Cum putem fi în lume, dar nu ai lumii?
De Aaron D’Anthony Brown
Citirea Bibliei
„Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume – pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia averii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Și lumea trece cu pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” ( 1 Ioan 2:15-17 )
Ce spune lumea
Unii oameni minimalizează credința creștină reducând-o la o listă de lucruri de făcut și de interzis. Consideră religia prea restrictivă și punitivă. E amuzant cum lumea lansează o asemenea critică la adresa credinței, când lumea însăși are o listă de lucruri de făcut și de interzis.
Fii divers, echitabil, pozitiv față de propriul corp și față de sex. Nu fi împotriva avortului, homosexualității și transgenderismului.
Dacă nu ești ferm în convingerile tale, atunci a fi jignit sau provocat de lume în orice fel va fi cel mai probabil intimidant. Vei rămâne cu teama de anulare, de ostracizare sau de ceva mai rău.
Adevărul este că, așa cum firea noastră este în război cu duhul, credința noastră este în permanență în război cu lumea. De aceea, în Scriptură vedem de nenumărate ori cum există un contrast între poporul lui Dumnezeu și culturile înconjurătoare. Dumnezeu ne-a chemat să trăim într-un anumit fel, iar lumea simte vrăjmășie față de acest ideal. Acest lucru a fost întotdeauna adevărat. Și, ca întotdeauna, ispita cu care ne confruntăm ca și credincioși este neglijarea a ceea ce vrea Dumnezeu și, în schimb, alegerea de a ne integra cu lumea.
Este normal. Suntem păcătoși prin natura noastră și, în mod similar, fiecare dintre noi își dorește să facă parte dintr-o comunitate. Uneori, părtășia cu lumea pur și simplu pare mai atrăgătoare.
Totuși, nu ne putem numi creștini și totuși să trăim ca cei din jurul nostru. Nu putem alege să-L urmăm pe Dumnezeu doar atunci când ne este convenabil, în acele momente în care lumea nu se uită. Nu dacă suntem credincioși, pentru că a fi creștin înseamnă ceva anume.
Dar cum anume ne asigurăm că atribuim lucrurilor lui Dumnezeu și nu lumii? Cum putem fi în lume, dar nu ai lumii?
Pentru a răspunde la aceasta, ne îndreptăm către Scriptură.
Intersecția Credinței și a Vieții:
În Scriptură, găsim o multitudine de modalități de a ne separa de cultura înconjurătoare, dar iată trei pe care le putem implementa în viața noastră de astăzi.
Găsește oamenii potriviți
Biblia vorbește despre a fi purtați sub un jug nepotrivit , un principiu pe care îl aplicăm adesea căsătoriei , dar care se aplică tuturor relațiilor noastre. Când decidem să-L urmăm pe Hristos, suntem de acord în mod explicit să devenim ca El. Aceasta se aplică modului în care vorbim, ne îmbrăcăm, acționăm și gândim. Anumiți oameni nu vor aprecia această creștere și vor dori să fim mai mult ca ei, mai puțin ca Hristos.
Aceasta nu este compania potrivită. În cele din urmă, credincioșii nu ar trebui să încerce să se integreze în cultura respectivă, nu dacă aceasta ne cere să renunțăm la valorile noastre. În schimb, alegeți să găsiți o comunitate evlavioasă care nu vă va cere să renunțați la ceea ce este bine, ci mai degrabă la lucrurile care vă țin departe de Dumnezeu.
Concentrează-te pe Rai
Cu toate facturile, relațiile și angajamentele de aici, pe Pământ, ne putem simți în mod natural distrași de la ceea ce contează cel mai mult. Când se întâmplă asta, s-ar putea să ne trezim preocupați de lume și să-L uităm pe Dumnezeu. Soluția nu este să ne umplem capul cu lucruri lumești, ci să ne concentrăm asupra lucrurilor de sus.
Cunoaște-ți valoarea
Un alt motiv pentru care ne simțim atrași de aprobarea lumii este acela că credem în mod fals că valoarea noastră vine de la oameni. Ne spunem că dacă ne căsătorim, atunci suntem demni; dacă avem o mulțime de prieteni, atunci suntem demni și așa mai departe. Nimic din toate acestea nu este adevărat. Valoarea noastră vine de la Dumnezeu, iar valoarea noastră există de când El ne-a creat. Toate relațiile pe care le avem pe acest Pământ se vor sfârși într-o zi, fie prin conflict, fie prin moarte. Lucrurile pe care le facem pentru oameni și ceea ce fac ei pentru noi vor înceta într-o zi. Ceea ce nu se va sfârși niciodată este dragostea lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
Amintește-ți asta data viitoare când crezi că lumea are la inimă interesul tău.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
