Articole de CraciunDEVOTIONALE

Simion Ioanăș: Crăciunuri triste de care cu greu îmi aduc aminte

Sunt acele sărbători de crăciun cum e împământenit să spunem în limba română, sărbători când familiile în general vor să fie împreună, când tata cu mama ar dori să-și vadă copiii pe aproape și să simtă siguranță și să se bucure împreună.
Ideal ar fi ca la aceste sărbători familiile să mediteze la Evenimentul Întrupării Domnului sau Nașterii Domnului, așa cum a fost descris în Sfânta Scriptură, să fie la aceste sărbători un izvor de Învățătură Sfântă care să umple inimile și familiile cu scopul real și minunile din perioada venirii Domnului. Colindele sunt un mod de informare cât de cât și de laudă la adresa lui Dumnezeu, însă asta ar trebui să fie doar un ambalaj al Sărbătorii, împreună cu mâncarea, sarmalele, cozonacii și celelalte bunătăți ale Sărbătorii, Esența ar trebui să fie apropierea omului și familiei de Hristos Domnul, Mielul lui Dumnezeu coborât pe pământ, Dumnezeu venit în Trup să ne schimbe viața.
La vârsta adolescenței mele, odată cu venirea Sărbătorilor Nașterii Domnului și a Anului Nou, dorința mea cea mai mare erau prietenii, umblam la colindat în seara de ajun și până a doua zi dimineața, prin diferite case beam alcool până dimineața, știam că tot ce adunam se lăsa cu un alt chef a doua zi la balul comunității și mai țineam din băutură și mâncare la Revelion. Știam că părinților mei nu le plăcea știindu-mă plecat zile întregi la aceste sărbători, venind băut doar acasă spre dimineață sau după două trei zile și îngrijorarea lor și certurile izbucneau ori de câte ori ne vedeam puțin, printre bețiile și chefurile cu prietenii.
La întrebările lor răspunsurile erau tipice:
– ”Unde mergi Cosmine?” 
”E treaba mea nu vă interesează pe voi, eu fac ce vreau eu…”
– ”Mai stai cu noi dragă Cosmine, am pregătit mâncare, vrem să mai stai cu noi…”
Sunt matur acuma, fac ce vreau eu, mă duc la chef și vin când vreau…

Când mai treceam pe acasă îi vedeam necăjiți, obosiți, nedormiți, însă nu realizam că stilul meu de viață egoist, stilul de viață în care băutura, sexul, împlinirea poftelor era totul pentru mine, de fapt toată această atitudine a mea cobora iadul în inima părinților mei.
Tatăl meu a trecut în veșnicii și n-am putut niciodată să-i spun cât de nemernic și fiu risipitor am fost, mamei mele am reușit să-i cer iertare pentru viața mea trăită în lanțurile patimilor și păcatelor. Indiferent de faptul că peste ani Dumnezeu m-a atins, mi-a schimbat viața și atitudinea, m-a iertat prin Jertfa Lui, m-a curățat prin Sângele Lui de mocirla păcatelor mele, un lucru a fost sigur, n-am mai putut întoarce timpul înapoi.
Mă gândesc la acele sărbători de peste ani, unice, în care aș fi putut sta la masă cu mama și tata, să le mulțumesc că Dumnezeu i-a lăsat ca un dar pentru mine, să se bucure de mine că sunt fecior mare, cuminte, că le respect autoritatea de părinți, să se simtă și ei importanți, prețuiți, iubiți, însă nu mai pot.
Vreau prin acest mesaj să spun adolescenților și tinerilor de astăzi, arătați dragoste părinților voștri, apropiați-vă de ei și de Dumnezeu de aceste sărbători. Domnul S-a Întrupat pe acest pământ să ne scoată din felul acesta deșert de viețuire afară. Dumnezeu veșnic S-a coborât în Trup omenesc să ne spună că lanțurile și patimile ne-au cuprins până acolo încât rănim și distrugem tot în jurul nostru, iar El a venit aici să plătească la Cruce nemernicia și căderea noastră, să putem avea iertare și schimbare în viața noastră, avându-L pe El ca Stăpân. Citeste mai mult: https://paginacrestina.wordpress.com/2021/12/21/craciunuri-triste-de-care-cu-greu-imi-aduc-aminte/

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: