem din vedere scopul la care ne-a chemat Dumnezeu în viaţă şi în căsnicie, cădem într-o viaţă de disperare şi nu ajungem la împlinirea dorită. Dacă urmăm orânduirile Sale, vom găsi persoana potrivită, vom rămâne pe drumul cel bun şi vom experimenta, în cele din urmă, desfătare şi bucurie. Ironia societăţii noastre este că ea caută aceste lucruri, dar fără Dumnezeu. Prin urmare, oamenii ajung deziluzionaţi şi supăraţi pe Dumnezeu pentru că nu obţin  rezultatele dorite. În plus, mulţi dintre creştinii necăsătoriţi fac în mare parte acelaşi lucru.

Pregătirea pentru căsătorie din perspectiva lui Cristos şi a Bisericii (Efeseni 5:22-32; Coloseni 3:18-21; 1 Petru 3:1-7)

 

Tema acestor pasaje este supunerea, un obiectiv departe de idealurile americane de libertate şi alegere personală. În orice caz, gândiţi-vă la acest lucru! Supunerea nu este un concept tiranic, aşa cum îl considerăm cei mai mulţi dintre noi. Ea  înseamnă mai degrabă libertate. Ea ne permite să fim liberi, să primim şi să oferim în mod liber. Este un port sigur, cu ape liniştite, care ne protejează de furtunile acţiunilor greşite; ne eliberează de gândirea eronată care ne conduce spre alegeri greşite şi care, la rândul lor, ne duc la o viaţă nefericită şi plină de necazuri. Soţiilor li se cere să fie supuse soţilor lor. Soţilor li se cere să îşi iubească soţiile. „Supunere” este la origine un termen preluat din domeniu militar (Efes. 5:22, hupotasso – în greacă) şi înseamnă „a te poziţiona sub” sau „a te subordona” (1 Petru 3:1) – nu datorită slăbiciunii sau inferiorităţii, sau pentru că unul este mai bun decât celălalt, ci pentru că Dumnezeu l-a aşezat pe soţ, în rânduiala creaţiei, ca şi cap al casei, aşa cum Cristos este Cap al Bisericii. Cei doi parteneri au roluri diferite, totuşi, sunt egali înaintea lui Dumnezeu.

Supunerea nu presupune a trece dincolo de parametrii voii lui Dumnezeu, sau cei ai dragostei şi ai dreptăţii Sale. Ca dovadă, supunerea nu este o metodă de a reduce la tăcere soţia sau de a o coborî, indiferent sub ce formă. Ceea ce li se cere soţilor este mai de speriat. Soţii sunt chemaţi să iubească, ceea ce este mult mai mult decât supunerea. Reţineţi! Această chemare a fost adresată într-o perioadă şi într-o cultură în care femeile erau considerate inferioare animalelor de la fermă. Această învăţătură a fost predată într-o cultură în care bărbatul,  „alfa” –  capul familiei, domina familia şi comunitatea întru ordine, organizare, structură şi protecţie. Mandatul de a iubi (1 Corinteni 13:4-7) a fost şi este încă, pentru unii, chemarea la deşteptare a soţului în vederea unei trăiri şi a unei relaţionări la soţie care să reflecte în mod clar toate însuşirile caracterului biblic. Acest verb (în greacă –  agapete) denotă o acţiune continuă şi regulată, nu doar atunci când avem chef. Cristos Şi-a iubit Biserica nu pentru că ea era sfântă, ci pentru ca s-o sfinţească. Prin urmare, nu suntem chemaţi doar la a găsi persoana potrivită pentru noi, ci suntem chemaţi să menţinem relaţia noastră în parametrii dragostei, ai supunerii şi ai angajamentului luat. Chiar dacă alegerea ta a fost una greşită, datorită nerăbdării, a gândirii eronate, a poftei  şi/sau a păcatului, totuşi, chemarea aceasta rămâne valabilă pentru tine şi la fel şi oportunitatea de a îndrepta situaţia, de a face lucrurile să meargă între tine şi partenerul tău/partenera ta. La urma urmei, trebuie să fi fost o scânteie care v-a adus împreună la început şi care acum poate fi reaprinsă.

Cristos şi Biserica sunt modelele noastre primare în ce priveşte angajamentul pe viaţă al căsătoriei monogame. El nu a renunţat la noi atunci când lucrurile au mers din rău în mai rău; harul, iertarea şi perseverenţa Lui au biruit. Acesta este modelul relaţional pentru căminul nostru, pentru dragostea pentru copii şi pentru părtăşia şi relaţiile pe care ar trebui să le avem. Biserica este Mireasa lui Cristos, pe care El o iubeşte. Partenerul tău sau viitorul partener de viaţă este mirele sau mireasa faţă de care va trebui să practici şi să exersezi dreptatea, dragostea, angajamentul şi sfinţenia, cu toată abilitatea şi puterea ta (Apocalipsa 21:1-2).

Clădirea relaţiei de viitor şi a dragostei voastre

Iată aici câteva lucruri foarte importante, la care merită să cugeţi, care ar putea să se opună gândirii tale convenţionale, experienţei şi felului tău de a acţiona. Totuşi, aceste caracteristici sunt foarte importante şi biblice; aşadar, fii gata să cugeţi asupra lor atunci când citeşti Cuvântul şi când te rogi şi aplică-le în relaţia ta prezentă şi în viitor!

În căutarea pe care o întreprinzi pentru a-ţi găsi iubirea vieţii, trebuie să fii dispus să lucrezi la persoana ta. Nu eşti perfect. Doar Cristos este perfect. Ai un întreg set de greşeli şi ciudăţenii care este necorespunzător pentru ochii publici şi pentru relaţiile private. Toţi avem aşa ceva. Din acest motiv, trebuie să doreşti să dai la o parte aroganţa şi mândria şi să te ocupi de aceste greşeli –  să le rezolvi cu ajutorul lui Dumnezeu şi al unui pastor sau consilier, dacă este necesar. Potenţialul tău partener trebuie la rândul lui să vrea să facă acelaşi lucru. Dacă nu, vă veţi păstra trăsăturile urâte de comportament şi ele vor deveni şi mai urâte pe măsură ce negaţi existenţa lor cu tot mai mare fermitate; şi vă veţi ciocni amândoi până în punctul în care nu veţi mai putea continua relaţia. Acum, nici tu, nici potenţialul tău partener nu trebuie să fiţi perfecţi, nu trebuie decât să doriţi şi să fiţi deschişi întru creşterea şi transformarea voastră în creştini maturi din punct de vedere spiritual şi emoţional.

Nu te poţi aştepta ca viitorul partener de viaţă să răspundă nevoilor tale, oricare ar fi acestea, în locul lui Dumnezeu.

Întrucât urmărim standardele lui Dumnezeu, trebuie să căutăm o persoană care are o relaţie crescândă cu Dumnezeu. Amândoi trebuie să căutaţi să Îi aduceţi satisfacţie lui Cristos şi să creşteţi în El. Amândoi trebuie să aveţi, ca fundament al vieţii voastre, pe Isus ca Domn, nu doar ca Mântuitor. Asta înseamnă să fii condus de standardele şi principiile Lui şi nu de motivaţiile şi înclinaţiile proprii, egoiste. Amândoi trebuie să doriţi cu toată inima să vă apropiaţi tot mai mult de Dumnezeu, să vă bucuraţi de mersul la biserică, să vă bucuraţi slujind lui Dumnezeu şi oamenilor şi să fiţi membrii credincioşi şi plini de râvnă ai unei biserici. Pentru că, aşa cum v-am mai spus, trebuie să aveţi aceeaşi gândire teologică. Combinaţia dintre un catolic şi un protestant nu va funcţiona niciodată. Unul va trebui să renunţe la credinţa lui, sau chiar amândoi; şi când vor apărea copiii, tot iadul se va dezlănţui! Chiar curtarea/întâlnirea care nu se află pe aceeaşi undă denominaţională poate decurge dificil, pentru că, în final, unul va trebui să renunţe la denominaţiunea lui şi să treacă la cealaltă. Prin urmare, amândoi trebuie să fiţi dispuşi să înduraţi acest lucru şi, desigur, să staţi pe genunchi în timpul unor astfel de decizii. Unul dintre voi e posibil să fie mai înflăcărat pentru Domnul decât celălalt, pentru că se iau în considerare experienţa, creşterea şi personalitatea. Pe măsură ce căutaţi să vă cunoaşteţi unul pe celălalt, aceste lucruri ies la iveală şi, astfel, le puteţi rezolva. Nu e necesar să fiţi de acord în fiecare punct doctrinar. Dacă cei doi cad de acord în totalitate, unul dintre ei nu gândeşte. Asigură-te că poţi să nu fii de acord cu celălalt şi că punctele în care nu cădeţi de acord nu sunt esenţiale ca doctrină. De asemenea, trebuie să aveţi perspective similare asupra lumii şi societăţii (Amos 3:3).

Fii atent în relaţiile cu oameni diferiţi de tine din punct de vedere economic, social şi etnic. Astfel de relaţii au mai multe obstacole de trecut şi necesită mai multă muncă şi maturitate, nu doar din partea voastră, dar şi din partea celor două familii. Categoric, nu sugerez incompatibilitatea lor, nici nu spun că astfel de relaţii sunt greşite. Soţia mea şi cu mine suntem diferiţi din toate aceste puncte de vedere şi a trebuit să trecem peste mult mai multe probleme datorate familiilor şi a stigmatului social, decât ar fi fost normal (orice ar însemna acest lucru) într-o relaţie.

Un alt lucru, pe care trebuie să-l faci înainte de căsătorie, este să ai pe cineva căruia să-i spui cum decurg lucrurile, poate chiar un grup mic de persoane. Vei creşte şi te vei schimba mai rapid şi într-un mod extrem de benefic, dacă vei avea pe cineva, care te cunoaşte, să te impulsioneze, să te încurajeze şi să te îndrume în direcţia bună şi conform Cuvântului.

Înainte de a te logodi, este bine să îţi ascunzi cele mai expresive emoţii şi sentimente pe care le nutreşti. Expresii precum „Te iubesc”, sărutul şi alte „bezele” (sărut, îmbrăţişări etc.) vor muta relaţia pe o bază emoţională de pe una relaţională. Vei fi împiedicat să aprofundezi şi să clădeşti o relaţie mai bună. Astfel de sentimente trebuie să fie reale şi trebuie exprimate într-adevăr cu pasiune şi convingere, nu din vină sau obligaţie. Cei mai mulţi folosesc aceste cuvinte şi atingeri pentru a-l manipula pe celălalt, pentru a primi ceea ce vor, nefiind preocupaţi de clădirea unei relaţii veritabile. Nu aceasta trebuie să fie motivaţia ta! Când îţi exprimi emoţiile prea viu sau nu pui anumite bariere în ceea ce priveşte contactul fizic înainte de logodnă, acestea devin retorice şi îşi pierd puterea şi semnificaţia. Astfel, vei fi zidit acolo unde nu trebuia, scurt-circuitându-ţi adevăratele expresii emoţionale şi dragostea, dând un cadou mic şi rapid, bazat pe pofta trupească, în schimbul unui angajament de dragoste pe viaţă. Reţine, dragostea este răbdătoare!

Asigură-te că amândoi ştiţi să mânuiţi banii. Formează-ţi un concept biblic bun despre cum să tratezi problemele vizavi de buget şi datorii. Cele mai multe probleme din căsnicie au la bază finanţele. Dacă unul sau chiar amândoi aveţi datorii financiare importante, fie pe cărţi de credit sau credite pentru studenţi, trebuie să alcătuiţi un plan de achitare, de preferinţă înainte de căsătorie, dacă este posibil. Asigură-te că aţi rezolvat orice dezacord între voi în privinţa cheltuirii şi a administrării banilor. Dacă unul dintre voi nu este capabil să facă acest lucru, veţi avea o sumedenie de probleme inutile în căsnicia voastră.

Trebuie să te ocupi de posibilele probleme legate de caracter, amărăciune, păcate neurmate de pocăinţă, lipsa iertării, abuz, poftă, probleme nerezolvate din trecut sau probleme emoţionale. Dacă nu te ocupi de aceste chestiuni înainte de căsătorie, probabilitatea funcţionării relaţiei este foarte mică. Dar nu trebuie să cauţi perfecţiunea. Nimeni nu e perfect, doar Cristos. Nu trebuie decât să rămâi pe drumul cel bun, să-ţi doreşti realmente schimbarea şi să te angajezi în procesul de schimbare. Mai mult de-atât, permite-I lui Cristos să lucreze în tine.

Când te vezi cu o persoană pe care o curtezi, cere sfatul prietenilor maturi, oameni mai în vârstă şi mai înţelepţi şi, cel mai important, cere sfatul părinţilor tăi. Poate că spui – OH, NU! Dar fii atent, ei te cunosc mai bine decât te ştii tu însuţi. Îţi vei da seama de acest adevăr abia după ce vei avea copii. Judecă lucrurile! Dacă părinţii tăi nu sunt maturi din punct de vedere spiritual, sau nu sunt într-o legătură bună cu Cristos, e posibil să nu îţi dea un sfat bun, la fel cum nici tu nu ai fi capabil de aceasta dacă legătura ta cu Domnul nu ar fi una bună. Nu căuta sfaturi într-un singur loc. Ai în vedere toate posibilităţile şi fii dispus să nu laşi ca emoţiile şi pofta să îţi întunece gândirea.

Dacă vreunul dintre voi nu îmbrăţişează unul dintre punctele discutate mai sus, veţi ajunge la un punct de încordare maximă în relaţia voastră. Şansele de succes sunt o rată a divorţului de 50%, iar dintre căsătoriile ce rămân totuşi în picioare, cele mai multe sunt nefericite. Prin urmare, cugetă la cât de important este să discerni bine lucrurile înainte de a spune: „Da!”

Cum să pui bariere (Evrei 13:4)

Am discutat deja despre motivul pentru care trebuie să punem bariere. Ei bine, cum să facem acest lucru? Un adolescent mi-a sugerat odată: „duşuri reci şi multă gheaţă”. Cred că glumea, dar o metodă mai eficientă ar fi ca cei doi să discute care este limita până la care se poate merge, să cadă de acord şi să rămână fermi în hotărârea lor. Da, este greu. Însă, având lucrurile stabilite, este mult, mult mai uşor.

Principalii paşi ai apropierii fizice, în ordinea în care apar de obicei, sunt: ţinerea mâinilor, îmbrăţişarea, sărutul (standard, apoi cel franţuzesc), atingerile, sexul oral, apoi actul sexual. Unii merg chiar mai departe, în extremă, cu parteneri multipli. (Acum, din capul locului, creştinii nu trebuie să practice niciodată aceste ultime două chestiuni, căsătoriţi sau necăsătoriţi fiind.) Fiecare dintre aceste „contacte” ne conduc spre un altul. De aceea, trebuie să trasezi linia cu un pas înainte de semnul „trecerea interzisă”. Eu şi soţia mea am trasat linia după „îmbrăţişare”. Astfel că nu ne-am sărutat înainte de logodnă şi n-am mers mai departe înainte de a fi căsătoriţi. În cazul nostru, a funcţionat de minune şi le recomand tuturor să păstreze sărutul până după logodnă. Reţine următorul lucru referitor la barieră: dacă o calci, vei ajunge la actul sexual. Poate nu de prima sau a doua oară, dar, după mai bine de 20 de ani de consiliere a tinerilor necăsătoriţi, n-am întâlnit niciun caz care să nu ducă, la un moment dat, la actul sexual. Devine prea tentant, lucrurile se încing prea tare. Şi apoi, dacă amândoi pierdeţi controlul… Prin urmare, alege având în minte principii duhovniceşti, ca şi cum Isus ar fi prezent acolo; chiar aşa şi este.

Dumnezeu a conceput sexul şi diversele forme de exprimare a intimităţii. Deci nu trebuie să ne temem de ele, ci să le onorăm la locul potrivit – în patul marital. El doreşte ca noi să ducem vieţi sfinte, virtuoase şi nu să ne ispitim prietenii, partenerul sau chiar pe noi înşine (este greşit să te gândeşti la pornografie).

Chiar şi atunci când căsătoria este un pas cert, nu trece peste graniţa trasată. Graniţa are rolul de a dezvolta încrederea şi intimitatea de durată. Dragostea este răbdătoare. Iar dacă nu eşti sigur, cu atât mai mult nu trebuie să treci dincolo, pentru că e posibil ca respectivul/respectiva să nu-ţi fie viitorul/viitoarea soţ/soţie. Vei păcătui împotriva lui Dumnezeu şi împotriva partenerului de viaţă al altcuiva. Ţi-ar plăcea dacă cineva s-ar atinge de soţul/soţia ta? Te-ai enerva, te-ai înfuria şi ai fi rănit. Ei bine, acelaşi lucru l-ai face tu acum, dac-ai depăşi graniţa. În ochii lui Dumnezeu timpul nu are relevanţă.

Luaţi-vă un angajament unul faţă de altul şi înaintea lui Dumnezeu, înainte ca emoţiile să apară. Atunci când lucrurile devin serioase, sau poate chiar de la a treia întâlnire, poţi să începi să vorbeşti despre acest lucru, astfel că, ceaţa se va risipi şi aşteptările se vor clarifica. Ceva de genul „Nu consider un lucru bun să ne sărutăm înainte de logodnă”, va elimina presiunile şi aşteptările.

Fixează-ţi mintea asupra modului în care ţi-ar plăcea ca cineva să îţi trateze viitorul partener de viaţă. În acelaşi fel tratează şi tu persoana cu care te vezi. Asigură-te că procedeul tău este biblic şi nu e condus de poftă, sau iresponsabil.

Staţi în locuri publice. Dacă te afli într-o cameră, ţine uşa deschisă.

Împărtăşeşte cu cineva tot prin ce treci.

Iată regula care l-a păstrat pe Billy Graham neatins de scandal în toţi anii slujirii sale: „Nu rămâne niciodată singur într-o cameră cu o persoană de sex opus (doar în cazul în care este soţia ta)!” Lua întotdeauna cu el un prieten când pleca în călătorie. De ce? Pentru a evita orice bănuieli nelalocul lor şi pentru a se feri de femeia ispititoare.

Evită complet orice relaţii romantice, orientate spre latura fizică, până când eşti gata să te dedici căsătoriei. Intră pe drumul romantismului după ce ţi-ai luat un angajament. Vei avea plăcerea de a clădi o poveste de dragoste plină de semnificaţie şi de durată cu acea persoană cu care îţi vei petrece tot restul vieţii.

Întreabă-te dacă întâlnirile tale Îl onorează şi Îl slăvesc pe Dumnezeu. Nu face niciun lucru pe care n-ai putea să-l faci în faţa lui Cristos. Vezi dacă-ncerci să te apropii de Dumnezeu sau încerci doar să ajungi la fusta/pantalonii cuiva. Ce îţi va aduce acest lucru în veşnicie şi în căsătoria ta din viitor?

O scurtă privire asupra cărţii dragostei, Cântarea Cântărilor

Biblia nu este o carte despre sex. Cu toate acestea, cuprinde o întreagă teologie a sexualităţii. Scopul său, intenţia cu care a fost conceput, avertizările împotriva uzajului greşit şi o frumoasă imagine a dragostei reale, a intimităţii şi a relaţiei fizice ideale, toate acestea sunt creionate în minunata poezie a Cântării Cântărilor.

Putem învăţa multe lucruri din Cântarea lui Solomon, numită Cântarea Cântărilor. Din păcate, este foarte rar folosită ca material pentru predică. Urmează imediat după Eclesiastul şi este urmată de Isaia. Limbajul ei este cel al unui cântec de dragoste sau al unei poezii. Se poate să nu-i înţelegi în întregime limbajul; dacă stai să te gândeşti, cât de frumoasă poate fi o turmă de capre!? Dar reţine, în cultura elenistă, aceste imagini vorbeau despre frumuseţe. Mulţi învăţaţi privesc această carte ca o colecţie de poezii de dragoste, scrise sau adunate de Solomon. Această poezie redă o expresie intimă a iubirii unei persoane faţă de cea care este dragostea vieţii sale, a lui Solomon faţă de iubita sa, o fată umilă  –  Sunamita. Cartea consemnează povestea sa de dragoste, cu toate bucuriile şi necazurile curtării, până la căsătorie. Tradiţia evreiască consideră că această carte reflectă dragostea lui Dumnezeu pentru Israel, în timp ce creştinii, de-a lungul veacurilor, au văzut în ea dragostea lui Dumnezeu pentru Biserică (Ioan 14:21-24; Efes. 5:23-33).

Această carte relevă  importanţa şi miracolul angajamentului de dragoste care durează. Aşa cum dragostea lui Dumnezeu pentru noi nu se epuizează, nici dragostea pentru partenerul nostru de viaţă nu trebuie să se epuizeze – sfinţenia dragostei maritale. Această carte nu evită să prezinte dificultăţile şi realităţile dragostei şi ale angajamentului, fapt care o face un exemplu minunat pentru noi, din care putem învăţa.

Cântarea Cântărilor are patru mari principii pentru noi:

  1. 1. Să respectăm şi să cinstim instituţia divină a căsătoriei. Ea nu trebuie privită cu nebăgare de seamă sau ca un lucru de la sine înţeles. Nu este un lucru temporar până apare ceva sau cineva mai bun pe scenă. Ea reprezintă unirea unui bărbat şi a unei femei, în dragoste –  o poveste de dragoste ce rezistă, chiar şi în vremurile dificile. Solomon şi-a început viaţa având aceste gânduri şi trăind în acest fel, dar în cele din urmă a cedat sutelor de soţii şi concubine. Singura lui preocupare a rămas această singură femeie şi regretul pentru toate greşelile făcute.
  1. 2. Acesta este modelul de dragoste al lui Dumnezeu pentru Israel şi Biserică. Noi urmăm acest model, atât în pregătirea pentru căsătorie cât şi în căsnicia noastră. Cuprinde elementele esenţiale ale răscumpărării, iertării, reconcilierii şi harului –  tot ceea ce a făcut Cristos pentru noi. Acest model ne spune cum trebuie să fie relaţia dintre un soţ şi o soţie.
  1. 3. Cartea ne oferă un model de întâlnire. Este un exemplu al modului de-a proceda corect la o întâlnire. Trebuie să privim la persoana respectivă, aşa cum este ea în realitate, şi trebuie să o dorim pentru ceea ce este şi nu datorită poftelor şi plăcerilor trupeşti, care nu fac decât să ascundă adevărata persoană.
  1. 4. Sexul este conceput pentru un loc anume şi un timp anume. Dumnezeu a făcut sexul. Nu este nimic rău sau greşit în el însuşi. Însă deţine potenţialul unei mari distrugeri. În afara planului lui Dumnezeu, el este rău, brutal, distorsionează dragostea adevărată şi cauzează relaţii conflictuale, deziluzie şi răni.

Cântarea lui Solomon ne oferă un model bun pentru întâlnire: o îmbinare de romantism şi profunzime, în încercarea de-al cunoaşte pe celălalt în mod real, lăsând deoparte prefăcătoriile şi teatrul pe care mulţi oameni îl joacă, inclusiv creştinii. Prefăcătoriile noastre dezvoltă o atmosferă de neîncredere. Ne imaginăm o persoană ideală şi proiectăm această fantezie asupra persoanei cu care ne întâlnim. Acest lucru continuă la fiecare întâlnire, apoi în logodnă şi, în cele din urmă, în căsătorie. Astfel că realitatea şi adevărul sunt fie absente, fie ascunse în spatele a ceea ce vrem sau dorim. Faptul că suntem angajaţi într-o relaţie exclusivistă, nu înseamnă că şi cunoaştem persoana respectivă. În vremurile biblice, la fel ca în multe culturi răsăritene de astăzi, cei doi se cunoşteau printr-o relaţie de prietenie, prin legături familiale, acolo unde persoana respectivă era deja cunoscută, mă refer la personalitate, manifestări comportamentale, ceea ce îi place, ceea ce îi displace şi alte lucruri asemenea. În acest fel, nu existau prefăcătorii sau aspecte necunoscute. Apoi, dacă cei doi se plăceau şi familiile cădeau la învoială, ei se logodeau. Singurele gesturi fizice pe care şi le permiteau sunt acelea de a comunica şi de a căuta să se cunoască mai bine unul pe celălalt. Ţinând la distanţă apropierea fizică, accentul cade pe clădirea unei relaţii adevărate. Este ceva romantic, poate chiar mai romantic, deoarece uimirea, încântarea şi anticiparea iau locul poftei trupeşti, lucru întâlnit în cultura noastră vestică.

Odată ce viitoarea căsătorie este pângărită, se ridică o mulţime de probleme de viitor. Comunicarea, încrederea şi clădirea unei relaţii sănătoase se pierd sau devin foarte dificil de realizat. Aşa cum ne spune Cuvântul, căsătoria trebuie să fie cinstită de toţi şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe toţi cei ce sunt imorali sexual. Aceasta nu pentru că El are standarde de neatins, ci pentru că ştie ce este potrivit, ce este cel mai bine şi ce trebuie să evităm (Evrei 13:4).

Biblia ne cheamă la curăţie în căsătorie. Când devenim prea preocupaţi de latura fizică şi nu ne punem înaintea ochilor nişte standarde, atunci permitem să fim atraşi în capcana intimităţii false. Astfel că, adevăratul romantism se denaturează şi se pierde, iar plăcerea noastră, încântarea noastră, adică ce e mai bun, sunt umbrite. Din acest motiv, Dumnezeu vrea ca să fim corecţi în relaţiile curente şi în cele din viitor, pentru ca, atunci când vom fi căsătoriţi, să avem o căsnicie solidă, trainică, ce se va dezvolta şi ne va aduce tot mai multă bucurie şi fericire. Reţineţi, Dumnezeu este autorul sexualităţii! În plus, El doreşte exprimarea intimităţii exclusive, între soţ şi soţie. Adulterul şi sexul premarital ruinează viitoarea relaţie. Când întreţinem relaţii sexuale cu cineva, se formează o legătură care nu se va rupe niciodată. De aceea abuzul sexual rămâne atât de dureros, zeci de ani la rând. Când faci sex, creezi o legătură, iar persoana respectivă rămâne în creierul tău chiar şi după ce vei trece de optzeci de ani. Vă puteţi imagina „un fost/o fostă” prieten/prietenă rămânând în mintea voastră după ce v-aţi despărţit şi vă urâţi unul pe celălalt? De aceea se află astăzi atât de multe relaţii într-o aşa învălmăşeală. Trebuie să respectăm standardele lui Dumnezeu! Altfel, va trebui să facem faţă judecăţii Lui: „nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea (engl. – până la vremea potrivită) (C.Cânt. 3:4-5).

Cum se traduce Cântarea Cântărilor în vocabularul întâlnirii: În cultura americană, mersul la întâlnire urmăreşte două scopuri: fie  distracţia, fie căutarea unui partener. Poate fi o cale de distracţie şi amuzament cu prietenii. Când te aventurezi în căutarea unui partener, fie prin mersul la întâlnire, fie prin curtare, scopul pe care-l urmăreşti este să cauţi persoana potrivită. Nu trebuie să accentuezi, la fel ca majoritatea oamenilor, pofta, carnea şi negarea unei relaţii veritabile, ceea ce neagă şi aspectul spiritual.

Planul lui Dumnezeu pentru căsătoria creştină aduce laolaltă atât duhul cât şi trupul, aşa cum aminteşte ceremonialul căsătoriei: „un singur trup”. Intimitatea reală constă în unirea totală a doi oameni, fiecare căutând să răspundă nevoilor celuilalt şi nu nevoilor proprii. Acest lucru nu se poate întâmpla când intervine păcatul, ca urmare a uzajului greşit al sexului, ce a înlocuit cunoaşterea profundă a celuilalt (Genesa 2:24; Proverbe 5:15- 21; 1 Corinteni 7:1-9; Matei 19:5).

O scurtă privire asupra cărţii Rut

Boaz a fost un bărbat integru, care s-a aflat într-o circumstanţă în care ar fi putut să profite de o văduvă tânără şi fermecătoare. Însă el a ales să fie drept, protejând-o pe Rut şi având grijă de nevoile ei. El i-a uşurat situaţia dificilă în care se afla şi nu şi-a căutat propriul confort şi propria poftă; astfel, în final, s-a bucurat de o căsnicie minunată. Dacă ar fi ales calea lumii, n-ar fi avut parte niciodată de o legătură trainică şi bună cu soţia lui. Rut, care a rămas credincioasă, ar fi pierdut şi ea această legătură (Rut 2:20; 3:10-11).

Boaz era ruda cu drept de răscumpărare a familiei lui Rut. Asta înseamnă că era o rudă apropiată ce avea chemarea şi obligaţia de a veni în ajutorul unui membru al familiei aflat în necaz. Potrivit legii levitice, această rudă era în măsură să răscumpere proprietăţi, membri ai familiei vânduţi ca robi, averi precum şi animalele de la fermă şi era în măsură să aibă grijă de văduvă şi de orfani (Levitic 25:25-34; 27:9-33). Însă, practic, acest lucru se întâmpla rar, pentru că lăcomia îşi spunea cuvântul şi oamenii abuzau de cei slabi şi neajutoraţi. În Noul Testament, Cristos este Ruda noastră cu drept de răscumpărare, pentru că El reprezintă umanitatea şi ruda noastră de sânge (Mat. 1:1-17; Gal. 4:4; Evr. 2:16-17). El reprezintă nevoia noastră (Ioan 10: 15-18; 1 Ioan 3:16) şi El are resursele (1 Cor. 6:20; 1 Pet. 1:18-19).

Cum se traduce cartea Rut în vocabularul întâlnirii: Cristos este Răscumpărătorul nostru şi El nu abuzează de noi, nici nu ne lasă să putrezim, aşa cum am merita. Aşadar, în relaţiile noastre legate la întâlniri ar trebui să privim la Boaz, care a fost un gentleman onest. A acţionat lent, a căutat s-o cunoască pe Rut şi nu a profitat de ea. Acest fapt a dus la o legătură mai bună, mai puternică între ei, parfumul romantic şi dragostea apărând la momentul potrivit şi locul potrivit. În plus, Rut nu a căzut în imoralitate şi prostituţie, nici nu a profitat de Boaz. Rut şi Naomi au fost atrase de bunătatea şi de caracterul integru al lui Boaz, pentru că le-a tratat bine pe amândouă. Boaz a fost atras de smerenia lui Rut şi de caracterul ei nobil. Astfel, trebuie să fim buni, să ascultăm, să învăţăm, să nu profităm, să îngrijim, să împărtăşim şi să avem grijă unul de celălalt. Trebuie să fim atraşi de bunătate şi integritate, nu de priviri, putere, bunăstare sau poziţie.

Clădirea unei relaţii trainice

 

De Richard Krejcir

Cum să-ţi găseşti iubirea vieţii? Partea a IV-a

Aceasta este cea de-a patra parte, ultimul articol dintr-o serie care urmăreşte să îi provoace pe creştinii necăsătoriţi să caute principiile biblice în ceea ce priveşte dragostea şi curtarea. În această ultimă parte vom privi la modul în care se clădeşte o relaţie de durată şi plină de evlavie. Chiar dacă acest articol este destinat celor necăsătoriţi, principiile enunţate se adresează tuturor creştinilor, fie că sunt necăsătoriţi, căsătoriţi, în căutarea partenerului, neinteresaţi de un partener şi tuturor celor ce sunt într-o stare de confuzie.

În clădirea unei relaţii veritabile, centrate pe Dumnezeu, tu însuţi trebuie să fii serios şi bine orientat. Dacă vrei cu adevărat să urmezi principiile lui Dumnezeu şi nu pe cele ale societăţii, trebuie să doreşti şi să fii gata să laşi deoparte toate ”jocurile” la care apelează oamenii când vine vorba de relaţii. Nu trebuie să existe măşti, nici identităţi false. Scapă de ideea obsesivă a plăcerii şi de punctele de vedere expuse în revistele deşucheate şi în show-urile de televiziune. Tu trebuie să urmăreşti principiile biblice şi nu ceea ce simţi sau ceea ce îţi spun prietenii. În acest fel, se va clădi o relaţie creştină bazată pe sinceritate şi comunicare; şi ea va fi reală şi autentică. Altfel spus, va rezulta o relaţie veritabilă, legată de o persoană a cărei viaţă a fost transformată prin har şi reînnoită de Cristos, ca Domn al vieţii ei.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să cauţi să te cunoşti pe tine însuţi şi, de asemenea, pe celălalt. Dacă nu eşti sincer cu tine însuţi, cum te poţi aştepta la o relaţie bună?  În acelaşi fel, trebuie să cauţi sinceritate la persoana pe care o curtezi. Trebuie să fii sincer cu privire la cine eşti cu adevărat, adică, să-ţi cunoşti personalitatea, aspiraţiile şi dorinţele, şi să lucrezi la relaţia pe care o ai cu Cristos. De asemenea, trebuie să fii sincer cu privire la ce plănuieşti să faci şi să fii în această viaţă. Pe urmă, poţi să cauţi aceasta la ceilalţi, poţi să apreciezi în mod onest ce simţi faţă de ei, ce simţi faţă de ceea ce fac şi spun. Pentru aceasta, este nevoie de o comunicare liberă şi sinceră, este nevoie să doreşti şi chiar să pui nişte întrebări mai dificile cu privire la tine însuţi şi la partenerul tău. În acest mod, nu te ascunzi de celălalt şi clădeşti o relaţie sănătoasă. Comunicarea liberă este un fundament vital pentru orice căsătorie, este necesară înţelegerii şi ajutării celuilalt. Fără ea, nu poţi vedea ce îl motivează pe celălalt cu adevărat, sau care îi sunt ideile şi intenţiile. Când veţi avea puncte de vedere diferite – şi veţi avea – fiţi doritori să discutaţi şi să ascultaţi. Doar prin ascultarea celuilalt se vor rezolva 99,9% din probleme. Dacă aţi stabilit aceasta înainte de căsătorie, veţi fi făcut un mare progres. Dacă sunteţi deja căsătoriţi, atunci puteţi să folosiţi aceste principii pentru a descoperi ce anume trebuie prelucrat în propria voastră persoană, cât şi în relaţia pe care o aveţi cu Dumnezeu şi cu alţii.

Putem fi sinceri, chiar şi în privinţa mersului la întâlnire –  obicei specific culturii noastre vestice. Da, cei mai mulţi dintre oameni, inclusiv creştinii, tind să comunice foarte superficial. Ne petrecem timpul întrebând despre filme favorite, despre hobby-uri, vreme şi altele asemenea; prin urmare, cele mai importante întrebări, precum luptele noastre, vulnerabilităţile şi incertitudinile noastre nu sunt ridicate. Odată ce eşti sincer, poţi explora dragostea. Dacă nu dai importanţă sincerităţii, dragostea ta nu va fi sinceră. Te vei îndrăgosti de o idee şi nu de o persoană. Vei clădi o relaţie falsă, nu una adevărată.

Nu vom fi perfecţi, vom face greşeli, dar avem harul lui Dumnezeu care va interveni atunci când vom cădea. Prin urmare, lasă-L pe Dumnezeu să lucreze în tine. Fii sincer cu Cristos, ca Domn al tău, şi fii gata să înveţi, dându-I Lui toate temerile şi toate incertitudinile tale. Fii dornic să te faci mai bun, înainte de a căuta o relaţie. Nu te poţi aştepta ca ceilalţi să se schimbe şi să crească, dacă tu însuţi nu faci acest lucru. Dacă nu doreşti să îmbunătăţeşti „persoana ta”, înainte de a afla cine este persoana potrivită pentru tine sau înainte de a-l îmbunătăţi pe partenerul tău, vei cauza incendiu şi tulburare atât în tine cât şi în persoana cu care eşti. Nu trebuie să cauţi pe cineva cu scopul ca acesta să-ţi umple un gol pe care nu poate să ţi-l umple. Răspunde întrebărilor şi la rândul tău pune întrebări unei persoane care te va asculta întotdeauna. Punând în practică aceste principii din Cuvânt, te vei pregăti mai bine pentru bunul cel mai de preţ pe care-l are Dumnezeu pentru tine, care este şi el spre binele tău.

Apropo, nici să nu vă gândiţi să luaţi în calcul sau să încercaţi „întâlnirea misionară” (a merge la întâlnire cu cineva care nu împărtăşeşte aceeaşi credinţă şi teologie ca tine). După aproape douăzeci de ani de păstorit persoane necăsătorite, n-am văzut nici măcar un caz în care această metodă să funcţioneze. Nu ajungi decât la necaz şi ceartă, mai ales atunci când apar şi copiii.

Iată două atitudini de bază pe care trebuie să le adopţi dacă priveşti cu seriozitate principiile lui Dumnezeu cu privire la relaţii:

1. O atitudine de părtăşie: Părtăşia (koinonia) este  expresia creştină cheie pentru strângerea laolaltă. Probabil că este folosită mai mult decât ar fi nevoie şi cu o semnificaţie inferioară. O folosim excesiv atunci când descriem orice, inclusiv o simplă petrecere împreună a timpului în care se poartă discuţii; apoi o folosim excesiv atunci când nu luăm în serios realitatea şi adâncimea semnificaţiei ei. Părtăşia arătată de Biblie este un parteneriat de relaţii şi resurse care încorporează o bună comunicare, cooperare şi beneficiu reciproc. Duhul Sfânt plin de putere este adevăratul nostru partener în Biserică. Acest lucru este adevărat datorită a ceea ce a făcut Cristos pentru noi.

2. O atitudine de intimitate reală: De secole întregi, Biserica a propovăduit că sexul este exclusiv pentru procreere; şi mai sunt şi astăzi grupuri de creştini care susţin acest lucru. Însă nu aceasta ne învaţă Biblia. Sexul a fost creat de Dumnezeu pentru popularea pământului (Geneza 1:28), pentru exprimarea unităţii (Geneza 2:24), pentru a-ţi cunoaşte partenerul (Geneza 4:1), pentru a-ţi exprima dragostea (Geneza 24:67), pentru a răspunde nevoilor celuilalt (Geneza 24:67; Deuteronom 24:5; 1Petru 3:7), pentru joacă (Proverbe 5:19; Cânt. 2:8-17; 4:1-16; Eclesiastul 9:9) şi pentru a preveni păcatul (1Corinteni 7:2-5). Intimitatea include totodată disponibilitatea fiinţei noastre pentru partenerul nostru (1Corinteni 7:3-5), arătându-i interesul nostru nedivizat, ca expresie a dragostei (Cânt. 4:16; 5:2).

Cum ştii dacă te-ai „îndrăgostit”?

Potrivit standardelor acestei lumi, şi ale multor creştini, a fi atras de celălalt este primul lucru pe care-l luăm în calcul cu privire la întâlnire sau curtare. Însă este acest lucru corect sau biblic? Nu! Totuşi, noi judecăm adesea cealaltă persoană după atracţia pe care o simţim faţă de ea sau după atracţia pe care ea o simte faţă de noi; şi aceasta, înainte să ne aventurăm într-o relaţie cu acea persoană. Însă amintiţi-vă Prov. 31: 30. Înfăţişare plăcută, magnetism, frumuseţe, amabilitate şi chiar farmec, toate sunt deşarte, ineficiente în clădirea unei relaţii; şi ele nu ţin multă vreme. Dragostea îşi are rădăcinile în profunzime, acolo unde se arată maturitatea noastră în relaţia cu Cristos, acolo unde El este Domn şi acolo unde îşi are originea încrederea noastră şi modelul tuturor relaţiilor noastre.

Acum, nu spun să curtăm doar persoanele care nu ne plac sau de care nu suntem atraşi. Nici asta n-ar merge. Ceea ce trebuie să facem este să nu lăsăm atracţia să fie singura locomotivă a relaţiei noastre, singura motivaţie pentru care alegem persoana cu care vrem să fim. Pentru că nu va ieşi bine. Caută frumuseţea reală şi caracterul interior. Dacă găseşti pe cineva de care îţi place şi de care te simţi atras, asigură-te că mai are şi alte calităţi. Ţine minte că ar putea să fie cineva la care nu te-ai gândit şi acel cineva ar putea să fie persoana potrivită pentru tine. Întotdeauna sunt uimit, când merg la grupurile de tineri din adunare, cât de mulţi dintre ei nici nu privesc la cel de alături ca la un eventual partener ideal – şi aceasta datorită dorinţei care le întunecă căutarea. Astfel că singura motivaţie a căutării lor este deşertăciunea, iar partenerul perfect poate că stă chiar lângă ei, pe scaun. Aşadar, ridică-ţi privirea şi uită-te în jurul tău, treci dincolo de graniţa strâmtă a parametrilor tăi.

Dragostea ia fiinţă, dragostea adevărată, atunci când stăpâneşti deja lucrurile despre care am vorbit până acum. Ia fiinţă atunci când presupunerile şi jocurile sunt date la o parte, când comunicarea are loc liber şi când amândoi creşteţi în credinţă. Dacă sunteţi meniţi unul pentru celălalt, atunci dragostea va veni. Dragostea nu poate fi forţată, manipulată, încântată sau presupusă a fi reală. Poţi încerca pentru o vreme să forţezi dragostea, dar este ca şi cum ai învăţa un câine să meargă pe picioarele din spate. Va putea s-o facă pentru foarte puţin timp, nu prea mult şi nu prea bine. Trebuie să laşi dragostea să se arate aşa cum este arătat în 1Corinteni 13.

Ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Cum ştiu dacă m-am „îndrăgostit”? Cum ştiu dacă într-adevăr potenţialul meu partener mă iubeşte? S-a spus adesea în cercurile creştine că „dragostea este o alegere”, dar ce fel de alegere este ea? Când facem această alegere şi dacă este ea alegerea greşită?

Unul dintre primele semne ale prezenţei dragostei este faptul că doreşti ce-i mai bun pentru cealaltă persoană. Începi să urmăreşti cele mai bune interese pentru celălalt, împreună cu pasiune şi/sau convingere, atunci când sentimentele şi nevoile lui sunt de mai mare importanţă decât ale tale. Când citeşti 1Corinteni 13 şi îl vezi pe partenerul tău şi pe tine însuţi în acele cuvinte, atunci e posibil ca dragostea ta să fie reală şi autentică. Dragostea nu se arată atunci când pui nevoile şi planurile tale înaintea celuilalt şi scoţi în prim plan ceea ce crezi c-ar fi sau ar trebui să fie nevoile celuilalt. Când ajungi să alegi tu ceea ce doreşte celălalt, atunci te afli pe cărarea auto-satisfacerii şi manipulării, şi nu a dragostei.

Vin vremuri când nu vei putea împlini toate nevoile celuilalt şi nici nu ar trebui s-o faci. Împlinirea nevoilor trebuie să se bazeze pe valorile şi principiile biblice. Cu alte cuvinte, persoana pe care o iubeşti, sau pe care crezi că o iubeşti, are nevoie să fie formată şi să crească în direcţia bună, la fel ca şi tine. Se poate ca ea să aibă nevoie de corecţie, se poate ca tu să ai nevoie de corecţie; sau poate că ea trebuie să se schimbe, ori tu să te schimbi. De aceea este nevoie de un echilibru între împlinirea nevoilor celuilalt şi împlinirea nevoilor corecte. În orice caz, cel mai important lucru este să doreşti să îl pui pe celălalt înaintea ta. Să nu fii egoist, să nu cauţi să manipulezi, să nu ai planuri ascunse; şi la fel, nici celălalt. Desigur, vor fi situaţii când vom vrea să-l conducem sau să-l schimbăm pe celălalt, dar trebuie să fim gata să renunţăm la dorinţele noastre egoiste în favoarea dorinţelor celuilalt.

O relaţie biblică, a noastră cu Dumnezeu şi a noastră unul cu altul, ia accentul de pe tine şi îl pune pe ceea ce poate fi investit în cealaltă persoană. Şi în ceea ce priveşte legătura cu Dumnezeu, predarea

voinţei noastre urmează acelaşi curs (Ioan 14-15; Gal. 2:20-21; Filip. 3:10). De aceea, trebuie să discerni unde anume este graniţa între obligaţia ce o avem ca prieteni adevăraţi şi dragoste. În plus, aceasta poate fi diferită pentru fiecare persoană în parte. Factorul principal în determinarea graniţei este gradul de încântare, pasiune şi dorinţă. Factorul emoţional n-ar trebui să existe cu atâta forţă într-o prietenie bazată pe părtăşie.

În ceea ce priveşte curtarea, caută să păstrezi în minte şi în inimă cele mai bune interese nu doar pentru persoana cu care te întâlneşti, ci şi pentru viitorul tău partener. Trebuie să faci acest lucru, deoarece te pregăteşti pentru dragostea adevărată a vieţii tale, şi dacă persoana de acum nu este aceea, te poţi distruge atât pe tine cât şi pe ea; de asemenea, îţi distrugi viitorul partener de viaţă. Acest lucru capătă o şi mai mare importanţă dacă consideri persoana cu care te întâlneşti acum, viitorul partener de viaţă. De aceea, păcatul/greşeala unei singure persoane va afecta multe vieţi. Din acest motiv, Dumnezeu urăşte promiscuitatea sexuală. Rezultatul ei este negativ şi nu te distruge numai pe tine, îi distruge pe mulţi alţii. A ţine cont de interesele celuilalt îţi va păstra puritatea sexuală şi emoţională pentru adevărata dragoste.

Una dintre principalele obiecţii pe care oamenii le aduc vizavi de curtare este faptul că, atunci când nu ai relaţii sexuale sau un contact fizic mai intim cu cealaltă persoană, nu dezvolţi intimitatea sau chiar atracţia între cele două persoane. Apoi, după ce te căsătoreşti, descoperi că nu există sentimente de natură sexuală sau romantică între tine şi cealaltă persoană. Astfel că, niciodată nu vei dezvolta o dragoste adevărată pentru partenerul tău. Această idee este complet ridicolă. Ştiu acest lucru din propria-mi experienţă: am curtat-o pe soţia mea, am studiat istoria obiceiului de a merge la întâlnire, am 20 de ani de consiliere a persoanelor necăsătorite, şi desigur, am Cuvântul.

Motivul principal pentru care angajarea în mai multe relaţii romantice este periculoasă, aşa cum am menţionat deja în primele trei articole, este faptul că se va dezvolta un bagaj emoţional foarte mare. Persoanele respective vor rămâne în gândurile tale şi te vor jefui de angajamentul emoţional faţă de partenerul tău de viaţă. Nu spun că nu trebuie să existe romantism înainte de căsătorie. Din contră, a-ţi cunoaşte viitorul partener în căsătorie constituie o romanţă. Romanţa nu implică relaţiile sexuale înaintea căsătoriei. Sexul nu clădeşte romanţa, angajamentul, încrederea sau cunoaşterea celuilalt sau cunoaşterea care vine în ajutorul celuilalt. Sexul nu satisface decât păcatul poftei; şi stopează clădirea unei romanţe autentice şi a intimităţii reale. Relaţia fizică se poate interpune în cursul romanţei adevărate pentru că ea acoperă elementele necesare clădirii unei relaţii. N-am auzit să fi fost cineva care, după perioada de curtare şi apoi căsătorie, să aibă probleme cu sexul, numai dacă au fost probleme fizice sau abuzuri în trecut. Dumnezeu te-a creat să ai relaţii sexuale fără a fi vreo problemă în aceasta. Problema este că natura noastră păcătoasă a intensificat şi a stricat această relaţie. Pentru a zidi o relaţie sănătoasă, trebuie să iei în calcul toate aspectele zidirii acelei relaţii, înainte ca să te opreşti la romanţă, în sensul atingerii fizice.

De asemenea, hotărăşte trasarea unei linii, dincolo de care amândoi să fiţi de acord să nu treceţi, cu privire la atingerea fizică. Acest lucru va împiedica pofta din voi să-şi atingă ţinta. Cea mai bună apărare este o bună împotrivire, un plan bun şi o convenţie. Aşa că, trasează linia, cădeţi de comun acord şi respectaţi limita cu privire la cât de departe puteţi merge cu legătura fizică. Păstraţi în minte valorile biblice. Pentru unii, aceasta înseamnă a nu merge mai departe de sărut înainte de logodnă. Pentru alţii, înseamnă a nu trece dincolo de lenjeria intimă/costumul de baie (costumul de baie clasic, nu cel tanga).

Dacă după tot acest proces de dezvoltare a relaţiei şi după angajamentul de căsătorie din partea amândurora, nu apare atracţia sau romanţa, atunci trebuie să iei în calcul foarte serios posibilitatea ca această relaţie să nu meargă. Dacă acesta este cazul, vei fi rănit, dar totuşi, gândeşte-te la următorul lucru: vei fi ferit de posibilitatea de a-ţi petrece restul vieţii cu persoana greşită, fapt care v-ar fi adus atât vouă cât şi celor de lângă voi, durere şi ceartă. Aşa că, laudă-L pe Dumnezeu şi mergi înainte. Paşii pe care i-ai urmat potrivit Bibliei te-au salvat. Păstrează părtăşia vie. Ţine minte că orice efort pe care îl faci în vederea clădirii unei relaţii nu este niciodată o pierdere de timp în ochii lui Dumnezeu, cu excepţia cazului când produce răni şi pagubă.

Un alt lucru de luat în seamă este faptul că romanţa şi atracţia se dezvoltă în timp. Cei mai mulţi consilieri creştini, conform statisticilor lor, au arătat că acele cupluri mai în vârstă, aflate într-o relaţie tot mai strânsă cu Cristos, spun că dragostea lor a crescut de-a lungul anilor, nu s-a diminuat. Aşa că, dacă ai 20 şi ceva de ani şi eşti pe cale să te căsătoreşti, te îngrijorează faptul că nu te simţi destul de atras de cealaltă persoană dar, totuşi, îndeplineşti toate celelalte criterii necesare creşterii unei relaţii – află că acest sentiment se va schimba şi vă veţi îndrăgi tot mai mult unul pe celălalt.

Mulţi oameni se întreabă şi pun, în acelaşi timp, următoarea întrebare: ce vine mai întâi, dragostea sau angajamentul? Biblia ne dă un răspuns care îi surprinde pe mulţi. Contextul din Efeseni 5:22-33 indică „să iubeşti pe cel/cea cu care te vei căsători” şi nu „căsătoreşte-te cu cel/cea pe care îl/o iubeşti”. Aşadar, romanţa este uneori distorsionată atunci când accentul cade pe sentiment şi nu pe angajament, aşa cum face societatea. Astfel că, atunci când vin situaţii dificile, romanţa nu este capabilă să vă păstreze împreună, doar angajamentul poate s-o facă. Din acest motiv, dragostea este şi o alegere. Drept rezultat, cred că angajamentul va înlocui dragostea şi va fi un bun indicator al prezenţei acesteia.

Cum să afli dacă există compatibilitate

Este esenţial ca, în clădirea unei relaţii eficiente, amândoi să descoperiţi personalitatea, trăsăturile de caracter, simpatiile şi antipatiile, dispoziţiile, ambiţiile şi altele asemenea, cu privire la celălalt. Cea mai bună metodă de a face acest lucru este să mergeţi la un consilier pastoral calificat, cu pregătire în domeniu, care să vă facă un test de personalitate. Testul meu favorit se numeşte “Myers-Briggs”. Sau puteţi să rezolvaţi un alt chestionar similar. După test, un consilier bine pregătit se va aşeza la discuţii împreună cu voi, va citi rezultatele testului şi va aborda posibilele conflicte care pot apărea într-o relaţie. În acest fel eşti pregătit şi ştii mai dinainte la ce să te aştepţi. Această şedinţă de consiliere va rezolva multe probleme relaţionale care ar putea apărea în viitorul relaţiei.

Dacă vreţi o mostră, iată două website-uri unde vă veţi putea verifica compatibilitatea cu partenerul: eharmony.com şi http://www.assess-yourself.org. (site-urile sunt în limba engleză – n.trad.)

Iată câteva lucruri de care să ţii cont în cunoaşterea trăsăturilor de caracter ale tale şi ale partenerului tău.

Asigură-te că tu sau partenerul tău nu aveţi:

 

Singurătate, goliciune emoţională sau spirituală: Am spus aceasta de multe ori, pentru că, în 20 de ani de experienţă, am văzut că aceasta este una dintre cele mai mari probleme la creştinii necăsătoriţi. Ei caută partener pentru că se simt goi lăuntric şi singuri. O relaţie nu te va ajuta, căci vei schimba un set de probleme cu unul şi mai mare. Nimeni nu poate umple acel vid, numai ceea ce a făcut Cristos îl poate umple. Aşadar, ce să fac atunci când simt că sunt bine cu Dumnezeu şi totuşi mă simt singur? Fă ceva. Fă-ţi prieteni. Mergi la grupuri de tineri ce se întâlnesc ca şi prieteni, caută să cunoşti oameni şi roagă-te. Doar Isus te poate împlini cu adevărat sub orice aspect. Dacă eşti dependent emoţional de cineva sau de ceva, cu excepţia lui Dumnezeu, vei duce o viaţă foarte amară şi deprimantă.

Probleme emoţionale nerezolvate: Acestea includ abuzuri în copilărie, relaţii rupte în trecut, familii dezmembrate şi altele asemenea. În plus, problemele legate de încrederea în sine şi tulburările de natură psihologică, precum depresia, necesită rezolvare. Ele nu descalifică neapărat pe cineva, dar trebuie să îţi pui viaţa în rânduială, să fii conştient şi doritor să îţi rezolvi problemele. Dacă nu vei face acest lucru, atunci le vei lua cu tine în căsnicie şi ele vor continua să te macine. Amândoi trebuie să doriţi să fiţi sensibili, să comunicaţi, să aveţi încredere unul în celălalt, să doriţi să vă împărtăşiţi emoţiile şi să fiţi maturi în ceea ce priveşte clădirea unei relaţii pe termen lung. Oamenii care ştiu să manipuleze, care sunt mândri şi aroganţi, sunt toxici. Stai departe de ei.

Probleme cu mânia: Mânia este copleşitoare şi nu poate fi stinsă într-o relaţie. Trebuie să căutaţi ajutor profesional sau pastoral pentru a merge la rădăcina problemei şi pentru a o rezolva înainte de a pune bazele relaţiei. Dacă nu, ea va rămâne ascunsă sub carapacea exterioară şi va ţâşni la lumină fără a putea fi controlată, ucigând şi distrugând în calea ei.

Mentalitate gen victimizare: Şi această stare de spirit este foarte periculoasă, căci persoana în cauză nu va putea să îşi asume responsabilitatea, ci te va învinui pe tine sau pe alţii pentru circumstanţele în care se află ea. Se consideră o victimă şi nu poate depăşi acest status; va învinui, va avea o listă lungă cu „dacă, dacă, dacă…” (Trebuie să iei seama la această problemă îndeosebi dacă vreunul dintre voi provine dintr-o familie de alcoolici.) Schimbarea va fi doar un remediu temporar, după care se revine la aceeaşi situaţie. Nu vei putea să dezvolţi cu adevărat intimitatea sau o relaţie bună cu persoana respectivă până ce aceasta nu va primi ajutor în acest sens şi problema va fi rezolvată.

Teama de intimitate: Dacă provii din părinţi divorţaţi, sau dacă ai fost abuzat, sau dacă părinţii tăi nu au manifestat prea multă dragoste şi afecţiune, sau poate au murit, este posibil să te temi când vine vorba să te apropii de cineva. Este posibil să asociezi intimitatea cu pierdere, traumă, abuz sau lipsă de afecţiune.

Teama de a ieşi dintr-o relaţie: Dacă nu vrei să ieşi dintr-o relaţie de teamă că ai să-l răneşti pe celălalt sau pe tine, sau ţi-e teamă că te vei simţi devastat, sau poate că vei încerca un sentiment de vină, rămâi într-o relaţie care nu este menită a continua. Fii gata să iei decizii dificile având la bază fapte, Cuvântul lui Dumnezeu, un sfat bun, evaluări precise, consiliere, timp şi comunicare. Da, vei suferi. Dacă n-ai suferi, n-ai fi om. Însă este mai bine să suferi puţin decât să intri într-o relaţie greşită care ar putea să dureze mult timp.

Cauţi un părinte şi nu un partener de viaţă: Dacă vrei şi încerci să găseşti pe cineva care să aibă grijă de tine, sau care să-ţi împlinească o nevoie, reţine că numai Dumnezeu poate face acest lucru. O altă persoană nu va putea umple niciodată acel gol. Caută un partener şi nu un părinte.

Vicii: Dacă tu sau potenţialul tău partener suferiţi de vreun viciu anume (sexual, de natură chimică…), nu veţi putea investi sănătos în această relaţie, datorită tulburării cauzate de acest viciu. Cea mai mare parte a investiţiei voastre va fi irosită.

Repetarea greşelilor: Dacă tu sau potenţialul tău partener proveniţi dintr-o familie în care au avut loc abuzuri (sex, droguri, alcool, abuz fizic, emoţional sau verbal), chiar dacă există o eliberare fizică de acest abuz, cicatricea emoţională rămâne şi posibilitatea reapariţiei abuzului respectiv este mare. Desigur, Dumnezeu poate să vindece, dar şi tu, de asemenea, trebuie să fii conştient de acest lucru şi să lucrezi la rezolvarea lui (Fil. 2). Faptul că te-ai aflat în trecut într-o situaţie abuzivă, cu siguranţă acest lucru nu te descalifică, dar dacă atitudinea rămâne, consideră acest lucru un semnal de alarmă. Dacă refuzi să recunoşti această problemă, dacă refuzi să cauţi vindecare şi ajutor, aceasta va fi în detrimentul tău.

Presiune: O presiune prea mare din partea familiei, singurătatea, faptul că înaintezi în vârstă, cauţi o schimbare, dorinţa sexuală, biserica, sau prietenii care se căsătoresc – toate acestea te pot face să alegi greşit sau te pot forţa să intri în ceva ce nu a fost menit să fie. Acestea te pot face să treci peste o selecţie importantă şi peste timpul în care relaţia este clădită. Te pot înşela să priveşti acolo unde nu ar trebui sau să alegi ceea ce nu ar trebui. Puneţi întrebarea: ‘Cum pot să-L slăvesc pe Dumnezeu? Ce anume contribuie la creşterea mea spirituală, la sănătatea mea emoţională şi la maturizarea mea?’

Cauţi schimbarea: Nu-ţi închipui că vei putea schimba pe cineva atunci când te căsătoreşti. Nu vei putea.

Cauţi stabilitate: A găsi stabilitate sau un anumit stil de viaţă nu constituie un lucru rău în sine, dar dacă acest lucru constituie motivaţia căsătoriei tale, atunci acesta va obscuriza procesul de cunoaştere şi clădire relaţională. Vei sfârşi prin a avea o relaţie foarte superficială.

Subtilităţi cu tentă de răzvrătire: Alegi pe cineva doar pentru a te răzbuna? Cei mai mulţi oameni, dacă nu chiar toţi, au o natură răzvrătită (şi cu toţii o avem datorită naturii noastre păcătoase) şi o dorinţă de a plăti înapoi unei anumite persoane; de exemplu, suntem mânioşi pe unul dintre părinţi. Asigură-te că nu faci acest lucru, sau nu ai făcut acest lucru, în ceea ce priveşte curtarea şi căsătoria. De asemenea, nu alege ca partener pe cineva pe motiv că este foarte diferit (probabil pentru a-ţi enerva părinţii) în ceea ce priveşte rasa, statutul social, provine dintr-o ţară diferită, sau poate ţi se pare cu totul nou, pentru că ”noutatea” îşi va pierde rapid efectul. Este în ordine dacă sunt diferenţe, atâta timp cât există suficientă compatibilitate. Nu fi atât de libertin în alegerile tale încât să laşi deoparte raţiunea.

Să nu pui căruţa înaintea calului: Cauţi să închei un angajament înainte de a vedea dacă sunteţi compatibili? Grăbeşti lucrurile, obosit fiind de joaca de-a întâlnirea, sau cauţi schimbare sau vreun motiv pentru care să grăbeşti procesul dezvoltării relaţiei? Aşa ceva este haios de urmărit în filme. Însă în viaţa reală, este în detrimentul tău; şi foarte rar, dacă nu chiar niciodată, acest lucru funcţionează. O relaţie sănătoasă necesită cel puţin doi ani până ce să se ajungă la un angajament.

Orbit de poftă şi dorinţe: Pofta ascunde aspectele ce stabilesc compatibilitatea, căci temelia ei este pusă pe nisip şi nu pe stânca adevărului.

Diferenţa de vârstă să nu fie prea mare: Amândoi veţi avea prea puţine în comun. Maturitate, simpatii, antipatii, energie, concepţii, planuri… 10 ani diferenţă ar fi limita maximă.

Rude ”nocive” : Unul dintre parteneri ar putea să se dea de partea unei rude într-un conflict şi să-l tragă şi pe celălalt în arenă. Trebuie stabilite şi respectate nişte limite. Dacă nu, rudele cu personalităţi instabile vă vor distruge relaţia. De asemenea, asigură-te că nu repeţi greşelile părinţilor.

Cum stau lucrurile cu relaţiile la mare distanţă? Nu merg. Nu poţi dezvolta intimitatea la mare distanţă, relaţia va rămâne superficială. Lăsaţi-o deoparte până ce veţi putea fi împreună. Excepţie ar putea face cazul în care este vorba de o perioadă anume de timp, de exemplu, o scurtă călătorie misionară sau o slujbă temporară.

Toate aceste elemente negative de compatibilitate pot fi soluţionate dacă se discută cu un consilier bun sau cu un pastor care a fost pregătit în domeniu şi care are experienţă în domeniu. Pe lângă barierele de netrecut, se ridică steguleţele roşii de avertizare ale unor potenţiale probleme. Nicio persoană nu este perfectă, dar amândoi trebuie să doriţi să rezolvaţi situaţiile. Aveţi încredere, spuneţi-vă adevărul din inimă, fiţi sinceri şi căutaţi adevărul cu privire la propria persoană şi la potenţialul vostru partener. Dacă nu veţi face aceste lucruri, aceste probleme potenţiale se vor transforma într-un adevărat război şi vor aduce amărăciune şi luptă care, în final, va distruge relaţia. Singura şansă pentru ca relaţia voastră să meargă bine este ca voi să faceţi faţă situaţiei aşa cum este, să o rezolvaţi, să zidiţi pe lucruri pozitive şi prin rugăciune. Dacă ignoraţi aceste lucruri, ele se vor inflama în viitor. Trebuie să doriţi să le biruiţi şi să le eliminaţi.

Asigură-te că:

Pui întrebări. Pune-ţi atât ţie cât şi partenerului tău întrebări dificile. Adesea încercăm să le evităm, pentru că ne temem să nu-l jignim pe celălalt, să nu-l pierdem sau suntem prea cufundaţi în romanţă. Ţi-aduci aminte, dragostea este oarbă – dragostea falsă este oarbă. Chemarea voastră este aceea de a vă cunoaşte unul pe celălalt, pentru că această cunoaştere clădeşte relaţia autentică. Nu faci acest lucru dacă îţi înfrânezi curiozitatea naturală. Pasiunea este bună aşa cum a intenţionat-o Dumnezeu, dar o vom folosi într-un mod greşit dacă o lăsăm să ascundă adevărul şi creşterea care se produce atunci când punem întrebări şi învăţăm tot ce se poate unul despre celălalt. Fii deschis şi sincer în sentimentele şi întrebările tale şi nu-ţi fie teamă să pui întrebări şi să dai răspunsuri. Este distractiv, este constructiv şi este antrenant, pe măsură ce vă cunoaşteţi unul pe altul. Dacă nu pui întrebări şi nu dai răspunsuri, nu vei ajuta la dezvoltarea relaţiei, nici nu vei învăţa. Vei crede că te afli într-un castel din lumea basmelor, dar în curând te vei trezi şi vei vedea că te afli într-o temniţă a disperării.

Pune întrebări de genul: Dacă respectivul/respectiva are vreun soi de vicii (droguri, alcool, fumat, bulimie, sex, pornografie etc.), datorii financiare sau dacă este o persoană cheltuitoare, dacă se înfurie repede, dacă prezintă instabilitate emoţională, tendinţa de a-i controla pe alţii, manifestări obsesiv/compulsive, dacă este o fire manipulativă, egoistă, nepăsătoare, care face compromisuri, sau are orice altă tulburare psihologică. Care îi sunt obiectivele, aspiraţiile, dorinţele? Care este relaţia lui/ei cu Cristos, încotro se îndreaptă aceasta etc. Nu spune că îţi place ceva când nu îţi place, gândind că astfel îi vei face pe plac celuilalt. De fapt, un astfel de comportament îţi va aduce dezamăgire.

1. Îţi pasă mai mult de potenţialul tău partener decât îi pasă lui de tine, sau invers?

2. Eşti îndrăgostit de felul în care ar putea să fie partenerul tău, sau de cine este el în realitate?

3. Împărtăşiţi aceleaşi scopuri şi planuri în viaţă?

4. Este vreunul dintre voi în misiunea de salvare de ”schimbare” a celuilalt? Încerci să-l ”aranjezi”? Ai pentru el mai multă simpatie decât dragoste?

5. Crezi că celălalt răspunde dorinţelor şi nevoilor tale sau eşti cinstit în evaluarea pe care i-o faci?

6. Ce ai învăţat din relaţiile trecute şi în ce fel te-ai schimbat?

7. Te simţi în siguranţă când îţi împărtăşeşti sentimentele şi gândurile cu această persoană?

8. Care sunt punctele tale slabe şi care sunt cele tari? Cum te-ai gândit să îţi depăşeşti slăbiciunea şi să îţi dezvolţi punctele forte?

9. Eşti atras doar de anumite trăsături, de exemplu de ochi sau de o altă parte a corpului? Reţine, aceste lucruri se schimbă rapid. Asigură-te că atracţia ta se bazează pe caracter şi nu pe poftă.

10. Eşti sincer cu partenerul tău?

11. Aminteşte-ţi, dragostea este oarbă – dragostea falsă – aşadar, asigură-te că deschizi ochii cu ajutorul Scripturii şi cu o judecată sănătoasă.

12. Cum faci faţă crizelor şi stresului?

13. Partenerul tău găseşte plăcere în a dărui sau îl/o preocupă doar propria persoană, este acaparat doar de sine, aşa că nu-i pasă de altcineva?

14. Ce anume nu-ţi place la tine? Cum te-ai gândit să te schimbi?

15. Este partenerul tău un model de invidiat, aşa încât îl idolatrizezi? Încrederea ta se bazează pe partenerul tău sau pe ceea ce eşti în Cristos? Dacă aşa stau lucrurile, atunci acest lucru va constitui o problemă în viitor atunci când realitatea se va face simţită.

16. Sunteţi compatibili în mai mult de un domeniu? Cu cât vor fi mai multe domeniile comune, cu atât mai trainică va fi relaţia. Da, avem nevoie ca partenerul să ne umple anumite goluri şi să ne devină complementar; însă extremele care se atrag la început este posibil să se respingă puternic mai târziu.

17. Înclină relaţia voastră într-o parte, în sensul că numai unul contribuie la ea, în cea mai mare parte, iar celălalt este mai mult de formă?

18. Partenerul tău bârfeşte sau vorbeşte urât despre alte persoane? Pentru că dacă aşa stau lucrurile, probabil că va face acelaşi lucru cu tine şi familia ta.

19. Ce anume ai dori să schimbi la tine în următorii 5-10 ani, pentru a creşte în maturitate şi credinţă?

20. Cum tratează el/ea alţi oameni, inclusiv străinii, şi mai ales propria familie?

21. Rugăciunea şi creşterea spirituală sunt forţe călăuzitoare în viaţa lui/ei?

22. Are el/ea o atitudine de recunoştinţă, respect şi apreciere faţă de Dumnezeu şi oameni?

23. Nădăjduieşti să schimbi ceva la această persoană după căsătorie? Dacă da, reţine acest lucru: nu vei putea.

Iată încă o serie de  lucruri vrednice a fi luate în seamă:

Nu doar atracţie de moment. Nu te lăsa atras de priviri plăcute sau de personalitate. Caută caracterul. Versetul din Proverbe 31:30 se aplică atât bărbaţilor cât şi femeilor.

Mergi la şedinţe de consiliere premaritală. Fă acest lucru odată ce te-ai logodit. Chiar şi consilierii maritali profesionişti şi pastorii trebuie să facă acest lucru.

Caută să aduci ceva în relaţie, nu doar să profiţi de ea. Caută să hrăneşti şi să ai grijă de celălalt ”aducând” ceva, nu doar încercând să ”obţii” ceva.

Nu te teme să pui capăt relaţiei. Nu-ţi fie teamă să investeşti timp sau să rişti a fi rănit. Urmând principiile curtării, vei învăţa mult mai mult, mai rapid şi vei fi capabil să identifici şi să dai la o parte neghina, înainte ca să te fi implicat prea mult emoţional şi astfel suferinţa ta va fi cu mult mai mică.

Nu alege pe cineva ca reacţie la o despărţire anterioară. O astfel de relaţie rezistă foarte rar, pentru că toate criteriile de selecţie de care uzăm în mod normal sunt lăsate deoparte. Fereşte-te să cauţi pe cineva care seamănă exact cu persoana de care te-ai despărţit, pentru că motivele pentru care s-a produs acea despărţire se vor repeta.

Nu căuta opusul tău. Da, avem nevoie de cineva cu care să formăm un întreg, care să ne completeze. Însă, trebuie să avem mai multe lucruri comune decât diferenţe.

Nu căuta o relaţie serioasă cu un necreştin. (2Cor. 6:14) S-ar putea să meargă un timp, dar când apar copiii, acest lucru va deveni o problemă majoră. Astfel de relaţii nu ţin niciodată.

Nu vă jucaţi cu sentimentele celuilalt sau cu adevărul. Chiar trebuie să explic acest lucru? Reţine că numai caracterul creştin trebuie să fie forţa ta călăuzitoare.

Nu căuta să iei partenerul altcuiva. Nu căuta pe cineva care este căsătorit sau angajat într-o altă relaţie. Poţi să îţi găseşti o grămadă de motive, dar oricum ai privi lucrurile, este un lucru greşit. Aşteaptă până ce persoana respectivă este disponibilă sau mergi la altcineva.

Nu încerca să curtezi mai mult de o persoană în acelaşi timp. Da, poate să pară nostim să fii ”jucător”, cum s-ar spune, dar este un lucru foarte dăunător. Oamenii vor să fie trataţi într-un mod special. Cum ai putea să faci acest lucru dacă te vezi cu mai mulţi în acelaşi timp? În plus, lasă mai mult timp între relaţii. Să nu ţi se pară că trebuie să fii angrenat într-o relaţie pentru a te simţi împlinit.

Nu te căsători din motive greşite. De exemplu, gravidia (25% din căsătorii se află în această categorie. Foarte rar rezistă.), reculul (intrarea într-o relaţie nouă ca reacţie la destrămarea alteia), vina, mila, căsătoria ca mijloc de scăpare, presiunea socială… şi aşa mai departe.

Trăsături negative ale personalităţii. Pe lângă cele discutate până acum, oamenii care vor să controleze pot distruge căsătoria sau pot crea o atmosferă de co-dependenţă (o condiţie psihologică sau o relaţie în care o persoană este controlată sau manipulată de o alta, care la rândul ei suferă de o condiţie patologică, de exemplu dependenţa de alcool sau heroină). Oamenii care sunt mândri, plini de judecată, aroganţi, cu aer de superioritate, care întotdeauna vor să facă aşa cum vor ei şi să controleze – aceştia nu vor clădi o relaţie sănătoasă de intimitate.

Iresponsabilitate financiară: Cele mai multe conflicte din cadrul căsătoriei au la bază banii; nu lipsa lor, ci chivernisirea lor. Asigură-te că amândoi aveţi un buget şi puteţi să vă descurcaţi cu el. Dacă nu, nu vă aşteaptă vremuri uşoare.

Medii de provenienţă diferite: Dacă veniţi din medii sociale şi economice diferite, trebuie să fiţi gata să vă înţelegeţi unul pe celălalt, să ascultaţi ce spune celălalt şi să faceţi compromis. Acelaşi lucru este valabil şi dacă proveniţi din medii educaţionale diferite. Cel care a primit o educaţie mai bună are tendinţa de a-l controla şi de a-l privi de sus pe celălalt. Trebuie să vă opriţi din această acţiune, să recunoaşteţi meritul şi valoarea celuilalt.

Problemele de potenţă sexuală sau imposibilitatea de a avea copii: O căsnicie trainică poate fi clădită atunci când un bărbat este impotent sau o femeie nu poate avea copii. Însă aceste situaţii sunt obstacole uriaşe ce trebuie surmontate. Gândiţi-vă la ele, gândeşte-te nu cum te simţi acum sau cum eşti acum, ci cum te vei simţi peste cinci sau zece ani.

Aşadar, ţi-ai revenit şi ai învăţat ceva din relaţiile tale trecute? Dacă nu ai învăţat nimic şi nu te-ai maturizat, vei repeta şi vei face din nou şi din nou aceleaşi greşeli.

Prin urmare, ce trebuie să fac?

În căutarea iubirii vieţii tale, trebuie să ai gândirea bine înrădăcinată în principiile biblice despre care am vorbit. Trebuie să fim pe aceeaşi undă cu chemarea şi voia lui Dumnezeu şi nu doar cu dorinţele şi nevoile noastre. Asta nu înseamnă că trebuie să aruncăm pe fereastră ceea ce dorim noi, ci să ne asigurăm că dorinţele noastre se supun standardelor lui Dumnezeu, care sunt cele mai bune pentru noi.

– Caută trăsături de caracter frumoase şi nu doar o personalitate frumoasă. Personalitatea este importantă, dar caracterul este esenţial.

– Asigură-te că amândoi urmăriţi creşterea personală spirituală. Urmăriţi să învăţaţi şi să deveniţi mai eficienţi, bazându-vă pe Cuvânt şi crescând în credinţă. Asigură-te că eşti o persoană care acceptă să fie învăţată, care este gata să accepte corecţia şi să asculte, chiar dacă principiile şi mândria ta au de suferit.

– Asigură-te că amândoi priviţi viaţa cu pozitivism şi amândoi credeţi că Dumnezeu lucrează în voi.

– Luaţi seama la trăsăturile de caracter negative ale celuilalt, la căderile din trecut şi la bagajul emoţional din trecut; fiţi dornici să lucraţi la rezolvarea lor.

– Fiţi dispuşi la deschidere şi sinceritate şi fiţi doritori să vă exprimaţi sentimentele unul faţă de celălalt, dorinţele, aspiraţiile şi planurile cu privire la propria persoană şi la cele pentru amândoi. Acest lucru va dezvolta comunicarea şi încrederea. Dacă nu poţi să te exprimi, caută ajutor. Altfel, lucrurile vor merge din ce în ce mai rău. Nu câştigi nimic dacă minţi sau joci farse.

– Asigură-te că stima pe care o ai pentru propria persoană are la bază ceea ce eşti în Cristos şi nu serviciul, banii, înfăţişarea, prietenii, puterea sau poziţia.

– Asigură-te că înţelegi procesul gândirii fiecăruia, ca bărbat şi ca femeie şi diferenţele dintre sexe.

– Asigură-te că amândoi sunteţi persoane responsabile şi destul de mature încât să vă angajaţi într-o relaţie pe termen lung în vederea căsătoriei. Ţineţi promisiunile făcute unul altuia, vă respectaţi unul pe celălalt? Sunteţi gata să împărtăşiţi posesiunile şi resursele fără a pune bariere? Roadele Duhului sunt manifeste în voi doi? Poţi trăi pe picioarele tale şi eşti în măsură să ai grijă de o casă? Ai un buget, ştii să-ţi chiverniseşti banii, poţi să te întreţii singur? Nu cumva aştepţi ca celălalt să fie adultul?

– Aflaţi care sunt domeniile sufleteşti sensibile pentru fiecare şi ce anume lezează aceste arii sensibile.

– Aflaţi cum concepe şi cum pune în practică fiecare factorul timp. Eşti la timp întotdeauna sau întârzii întotdeauna? Fiţi respectuoşi şi faceţi-vă planurile ţinând cont de punctele slabe ale fiecăruia; fiţi doritori să creşteţi în înţelegere şi respect unul faţă de celălalt.

– Aflaţi domeniile în care fiecare sunteţi iresponsabili, precum finanţele, sănătatea, înapoierea apelurilor telefonice sau hrănirea pisicii. Apoi, fiţi doritori să creşteţi pentru a deveni mai responsabili.

– Înţelegeţi şi conştientizaţi lupta spirituală. Satan vrea ca să cădeţi; prin urmare, protejaţi-vă prin rugăciune şi prin a împărtăşi unul cu celălalt.

Dorinţa mea sinceră este ca să vă aflaţi într-o relaţie solidă, crescândă şi centrată pe Cristos. Prea mulţi creştini au renunţat la valorile spirituale şi au căzut pradă disperării şi dorinţei când a venit vorba de a merge la întâlnire cu cineva. Ei pur şi simplu doresc să aibă pe cineva. Din acest motiv pare să nu le pese pe cine anume aleg, atâta timp cât obţin un trup cald. Am văzut acest mers al lucrurilor ani de-a rândul şi oamenii par să nu înveţe, sau poate nu vor să înveţe. Apoi sfârşesc într-o relaţie care nu merge  şi greşelile pe care le fac în această relaţie le transmit mai departe copiilor şi circuitul continuă. Căsniciile ar putea fi cu mult mai frumoase, mai romantice şi mai trainice numai dacă ar avea la bază valorile şi principiile lui Dumnezeu. Nu lăsa ca şi căsnicia ta să devină parte dintr-o statistică negativă, aflată într-o lume plină de haos, când Dumnezeu are un plan atât de minunat pentru tine.

Caută-L pe Dumnezeu şi El va avea grijă de tine. Caută plăcerea ta şi vei fi trist şi singur în foarte multe feluri.

Tradus de Estera Sandau

Anunțuri
Banner http://speranta.ro/
%d blogeri au apreciat asta: