Cigher Sorin: Minciuna pătează

Minciuna pătează

„O singură minciună are puterea să păteze o mie de adevăruri”, spunea un înțelept. Oare de ce? De ce suntem uneori mai dispuși să credem un mincinos decât pe cel care spune și iubește adevărul? Minciuna are multe versiuni, în timp ce adevărul este unul singur. Ea pare mai la îndemână și poate oferi o scăpare rapidă, însă lasă urme adânci pe termen lung. Cel mai grav lucru în privința minciunii este că, în timp, ea poate deveni propriul tău adevăr. Fie că sunt mari sau mici, minciunile rămân minciuni și produc nesiguranță și neîncredere.

Chiar și atunci când este folosită în scopuri aparent nobile, pentru a salva pe moment o situație neplăcută, tot minciună se numește, iar cel care o folosește este considerat mincinos.

Știm foarte bine că minciuna este prezentă pretutindeni. Nu există domeniu al vieții în care să nu fie folosită pentru a ieși mai ușor dintr-o criză. Oameni învățați și neînvățați, mari și mici, buni și răi au la îndemână această armă și o folosesc fără scrupule. Cu zâmbetul pe buze poți fi mințit sau poți minți la rândul tău. Oamenii mint, însă faptele nu pot fi contestate. Ele vorbesc întotdeauna mai puternic decât cuvintele lipsite de adevăr. Faptele ne dau de gol, iar rușinea este adesea mai mare decât dacă am fi spus adevărul de la început și am fi rămas liberi. Adevărul poate părea un drum mai lent, dar este unul sigur.

Purtăm adesea un „costum de duminică”, ascunși sub masca unei religiozități care ne place și pe care o afișăm cu plăcere. Și acolo, însă, minciuna poate pătrunde adânc. Îi impresionăm și îi derutăm pe cei din jur, preocupați fiind mai mult de imaginea noastră decât de glasul conștiinței. Încercăm să-l reducem la tăcere, dar el continuă să strige în interiorul nostru. În familie, în biserică, în societate și la locul de muncă ne jucăm cu adevărul și apelăm la minciună, care îmbracă nenumărate forme și fațete.

Nu există un sentiment mai dureros decât acela de a descoperi că ai fost folosit și mințit. Te regăsești în această situație? Urâm să fim mințiți, dar nu judecăm la fel de aspru atunci când noi înșine mințim. Rușinea, teama de a fi demascați și frica de a ne expune vulnerabilitățile ne determină să recurgem la tot felul de subterfugii și scenarii artificiale.

Uneori, atunci când adevărul este înlocuit de tăcere, și tăcerea poate deveni o minciună. Acceptăm adesea sărutul minciunii pentru a păstra o relație sau o situație convenabilă. Și totuși, este mai bine să fii pălmuit cu adevărul decât sărutat cu minciuna.

Onestitatea ta și a celorlalți nu este imposibilă, dar este rară. „Onestitatea este un dar foarte scump; nu o aștepta de la oameni ieftini.” Cine minte își ieftinește propriul caracter. Cu multă vreme în urmă, Epictet spunea: „Mincinoșii sunt cauza tuturor păcatelor și crimelor din lume.” Ei sunt întotdeauna gata să jure și să demonstreze că spun adevărul, însă realitatea este alta. Iar atunci când sunt descoperiți, trebuie să suporte oprobiul public.

Ce alegem? Minciuna are picioare scurte și nu te poate duce prea departe. Adevărul, însă, te va purta pe un drum mai greu, dar sigur. La capătul lui nu te așteaptă rușinea, ci libertatea.

Meditează la cuvintele înțeleptului:

„Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte: ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos care spune minciuni și cel ce stârnește certuri între frați.” (Proverbe 6:16-19)

Cigher Sorin, 17 iunie 2026 – Sibiu