CUM STAI CU PROMISIUNILE FĂCUTE???

Eclesiastul 5:4 „Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o”. Suntem la final de an, un an în care Dumnezeu ne-a păzit paşii în fiecare zi a vieţii noastre. Un an cu plâs, dar şi zâmbete, un an cu greutăţi, dar şi cu foarte multe binecuvântări din partea lui Dumnezeu. Stau şi mă gândesc cu câte speranţe şi vise am început acest an. Câte Îi promiteam lui Dumnezeu şi câte lucruri bune ne-am propus! Dar mă macină cu durere o întrebare…”Ne-am împlinit noi juruinţele în Faţa lui Dumnezeu???” Zicem că vrem să fim mai buni, dar de câte ori am fost răutăcioşi cu cei de lângă noi şi mai ales cu cei din casele noastre? Ziceam că vrem să fim mai darnici, dar nu de puţine ori am trecut şi eu pe stradă pe lângă săraci…şi am întors capul, eram prea ocupată cu gândurile mele, cu viaţa cotidiană ca să întind un ban unui sărman. Zicem că vrem să vizităm bolnavii şi pe cei bătrâni şi singuri, dar oare cât din timpul nostru le-am oferit? Matei 25:45 „Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pela Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” Suntem prea grăbiţi şi de multe ori ne-am obişnuit să facem lucrurile în grabă. Ne rugăm în grabă, mergem la bolnavi în grabă…De ce?? Pentru că suntem prea comozi să ne mai facem timp de Dumnezeu! Pentru că lucrurile lumii sunt mai importante, pentru că ne-am învăţat să cautăm comori în ţărână, iar privirea noastră nu este tot timpul aţintită spre EL!!! Doamne iartă-ne!!

          Un an s-a sfârşit!! Şi este timpul să ne cerem iertare lui Dumnezeu pentru tot ce am promis că facem şi nu am făcut! Este timpul să ne întoarcem cu toată inima spre EL şi ceea ce promitem să ducem la îndeplinire. Psalmi 76:11 „Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le! Toţi ceice-L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat”.

1 Tesaloniceni 5:18 ”Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi”. Haideţi să ne întoarcem cu mulţumire spre Dumnezeu! Să Îi mulţumim pentru binecuvântări, DAR şi pentru încercări. Să-I mulţumim că singuri, trişti şi părăsiţi El niciodată nu ne-a lăsat. Să-I mulţumim că în dragostea Lui ne-a cuprins pe fiecare. Să-I mulţumim pentru că ne-a dat un nume…COPII DE DUMNEZEU!! Avem atâtea motive să-I mulţumim Lui! Efeseni 5:20 “Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos”.

1 Timotei 6:17 “Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngîmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele”. Haideţi acum la final de an, mai mult ca oricând, să ne punem nădejdea în Domnul, nu în bogăţii sau în lucruri pieritoare!! Aş dori să ne gândim la profunzimea următoarelor versete…

Coloseni 3:1-2 “Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”.

1 Corinteni 15:19 “Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!”

            Un ultim gând vă mai las acum la sfârşit de an…

DOMNUL SĂ NE CERCETEZE, SĂ NE TREZEASCĂ LA O VIAŢĂ NOUĂ ŞI SĂ TRĂIM FIECARE CLIPĂ LA MAXIM PENTRU DUMNEZEU !!!!

Efeseni 1:17-21 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.

de Flory Patru