QUO VADIS ROMANIA

Despre păcatul homosexualităţii am mai scris pe paginile unei reviste. Ceea ce mă face să mă aplec din nou asupra hârtiei de scris este indignarea pe care mi-a adus-o în suflet votul aleşilor noştri din Camera Deputaţilor chiar înainte de a intra în vacanţa parlamentară. Ca şi cum ar fi fost împinşi de o urgenţă fără seamăn, în timp ce atâtea legi necesare funcţionării democratice a societăţii zac uitate la nivel de proiect, deputaţii s-au grăbit să rezolve acestă “mare nevoie” a societăţii româneşti: abrogarea articolului 200 din codul penal legat de pedepsirea actelor sexuale anormale de tip homosexual.

Indignarea mea este legată de faptul că acest vot vine din partea unor deputaţi care nu s-au declarat nici unul din ei atei în campania electorală, ci mai toţi aceştia îşi încheiau discursurile electorale prin cuvintele ce au cântărit mult în faţa alegătorilor: “Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

De asemene zilele trecute când a fost lansat în cursa prezidenţială unul dintre candidaţi am auzit argumentul forte care dădea greutate candidaturii sale şi acest argument pentru care era elogiat de către o parlamentară ce aparţinea aceluiaşi partid era acela că în timp ce domnia sa era prim ministru al României au fost legalizate avorturile în această ţară.

În aceste condiţii se ridică în mod natural înrebarea: Quo Vadis Romania? Încotro se îndreaptă ţara care încă din faşă ţinea alături Sfânta Scriptură? Ce are de spus vocea acelora care într-o proporţie uimitoare s-au declarat creştini în această ţară? Sau crede cineva că se poate să fii creştin fară a avea nimic comun cu Dumnezeu şi cu învăţătura sa, fără a asculta de principiile creştine de viaţă pe care ni le-a lăsat Isus Cristos Mântiutorul?

Ceea ce mă îngrijorează este faptul că în ţara aceasta pe a cărei stemă cu numai câteva zeci de ani în urmă statea scris Nihil Sine Deo (Nimic fără Dumnezeu n.a.), ca şi crez creştin al acestei ţări, am ajuns în situaţia tristă de a vedea cum se face nelegiuirea la adăpostul legii.  “Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune!” Aşa striga prin Duhul lui Dumnezeu prorocul Isaia altădată şi aşa se cuvine să strige strige orice voce creştină astăzi.

În numele drepturilor democratice ale unor aşa zise minorităţi se legalizează păcatul homosexualităţii. Mă întreb şi eu ca tot omul, oare pe când gândesc legiuitorii acestei ţări să abroge şi alte articole din Codul Penal pentru a nu îngrădi şi alte minorităţi, de pildă minoritatea hoţilor? Nu vreau să fiu caustic, dar ca om care citesc Sfânta Scriptură înţeleg că din perspectiva lui Dumnezeu atât homosexualitatea cât şi hoţia fac parte din aceeaşi listă de păcate pe care le osândeşte Dumnezeu şi împotriva cărora avertizează apostolul Pavel în 1Corinteni 6: 9, 10. Or, iată că în “creştina noastră ţară”, începe să-şi găsească loc chiar sub umbra legii acest păcat şi aceasta pentru că legalizarea actelor sexuale nefireşti între persoane de acelaşi sex este la jumătatea drumului. Mai rămâne totuşi o nădejde, şi anume aceea că senatorii acestei ţări îşi vor aminti că sunt reprezentanţii unui popor ce s-a format şi s-a născut “în tinda bisericii” aşa cum spunea altădată Nicolae Iorga, şi atunci când vor trebui să voteze legalizarea homosexualităţii să aibă tăria de a spune NU.  Sper că apelul aproape disperat al oamenilor Bisericii va fi auzit de către cei ce trebuie să audă şi legalizarea nelegiuirii să găsească o barieră de netrecut în camera superioară a Parlamentului României.

scris de Nelu Filip

Citeste mai multe articole scrise de Nelu Filip CLICK AICI