Oare mai are rost sa traiesc?
Traim intr-o lume plina de lucruri neintelese, plina de rautate , invidie, egoism, gelozie, dar totusi cu atatea momente de bucurie. Ne uitam zilnic la televizor, zicem noi sa ne recreem si vedem atatea lucruri oribile care se intimpla in jurul nostru. Tatal isi violeaza fiica, mama isi ucide copilul, sotul isi bate nevasta, sotia isi inseala sotul, tineri, batrani se sinucid, fie ca li se pare prea grea viata fie ca o anumita secta ii invata ca de fapt viata asta nu merita traita. Dupa toate aceste imagini oribile, nu putem sa nu ne punem si noi aceasta intrebare ,,oare mai are rost sa traiesc in lumea aceasta’’?
Sincer, imi vine foarte greu sa ma gandesc la aceasta intrebare, dar cred ca este de datoria noastra sa incercam sa intelegem aceasta intrebare daca vrem sa ne ajutam unii pe altii. Si cum putem analiza cel mai bine aceasta problema, decat fugind la Cuvantul Domnului. Incepem cu inceputul si vedem ca Dumnezeu a creat omul ca sa fie stapan peste tot pamantul. Mai mult tot ce a creat Tatal, a fost pentru om. El ne-a pus totul la dispozitie ca noi sa traim fericiti, in armonie cu toate lucrurile si chiar mai mult, noi, purtam chipul lui Dumnezeu. Si ca viata noastra sa fie perfecta, ne-a facut si un ajutor potrivit pentru noi, femeia. Desi au trecut multi ani de atunci, Tatal nostru ceresc, inca doreste ca noi sa traim pe deplin aceasta viata in armonie cu toti oamenii. Dar, haideti sa vedem de ce nu este asa? In primul rand Biblia ne spune ca pacatul pune o bariera de despartire intre noi si Dumnezeu. Oamenii nu mai sunt interesati de Creatorul lor, astazi mult mai la moda decat Dumnezeu este curvia, minciuna, hotia, escrocariile, crimele, violurile si multe altele. Daca ne uitam putin la cele 10 porunci, vedem ca toate aceste fapte, sunt impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Inaintea potopului din vremea lui Noe, Cuvantul ne spune ca Dumnezeu s-a uitat pe fata pamantului si a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Oare daca Dumnezeu se uita astazi peste fata pamantului ce vede El? Mie mi se pare foarte clar ca defapt ne meritam soarta si ca bunatatea si rabdarea Lui sunt mult prea mari fata de toate gandurile si faptele noastre. Dar, totusi ne gandim la faptul ca acest Dumnezeu ne iubeste atat de mult ca a fost gata sa-si jertfeasca unicul Fiu al Sau, pe Isus Hristos, Mielul Lui Dumnezeu. Oare nu este acesta cel mai mare motiv sa ne traim viata pana la capat, oare ce am vrea sa mai faca Dumnezeu pentru noi? Ne-a dat viata, ne-a facut stapani peste toate vietuitoarele, ne-a cuprins pe toti in harul Sau, ne-a spalat de pacate prin sangele Fiului Sau si inca mai are rabdare cu noi, inca mai este har si binecuvantare. Zilnic vedem bunatatea Lui, vedem dragostea Sa si totusi, noi inca ne mai intrebam daca viata aceasta mai merita traita? Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este castig. Fratilor, noi traim pentru Cel ce ne-a dat viata si viata aceasta este cu un scop pe pamant. Principalul scop este sa-L laudam pe Dumnezeu, de ce? Petru ca El este Dumnezeu, Creatorul nostru si tot ceea ce avem, este prin harul si dragostea Lui. Daca ma uit putin in viata mea si vad cat de binecuvantat sunt, am sanatate, familie, prieteni, de unde toate astea? Oare nu Dumnezeu este Acel care s-a ingrijit de toate nevoile mele, oare nu El va fi cu mine pina la sfarsitul vietii?
Caci, atat de mult a iubit Dumnezeu omul, ca a dat pe singurul Sau Fiu, ca oricine crede in El sa nu moara, ci sa aiba viata vesnica. Pentru mine este suficient, viata merita traita la maxim, dar in Domnul. Da, chiar merita sa mai traim in lumea asta si chiar mai mult merita sa fim pe deplin multumitori si recunoscatori pentru toate lucrurile din viata noastra. Nici o incercare nu este peste putintele noastre. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. FRATILOR VIATA MERITA TRAITA, EA ESTE UN DAR DE LA DUMNEZEU SI NUMAI EL IL POATE LUA INAPOI.
scris de Marin Somai, CrestinTotal.ro
CITESTE MAI MULTE ARTICOLE DE MARIN SOMAI(CLICK AICI)
“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.
Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.
Pentru rezervări sună la: +40 746.675.313 sau la: + 40 744. 731.492
Retrăiește istoria biblică în Tara Sfântă alături de Oxentia Tourism ’





Vladimir Pustan spunea ieri seara la evanghelizarea din Lipova umratoarele: ” In Romania anul trecut s-au sinucis 3000 de persoane (asta inseamna populatia unei comune), Dumnezeu ne-a creat cu scopul de a ne iubi ( avea nevoie Dumnezeu de cineva pe care sa Il iubeasca) si ca noi sa Il Iubim pe DUmnezeu ( sa aibe Dumnezeu oameni care sa-L iubeasca pe EL)”
Astazi omul nu mai este stapan pe animalele pamantului, daca mergi in jungla sau prin padurile cu fiare salbatice vei fi mancat, un stapan nu este mancat de animalele peste care imparateste, astazi pamantul nu mai este ceea ce a dorit Dumnezeu acum 6000 de ani in gradina Edenului; desi a trecut pamantul printr-un potop plantetar pentru a distruge toti oamenii rai, raul a reaparut in inima omului.
Sigur viata este Darul cel mai de pret facut de Dumnezeu omului, insa astazi cand avem prieteni bolnavi de cancer in spitale, cand ne mor copii in accidente de masina, cand mor zilnic mii de copii in Africa, oare cum ar putea sa fie pamantul un loc bun? Cum ar putea fi pamantul acesta un loc bun cand copii orfani cresc in saracie in case de copii la cativa kilometri de noi, cand ne uitam parintii si bunici in azile de batrani.
Si faptul ca pamantul nu mai este un loc bun este adeverit de cuvantul lui DUmnezeu care spune ca nu-l va mai inunda niciodata ci il va arde pentru totdeauna in FOC si va face un cer nou si un pamanat nou. Cand Isus a coborat pe pamant din cer a facut-o cu scopul de a duce ceva din bunatatea lui DUmnezeu pe pamant (eu cred ca in Hristos era toata bunatatea lui DUmnezeu). De la calvar la Golgota si apoi din mormant spre cer, de 2000 de ani bunatatea lui Dumnezeu a ramas la fel de arzatoare pt inimile obidite ale oamenilor creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pana in ziua cand Insusi DUmnezeu va pune capat pamantului cu tot ce este pe el.
Viata este o lupta in fiecare zi cu firea si cu tine insuti/insati, cine renunta la lupta este pierdut.
Aceasta lupta se duce impreuna cu Dumnezeu si cu ajutorul LUI toti cei rascumparati vor ajunge in cer cu ISus.
Multumesc Doamne ca ne-ai mai dat o primavara cu flori si soare, s-ar putea sa fie ultima, folositi-o pentru DUmnezeu vestind iubirea lui Isus pentru toti oamenii, ca cat mai multi sa ajunga in cer si nu in iad.