DEVOTIONALE

In memoriam Marcel Codreanu

Pe Marcel îl cunosc de ceva ani, încă de când se ocupa de tineret la biserica Elim. Am slujit împreună cu el destul de puțin, dar suficient cât să observ caracterul lui aparte. Fratele Marcel avea caracterul la vedere, inima lui era deschisă interlocutorilor, se putea vedea prin el, pentru că sinceritatea purifică sufletul.

Tot timpul cu zâmbetul pe buze, un om călduros și frecventabil, nu îmi lasă niciodată impresia că este cu niste ani buni mai mare decât mine, dimpotrivă m-a rugat să îi spun pe nume, să nu îl abordez cu dumneavoastră. Cu o voce domoală și călduroasă,pe tonul specific cu vibrațiile vocii lui, un om blând și cu duhul potolit, talia lui uscățivă și tenul albicios îl avantaja cu niște ani buni. Pasionat de zicale evreiești și vorbe cu tâlc, iubitor de înțelepciune cu o zestre genetică de calitate moștenită de la un titan ca tatăl său.

Marcel era un om bun, dar și oamenii buni pleacă, parcă mai repede decât alții. Dar când pleacă un pastor, rămâne o turmă cu multe întrebări, lacrimi și multă durere. În urma fratelui Marcel nu trebuie să rână dramă, e evident că Tatăl ceresc și-a revendicat fiul de pe masa de operație, dintre suferințe și dureri, el nu a fost răpus de cancer, el a fost chemat de cer. Nu a avut de ales decât să meargă în cerul pe care îl iubea atât de mult.

Eram în dimineața zilei de examen pentru păstor în luna Martie a anului trecut. Veneam de la înmormântarea fratelui meu. Primul care m-a întâmpinat a fost el, fratele Marcel. Empatic, amabil, plin de compasiune, mă prezintă colegilor lui de la Elim, vreo 5 viitori păstori și le dă niste detalii despre mine, nemeritate, dar poate că aveam nevoie de ele în acele momente cumplite.

În octombrie mă întâlnisem cu el și îmi spunea că încă nu avusese loc slujba de investire în slujire. Între timp a fost investit păstor în decembrie. M-am mai văzut o dată cu el în Februarie și nu e ultima, ne vom vedea în curând în cer.

La revedere dragă coleg, slujitor, tată, soț și om de mare caracter. Stimați colegi, șă avem atitudini rezonabile, nobile, sfinte, în scurtă vreme alții vor scrie despre noi. Să presărăm amintiri plăcute în urma noastră, că până la urmă răsplată o primim în cer, dar amintirile astea rămân în urmă pe pământ că niște petale de crin pentru descendenții noștri.

Pe curând dragă Marcel!

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: