Interviu – Glory Gates Quartet (2015)

maxresdefault

Interviu – Glory Gates Quartet (2015)

maxresdefaultRECOMAND: BibliiBiblii MICIBiblii mijlociiBiblii MARIBiblii de luxBiblii Hand MadeBiblii ThompsonBiblii de buzunarBiblii de StudiuPersonalizam BIBLIICărțiCadouriBrelocuriCeasuriPapirusuriTablouriGravuriHuse BibliiBratariDvd-uriJocuriMagneti de frigiderOrnamenteAlbume fotoCaniCarti decor specialeEmbleme auto Pixuri Tricouri Rame foto Sculpturi Semne de carte Autocolante Carduri cu versete Recomand

Interviu: Ligia Seman – O marturie exceptionala

ligia-seman

ligia-semanReporter:

– Doamnă Ligia Seman, titlurile romanelor dumneavoastră parcă vorbesc despre un subiect comun. Tind să cred că există undeva… se simte undeva subiectul durere.

 

Ligia Seman:

– Am fost al 14-lea copil în viaţă al părinţilor mei. inainte de a veni eu pe lume, părinţii mei nu se înţelegeau prea bine şi de aceea mama mea a făcut 13 avorturi.

 

Nu-mi aduc aminte din acei ani decât de ultimele zile când mama mai era în casa noastră. Era la începutul clasei I. Stăteam amândouă la acelaşi birou, iar ea îmi dădea peste mâini, atunci când eu greşeam câte o literă sau un bastonaş. Parcă am şi acum în faţa ochilor acea scenă: acea pagină de caiet în care cerneala se amesteca cu lacrimile care nu mai conteneau să curgă din ochii mei… şi mama rupea pagină cu pagină, mă lovea peste degete, iar eu plângeam… voiam să nu mai plâng, dar nu mă puteam abţine.

 

Când nu împlinisem 7 ani, iar sora mea avea 4 ani, a avut loc o tragedie în viaţa mea. Părinţii mei au divorţat. imi aduc şi acum aminte de durerea cumplită pe care o trăiam atunci. Eram în faţa judecătorului şi el ne întreba şi pe mine şi pe sora mea: „La cine vreţi voi să rămâneţi, la mama sau la tata?” Iar noi răspundeam: „La amândoi, la amândoi! Şi la mama şi la tata!”

Era un strigăt al disperării sufletului nostru de copil, dar acest strigăt nu a fost ascultat de cei mari. Atunci ceva s-a prăbuşit în mine.

Am rămas la vârsta de 6 ani doar cu tatăl meu şi cu surioara mea care avea 4 ani. N-a fost uşor. Am devenit un copil traumatizat care priveam cu jind la copii care aveau lângă ei o mamă. Eu, în loc să am o mamă şi un tată, îl aveam doar pe tatăl meu şi pe bunica mea, dar loc de mamă tot nu ne-au putut ţine…

 

Inainte de a divorţa părinţii mei, am fost un copil puternic. Mi-aduc aminte că-mi plăcea să mă iau la întrecere cu toţi ceilalţi copii şi luptam cu orice chip să fiu mai tot timpul “prima” – mă căţăram prin toţii copacii şi nu-mi era frică…

In urma acelor traume datorate tragediei din familia mea, puţin câte puţin am început să-mi pierd încrederea că aş mai putea fi o învingătoare.

După ce părinţii mei au divorţat, mai venea câteodată mama la noi în locul în care ştia că ne jucăm, eu şi surioara mea. Ne aducea dulciuri. Dar tatăl meu, pentru că ne iubea prea mult şi îi era teamă să nu ne piardă, ne învăţase că trebuie să fugim de ea.

 

Mi-aduc şi-acum aminte de acele scene: figura disperată a mamei, cum întindea braţele după noi, cum tânjeam şi eu după îmbrăţişarea ei, cum doream să mă ospătez din dulciurile pe care ea ni le aducea… şi totuşi cum fugeam de ea. Fugeam de ea ca şi cum ar fi fost un duşman… şi ea rămânea în urma noastră ţipând de durere, cu părul negru răvăşit şi cearcăne mari în jurul ochilor de atâta plâns şi suferinţă…

Pentru că am fost un copil sensibil, toate aceste trăiri au pus amprente pe sufletul meu în decursul anilor M-am trezit în adolescenţă neputincioasă de a mă integra în societate. Nu aveam aproape deloc încredere în mine.

Adeseori mă retrăgeam în camera mea, la biroul acela de care erau legate singurele amintiri cu mama de pe vremea cât încă mai eram împreună. Mi-amintesc că atunci când eram tristă din pricină că tatăl meu mă pedepsea, puneam capul pe masă şi plângeam mult. Mama mea demult nu mai exista în gândurile mele.

 

Acolo, la biroul acela, mi-aduc aminte că am luat pentru prima dată un caiet în mână şi am început să-mi fac planuri. In acele clipe m-am gândit pentru prima dată: dacă nu am cui să împărtăşesc durerea mea, am să scriu despre ea şi aceasta va fi descărcarea mea emoţională.

Aveam impresia că sunt singură pe lume, că nu s-a scris vreodată despre copii suferinzi din pricina alegerilor greşite ale părinţilor, că eu copilul care eram aşa de îndurerat trebuie să scriu, să spun lumii întregi să nu mai repete greşelile acestea, care aduc atâtea lacrimi şi determină dezvoltări emoţionale anormale.

 

 

Reporter:

– Din nefericire, o foarte mare parte dintre copiii de astăzi cresc în familii monoparentale, în familii cu un singur părinte, deoarece părinţii au divorţat. Din păcate, mulţi cititori înţeleg toate acestea pentru că au trecut prin astfel de drame sufleteşti.

 

 

Ligia Seman:

– Spunea Linda Dillow, autoarea cărţii “Partenera creatoare”: “Cel mai important lucru pe care-l poate face o mamă pentru copii ei este să-l iubească pe tatăl lor, iar cel mai important lucru pe care tatăl poate să-l facă pentru copiii săi este s-o iubească pe mama copiilor. Un copil poate fi iubit atât de mamă cât şi de tată, dar dacă aceştia nu se iubesc unul pe celălalt, copilul are un puternic sentiment de nesiguranţă”

In decursul anilor am putut vedea diferenţa între ceea ce a însemnat o familie monoparentală în care am crescut eu şi un cămin în care domneşte pacea şi dragostea. Despre soţul meu, Timotei pot să spun că este cel mai minunat dar pe care mi l-a dat Dumnezeu pe pământ după darul mântuirii.

Privind la dezvoltarea emoţională corectă a fetiţelor noastre, Ruth-Diana şi Rebeca, la puterea lor de a lupta şi de a fi învingătoare, noi putem vedea clar diferenţa între ele şi ceea ce eram eu, copil crescut într-un mediu necreştin şi care a suferit consecinţele rupturii unei familii.

 

 

Reporter:

– Experienţa dumneavoastră de viaţă, experienţa de copil şi stările acelea emoţionale negative pe care le-aţi trăit şi-au pus amprenta asupra dezvoltării emoţionale. Care a fost momentul când aţi debutat în literatură?

 

 

Ligia Seman:

– Am debutat în viaţa literară scriind poezie la cenaclul literar “Lucian Blaga” din Hunedoara. Aveam 14 ani, în 1985.

Atunci vedeam sensul existenţei mele într-o viitoare carieră literară. In sfârşit, credeam că găsisem o activitate prin care să reuşesc să estompez durerile trecutului. Mi se părea că în împărăţia cuvintelor găsisem un sens al existenţei mele, dar nu era aşa. Era doar artă. Erau doar poeţi şi scriitori.

Mi se repeta mereu că am şansa de a ajunge departe într-o carieră literară, ceea ce mi se părea nemaipomenit atunci. Visurile acestea însă şi refugiul în arta scrisului nu schimbau nimic în interiorul meu. Eram tot mai tristă, retrasă, neputincioasă de a mă integra în societate.

 

Am încercat chiar să mă sinucid, deşi eram doar o adolescentă. Ajunsesem să mă gândesc că viaţa nu mai are nici un sens. Până într-o zi.

La vârsta de 14 ani, mergând la o biserică neoprotestantă, L-am cunoscut pe Cristos. Sufletul meu rănit, lipsit de iubirea maternă, era avid de iubire. Când am fost pentru prima dată într-o biserică neoprotestantă, am văzut că oamenii aceia il iubeau cu adevărat pe Cristos şi că totodată se iubeau unii pe alţii.

Dar mama mea era din neam de preoţi ortodocşi. ?mi spuneau despre asta rudele ei, spuneau că nu e bine să aleg această cale nouă. Dar tocmai această cale, adică Hristos, aducea vindecare rănilor trecutului meu. Braţele Lui, cu a căror dulceaţă şi alin începusem să mă familiarizez, aduceau nespus mai multă duioşie, gingăşie şi siguranţă decât ar fi făcut-o braţele mamei mele, după care sufletul meu tânjise.

 

Mi se descoperise Dumnezeu cu frumuseţea Lui, cu singura iubire statornică şi atotcuprinzătoare din Univers. Cum să renunţ la ea, când am căutat-o atât de mult timp şi atât de deznădăjduit ?

Dar, pentru că eram în vremea comunismului şi tatăl meu era educat în spirit ateist, s-a arătat foarte ostil hotărârii mele. Mă iubea foarte mult şi avea impresia că toate visurile lui cu privire la viitorul meu se prăbuşeau. Când eu am hotărât să aleg această cale, mi-aduc aminte de o scenă tristă care mi-a marcat viaţa.

 

Intr-o seară, după ce am fost la biserică, tatăl meu tocmai pentru că mă iubea şi avea impresia că din cauză că l-am ales pe Cristos viitorul meu este umbrit, în felul lui disperat de a acţiona, m-a pus într-un colţ, mi-a pus cuţitul la gât şi mi-a spus: “Dacă nu te laşi de Cristos am să te omor!”

Acum, deşi au trecut peste 20 de ani de atunci mi-aduc aminte atât de clar acea scenă. ?mi zvâcnea inima în piept. Mâna părintelui meu era deasupra mea. Imi aduc aminte că în acele momente, de dragul lui Cristos, când tatăl meu era cu un cuţit în mână deasupra mea, eram gata să-mi dau viaţa pentru Cel care şi-a dat şi El viaţa pentru mine.

 

 

Reporter:

– Aţi scris şi cu ură faţă de acele traume prin care aţi trecut? Sau, odată cu momentul cunoaşterii lui Cristos, a intervenit şi momentul vindecării de tot ce însemna trecut?

 

 

Ligia Seman:

– Nu, n-am scris niciodată cu ură. Dar, după ce l-am primit pe Cristos a trebuit să renunţ şi la cenaclu, cu toate că mi-a fost foarte greu. A trebuit însă să iau această hotărâre deoarece Dumnezeu era total exclus din literatura din acea vreme şi nu doar atât – pentru că trăiam în vremea vechiului regim, se ştia că pentru a ajunge în vârful piramidei trebuia neapărat să-ţi foloseşti talentul şi în scopul de a compune “ode” conducătorului şi patriei şi eu nu aş fi putut să fac acest compromis.

 

Scriitorul care era coordonatorul cenaclului nostru m-a întrebat: „Cum să renunţi la toate acestea, la cariera literară, când ai aşa multe şanse? Şi pentru ce,” îmi spunea el, “să ajungi la inculţii aceia!?” Nu mi-a fost deloc uşor. Am ieşit din biroul acela cu ochii în lacrimi, dar cu inima plină de pace şi cu simţământul că eram o biruitoare – reuşisem să renunţ de dragul lui Hristos la ceea ce nu crezusem vreodată că aş avea puterea să renunţ.

 

Dar planul lui Dumnezeu era cu totul altul. Printre primele cărţi creştine publicate după revoluţie a fost o carte a pastorului Petru Lascău – “Paşi spre lumină”. Citind prefaţa acestei cărţi concepută de fratele Iosif Ţon, Dumnezeu mi-a vorbit într-un mod cu totul special. Citez un pasaj: “Ne aflăm la momentul întoarcerii poporului român spre spiritualitate, spre creştinism. Chemăm tânăra generaţie de credincioşi evanghelici să îndrăznească să se avânte în creaţia literară. După decenii de întuneric şi de urât în literatură, este timpul ca noi, cei ce ne-am format la lumina Cuvântului lui Dumnezeu să aducem din nou frumuseţea în literatură.”

 

 

Reporter:

– Este Domnul Isus Cristos o prezenţă reală, este o persoană cu care comunicaţi în fiecare zi? Sau este doar o noţiune, un principiu, un surogat care să vă umple durerile sufletului?

 

 

Ligia Seman:

– Din momentul în care eu L-am cunoscut, Isus Cristos a devenit pentru mine cea mai minunată Fiinţă din univers. Isus Cristos este prezent cu mine în fiecare dimineaţă, de când deschid ochii şi până seara târziu. El a promis celor care îl urmează că va fi cu ei în fiecare zi, în fiecare clipă, până la sfârşitul veacurilor.

Aşa cum spune în „Cântarea Cântărilor”, El este Preaiubitul inimii şi eu cred că fiecare om este creat în aşa fel, încât să aibă nevoie de iubirea lui Cristos, de prezenţa Lui şi totodată el să se dăruiască lui Cristos. Dumnezeu a dat totul din iubire pentru noi, a dat pe Fiul Său şi nu eşti împlinit decât dacă dai şi tu totul.

 

 

Reporter:

– La final, cum v-aţi descrie? Cu titlurile romanelor semnate Ligia Seman eu v-aş descrie: “Un handicap al conştiinţei, care a cunoscut tragedia şi triumful şi care a fost legată de Cristos cu funiile dragostei.”

 

 

Ligia Seman:

– Cartea „Funiile dragostei” are un motto. Este un verset din Osea: „V-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste”. A fost o zi în viaţa mea în care Dumnezeu m-a tras cu funiile dragostei Lui.

Puteam să mă împotrivesc acestor funii ale dragostei Lui, dar, dacă m-aş fi împotrivit, acele funii m-ar fi rănit şi toată viaţa mea ar fi continuat să fie o rană, o viaţă cu handicapuri interioare. N-aş fi cunoscut vreodată calea de la tragedie spre triumf, n-aş fi avut şansa de a-i putea ridica şi încuraja pe alţii prin scrierile mele.

 

Dacă eu m-aş fi împotrivit acelor funii ale dragostei cu care Dumnezeu mă trăgea spre El, pentru binele meu, pentru împlinirea mea, atunci aş fi luptat împotriva scopului pentru care am fost creată.

Profetul Ieremia spune “păgânii îşi irosesc durerile”, dar acei care sunt creştini, care L-au primit pe Cristos şi care merg în aceeaşi direcţie cu voia lui Dumnezeu, în direcţia funiilor dragostei cu care sunt traşi de El, acei oameni transformă durerile trecutului şi le folosesc pentru a fi mai sensibili faţă de nevoile semenilor, mai gingaşi faţă de problemele lor, devin plini de înţelegere şi milă, ştiu cum să încurajeze, să ridice pe alţii, să dea soluţii.

?n Apocalipsa ni se spune: “Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.”

 

Cărţile care au cu adevărat valoare veşnică sunt acelea pe care mâna Marelui Maestru le scrie pe tăbliţa inimii noastre. Viaţa noastră poate fi cea mai valoroasă operă de artă, manuscrisul divinităţii sau poate fi produsul propriilor noastre gânduri, alegeri şi acţiuni. Cele mai măreţe lucruri pe care le putem face pe pământ nu sunt neapărat lucrurile spectaculoase: a scrie cărţi, a învăţa pe alţii, a fi în faţă… Spectaculos în ochii lui Dumnezeu este dragostea, şi ea înseamnă multe fapte făcute în umbră, pe lângă care poate oamenii trec indiferenţi şi insensibili, dar penelul Marelui Maestru consemnează şi răsplăteşte.

 

 

Reporter:

Dragii noştri cititori, se pare că nu există casă sau nu există suflet în care să nu fie o durere, de un fel sau de altul.

Poate şi dumneavostră treceţi prin ceea ce înseamnă dureri ale conştiinţei, poate aţi cunoscut în viaţă tragedie sau triumf şi aveţi nevoie de dragoste. Domnul Isus Cristos este singurul care vă poate oferi dragoste adevărată şi El este singurul care nu se schimbă ieri, azi şi în veci.

 

https://www.resursecrestine.ro

Interviu cu scriitoarea creştină Ligia Seman

tn

tnNumele Ligiei Seman le este cunoscut iubitorilor de literatură creştină din ţară şi din diaspora, datorită romanelor “Funiile dragostei”, “Handicapul conştiinţei”, “Tragedie şi triumf” şi “ Domnind peste împrejurările vieţii”. Succesul de care se bucură şi acum, cărţile ei, are la bază multe ore de muncă, dar şi un mesaj universal, ce încorporează atât trăiri personale din copilărie, cât şi experienţe unice cu Dumnezeu, ale autoarei [Read more…]

Interviu pe CredoTV cu “Not an Idol”

BIBLII PENTRU TOTI: Biblii CornilescuBiblii din pieleBiblii de buzunarBiblii miciBiblii mici + MARGINI AURIIBiblii mijlocii Biblii mariBiblii foarte mariBiblii de luxBiblii ThompsonBiblii cu explicatii si concordantaBiblii de Studiu Biblii Hand Made Biblii cu index Biblii pentru baietiBiblii pentru copiiBiblii pentru femei – Biblia NTRBiblii economice (cartonate)Biblii traduse in alte limbiBiblia de studiu inductivBiblii bilingvaPersonalizam BIBLIIHuse Biblii

CLICK AICI PENTRUREDUCERI

VIDEO: Interviu Grupul Harul

Interviu video : Grupul Harul

cruceLIVE VIDEO Priveghi si Inmormantare Ramona Străteanu Bujdei 1981 – 2014

Ramona Străteanu-Bujdei a plecat la Domnul mult prea de vreme

Interviu Mihai Decean

IMG_1106-1-1-243x260

IMG_1106-1-1-243x260Mihai este bass-istul  trupei Decean din anul 2000. Este casatorit cu Paula din anul 2006 si impreuna au o fetita pe care o cheama Decean  Maia Ruth. A fost ordinat ca si pastor in anul 2007 iar dupa trei ani devine pastorul principal al biserici Casa Tamplarului din Ocna Mures, oras in care si locuieste. Toate acestea insa s-au intamplat insa dupa ce Dumnezeu a lucrat la inima lui si el a putut intelege ca scopul lui Dumnezeu este cea mai buna variant a vietii noastre. 

American Dream:

Era un moment in viata ta cand iti doreai sa pleci din Romania, cand si cum s-a produs aceasta schimbare ? [Read more…]

Interviu cu Beck Corlan la Credo tv

credo

credoInterviu cu Beck Corlan la Credo tv la Emisiunea „Dincolo de muzica si versuri”

Despre muzică, dragoste și vise… cu Cristian Cazacu

www.photography.oapd_.ro_-300x200

www.photography.oapd_.ro_-300x200Cristian Cazacu este „unul care își dă seama de trecerea timpului”, după cum spune chiar el. La 35 de ani încearcă să se investescă în lucruri care rămân, care au un impact durabil. Experiențele prin care a trecut l-au schimbat pe el, gândirea lui şi poate, într-o anumită măsură, chiar și stilul muzical.

Unii te asociază cu „born again”, alții își amintesc cu plăcere de „Ridică-ţi ochii către cer”, sau simplu: un artist pasionat. De ce ai început să cânți? [Read more…]

Interviu cu Decean

capture-20130410-152206

Interviu realizat de Dorin Dumitrascu (ProVeritas) impreuna cu trupa Decean. Un interviu super, realizat in timpul concertului de la Galati! Trebuie sa il vedeti! 🙂 Enjoy!capture-20130410-152206

Interviu Mihai Decean

IMG_1106-1Mihai este bass-istul trupei Decean din anul 2000. Este căsătorit cu Paula din anul 2006 și împreună au o fetiță pe care o cheamă Decean Maia Ruth. A fost ordinat ca și pastor în anul 2007 iar după trei ani devine pastorul principal al bisericii Casa Tâmplarului din Ocna Mureș, orașîn care și locuiește. Toate acestea însă, s-au întâmplat după ce Dumnezeu a lucrat la inima lui și el a putut înțelege că scopul lui Dumnezeu este cea mai bună variantă a vieții noastre. [Read more…]

Interviu cu Florence Joy Enns, o cântăreaţă creştină din Germania

FlorenceJoyB4

        “Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciune când aveam 5 ani”

 Florence7Florence Joy Enns este o faimoasă cântăreață din Germania, scriitoare și actriță. Îi place să călătorească și să viziteze țări din Europa, Israel și Statele Unite. Cântă la chitară și pian, vorbește germană nativ și engleză foarte bine. Majoritatea melodiilor din albumul intitulat “Only Hope” sunt în engleză.

În 2006, cu ocazia inaugurării Campionatului Mondial de Fotbal, Florence Joy a fost invitată să cânte în catedrala din Munich. La un an după acest eveniment, ea a jucat rolul unei fete drăguțe, numită “Jasmin”, în serialul german “Ahornallee”. De asemenea, Florence este autoarea unei cărţi cu titlul “I want to live truthfully and real”, în care povestește despre experiența avută în timpul castingului emisiunii din Germania “A Star Search 2″ și în special, despre felul în care își trăiește viața cu Dumnezeu. [Read more…]

Interviu special cu: Chris, Skydive, Infuse, Cristian Cazacu si Dolares Wagner

gloria

1. Ce stii despre Festivalul Gloria?

CHRIS – Ca a ajuns la cea de a patra editie, ca este organizat de Contrastmedia, ca se desfasoara in Cluj in preajma Sarbatorii Nasterii Domnului Isus si ca este unul din putinele evenimente anuale care promoveaza muzica crestina contemporana din Romania.

CRISTIAN CAZACU – FG este un festival de o zi/seară, organizat de Radu Șerban și echipa sa Contrast Media—un eveniment de bun augur în contextul muzical românesc din segmentul evanghelic. FG dorește să prăznuiască muzical amintirea nașterii Dumnezeului întrupat în istoria umanității.

SKYDIVE – Este unul din putinele Festivaluri de muzica crestina din Romania care respecta un foarte bun standard atat in ceea ce priveste conditiile oferite trupelor pentru a canta cat si din perspectiva a ceea ce poate oferi publicului. “Gloria” e aproape o marca inregistrata.

INFUSE – Locul unde muzica buna se intalneste cu atmosfera sarbatorilor . Are ceva special din festivalele trecute, dar cu un plus de calitate si viziune.

DOLORES WAGNER – Stiu prea putin, mai intii pentru ca locuiesc in Germania si abia anul acesta am inceput sa urmaresc viata muzicala crestina din Romania. Primul meu contact cu aceasta lume a fost la Quo Vadis 2012, atunci s-a trezit interesul meu fata de ceea ce se intimpla aici si de atunci urmaresc cu interes evenimentele crestine din Romania. Despre Gloria pot spune ca stiu ca e un festival de o zi, cu standarde serioase si cu potential mare.
2. Pentru a cata oara participi la Festivalul acesta (pe scena sau in sala)? Cum au fost editiile anterioare? [Read more…]

Interviu cu Otto Pascal

264092_421741251222309_2031512528_n
Născut într-o famile de credincioși, Otto Pascal a fos atras din copilărie de muzică. Încă de mic, fașcinat de cântările pe care le asculta la casetofonul bunicii, în inima lui ia naștere un vis, acela de a sluji lui Dumnezeu prin muzică.

În 2007 lansează primul album solo intitulat „Slavă lui Dumnezeu”, iar un an mai târziu începe colaborarea cu grupul Speranța. Se alătură apoi trupei Elim Harmony, trupă cu care în 2010, înregistrează albumul „O nouă zi”.

Vă invit așadar,  să-l cunoaștem pe Otto Pascal.

Buna. Cine este Otto Pascal?

Sunt născut în Timișoara, fac parte dintr-o familie numeroasă și frumoasă în număr de 16 copii, plus părinții. Sunt caracterizat ca fiind o persoană simplă, activă și îmi place să creez…

Te rog să ne spui care sunt lucrurile care îți aduc bucurie și care sunt hobby-urile tale.

Muzica este o parte din mine și îmi aduce o profundă bucurie, pictura mă atrage și o practic în timpul liber. Iubesc animalele și îmi place să privesc natura cu alți ochi, profitând de fiecare fărâmă de frumusețe pe care ne-o poate oferi Dumnezeu prin ea. Sunt deschis pentru mișcare și sport, și nu în ultimul rând, familia este o pasiune pentru mine. Atunci când sunt la lucru sau în misiune abia aștept să revin acasă și să privesc acei ochi pe care i-am ales pentru totdeauna! Ce să mai zic când vor veni copiii…:)

De când ai început să cânți și cum ți-ai dat seama că aceasta este lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu?

Pot să spun că primele note muzicale le-am auzit la casetofonul bunicii mele când eram mic, apoi părinții mei ascultau muzică americană gospel cât și românească. Cel mai mult însă, am fost atras de grupul „Speranța”. Țin minte că aveam toate albumele lor și atunci când veneau în Timișoara o rugam pe mama să îmi cumpere o casetă. Ajungeam acasă și în loc să merg la masă cu toată familia, mă închideam în cameră și ascultam de vreo trei ori caseta.  Plângeam o tură, apoi veneam să mănânc.. Sufletește m-au ajutat foarte mult…dar și muzical. Crescând am ascultat muzică precum Cathedrals, The Martins, Gaither vocal band, etc. Recunosc, aceștia au fost profesorii mei de muzică neavând posibilitatea de a face canto. Am cântat de la 16 ani în corul bisericii, apoi m-am alăturat unui grup mixt din biserica Elim pe care o frecventam la acea vreme. Cântând alături de acele persoane credincioase am început să îl cunosc tot mai mult pe Dumnezeu și m-am simțit responsabil de ceea ce făceam.

Din câte am înțeles, peste câteva săptămâni vei lansa un nou album solo. Ne poți da câteva detalii?Multă lume te cunoaște din concertele tale cu „Speranța și prietenii”. Cum ai ajuns să cânți cu ei?
Primul album intitulat „Slava lui Dumnezeu” l-am înregistrat la studio Speranța. A fost simplu să mă contacteze când au început acest proiect. Ne cunoșteam dinainte.

Da, cu ajutorul lui Dumnezeu urmează să lansez acest nou album intitulat  „Simt iubirea Ta”. Pentru mine este o mare reușită. Unele persoane m-au tot întrebat de ce așa târziu, fiind 5 ani diferență între primul și al doilea album. Vreau să le spun pe această cale că nu este nepăsarea sau alte stări, ci e vorba doar de partea materială. Să trecem însă peste acest capitol și să vorbim despre cântări. Majoritatea pieselor sunt compoziții proprii, cât și în colaborare cu câțiva compozitori, precum Cornel Matei, Crina Mehedinți, Nelu Mehedinți și Ligia Ionese… Prin acest album am încercat să transmit mai multe stări: iubirea lui Dumnezeu față de om este unul din subiectele cheie pe care l-am expus. O altă temă este iubirea unul față de celălalt, inspirat fiind de Sfânta Scriptură,  „iubiți-vă unii pe alții”.  De asemenea am ales printre multe alte compoziții, să vorbesc despre orfani și cât de mult facem noi pentru acești copii. Cântarea poate fi găsită sub titlul „Printr-un gest”.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a fost alături de mine și mi-a dat harul acesta să pot transmite ceva, ceva din partea Lui. Sunt mândru că sunt copilul Lui!

Elim Harmony este un alt proiect muzical în care ești implicat? De ce ai ales să te implici în acest proiect și pe când un nou album cu această trupă?

Elim Harmony este un grup care a luat ființă mult înainte de a se numi așa.  Pe atunci avea alți membrii. I-aș menționa pe cei care s-au perindat în acest grup…Marius Cristea, Teo Pascalau, Ema Alăzăroaie, Remus Alăzăroaie, Ema Hoduț, Gabi Nicolae și Emi Fedur. Pentru acești oameni am un respect deosebit și țin să spun că au avut o mare contribuție la creșterea acestui Quartet care astăzi se numește Elim Harmony. Membrii grupului actual sunt doi din frații mei, pe nume David și Sami și cel care este „prietenul contrabasului”  (a studiat la facultatea de muzică),  Aron Silaghi.  Lucrăm la un nou album. Pe acest album vor apărea compoziții proprii cât și compoziții din repertoriul american. Rugați-vă pentru acest proiect care va aduce alinare și bucurie multor suflete!

Sa vorbim putin despre Dumnezeu…Ce te-a determinat sa-L urmezi?

Cand eram copil totul imi parea doar o poveste frumoasa. Crescand insa, am avut experiente care m-au facut sa-mi dau seama ca Cineva ma tine de mana si ma iubeste ascultandu-mi rugaciunile. Creeatia Lui ma fascineaza si orice amanunt pe care l-a facut pe acest pamant este o capodopera pentru mine.

Cine este Dumnezeu pentru tine?

Este cel care m-a iubit nespus încă din pântecele mamei mele. El este pretutindeni lângă mine ca un tată  și este prietenul meu. Ce îmi place la Dumnezeu este faptul că mă copleșește cu iubirea Lui, deși nu o merit.

Te rog să ne împărtăşești o experienţă  cu Dumnezeu care te-a marcat într-un mod profund.
Da, îmi amintesc o experiență frumoasă care s-a petrecut în urmă cu ceva ani. Pe la vârsta de 20 de ani, după armată,  îmi găsisem o slujbă în construcții. Eram destul de slăbuț la aceea vârstă, cântăream aproximativ 60 kg, ceea ce era cam puțin la înălțimea mea de 1.80cm. Îmi amintesc că abea puteam ridica sacul de ciment și nu erau puțini de cărat. Am început să mă rog Domnului să îmi găsesc o altă slujbă mai ușoară din punct de vedere fizic. Îi spuneam Domnului: „Doamne dă-mi o slujbă mai bună în care să am mai mult timp pentru Tine. Nu vreau muncă de birou pentru că sunt conștient că nu am atâta școală. Dar fă Tu să fie bine”. M-am rugat câteva săptămâni până când într-o zi de Crăciun Domnul s-a hotărât să îmi facă un cadou. Eram la sala Filarmonicii, la un concert de colinde, când pe la jumătatea concertului sunt chemat afară de o soră din biserica Elim. O cunoșteam din vedere pentru că era fata fratelui Măcelaru, căsătorită cu fratele Nelu Mehedinți. Ea era și este și în prezent managerul librariei creștine CLC. M-a luat deoparte și mi-a spus că a avut un vis cum că m-a angajat l-a CLC. Așa că având nevoie de un merciolog s-a gândit că e de la Domnul visul. Am avut emoții și în acea clipă m-am gândit cum o să mă descurc să dau restul la casă. Nu aveam experiență. I-am spus că mă mai gândesc și am plecat tare îngândurat acasă… mă gândeam în sinea mea că este o șansă  si că trebuie să profit de ea… și așa am făcut! M-am angajat acolo.

Într-o zi, sora Daniela mi-a spus să fac niște acte pentru librărie în birou, pentru ca ea trebuia să plece la Bancă. Am început munca… Atunci în mintea și inima mea a trecut ca un fulger rugăciunea pe care i-am spus-o Domnului,  că nu îmi doresc neapărat muncă de birou. Însă Domnul este mai mare decât am crezut eu pe atunci și iată, că lucram într-un „birou creștin”. Slavă Tatălui! Așa s-a născut și primul meu album, având timpul și sprijinul necesar. Pot să spun că titlul albumului a fost „Slavă lui Dumnezeu „ și pentru faptul că am văzut minunile Lui și am vrut să îi aduc ofranda mulțumirii mele!

Știu că ești căsătorit. Ce înseamnă familia pentru tine?

Da, sunt căsătorit cu o prințesă pe nume Dana și îi mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu pentru ea.

Familia pentru mine înseamnă dragoste și respect… când aceste diamante le-ai pierdut, ai pierdut totul. Dumnezeu este dragoste.

Otto,  îți mulțumesc pentru interviu. Dumnezeu să te binecuvânteze în tot ceea ce faci.

Vă mulțumesc și eu. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Interviu realizat de Florin Lupean

® Flacara Inchinarii Media

Sursa:| Flacăra Închinării

Suceava: Intalnire de tineret cu Nicolae Geantă

facebook-vs-facebible

sursa: : suceavaevanghelica.wordpress.com

Interviu Trupa Acces

Trupa Acces s-a format în Cluj Napoca, oraşul cu cele mai multe trupe creştine pe metru pătrat. Formată din cinci baieţi, trupa şi-a propus înca de la început să-L reprezinte cu cinste pe Dumnezeu.

Înainte cu o zi de lansarea EP-ului „Sunt” ne-am hotărât să le luam un interviu, pentru ca voi, cititorii site-ului nostru, să-i cunoaşteţi mai bine.

Salutare. Vă propun, pentru început, să ne spuneţi cine este trupa Acces? 

Suntem 5 băieţi din Cluj, cu pasiuni diferite, dar cu aceeaşi inima pentru muzică şi Dumnezeu. Mihai (tobe) este viitor medic stomatolog, Mircea (chitara electrică) este web designer, Adrian (keyboard şi chitara acustică) este proaspăt absolvent al Facultăţii de Publicitate, Daniel (chitara bass) este un pasionat de muzică  şi este un instrumentist complex, Cristian Istrate (lead vocal) slujeşte ca pastor asociat la prima Biserică Metodistă Unită din România.

De ce Acces şi nu un alt nume? [Read more…]

Interviu Dolores Wagner

dolores-vise-de-imprumut

Pe drumul acesta foarte ademenitor si destul de facil, la prima vedere, dar nu tocmai comod de strabatut si, uneori, chiar plin de neprevazute, al muzicii crestine, exista persoane care se fac remarcate inca de la primii pasi. O voce aparte care promite mult, o prezenta rafinata, forta si si sensibilitate in egala masura, toate acestea impletite cu modestie si seriozitate; iata, poate, exact pata de culoare care lipsea in tabloul muzicii noastre evanghelice.

 1.      Dolores, esti foarte tanara, ai 19 ani. Nu foarte multi debutanti reusesc, de la primele lor aparitii sa produca impactul pe care il produci tu atunci cand canti. Inzestrarea si abilitatile tale muzicale sunt evidente. Cine anume le-a descoperit? Si ce anume te-a incurajat si te-a motivat sa le dezvolti ?

Dolores Wagner: Daca incerc sa derulez  acesti 19 ani ai mei spre inapoi si ajung pina la perioada aceea frageda in care mintea mea de copil a inceput sa memoreze, ma regasesc petrecand o mare parte din viata mea in compania muzicii.

Parintii mei imi spun ca, inca de la o varsta foarte mica, eram [Read more…]

Banner http://oazaelim./ Banner info crestint Banner filadelfia Banner wallpaper4god.wordpress.com Banner http://oazaelim./ Banner CrestemImpreuna.com Banner http://oazaelim./ Banner crestiensciprian Banner http://oazaelim./ Banner alaturi./ Banner http://oazaelim./ Banner EMY/ Top Crestin Banner TOP Blogosfera Evanghelică Banner contact

Multumesc

  • 22,047,045 vizite
www.crestintotal.ro 2008 - 2014. Crestin Total Site administrat de Iacob Emanuel. Designer: Cristian Todean
%d blogeri au apreciat asta: