În timp ce păstorii priveau pruncul în iesle, ei se uitau la un Mântuitor care urma să răscumpere toată omenirea. Când înțelepții L-au văzut, ei priveau un rege care urma să învingă moartea. Iar când profeții L-au privit, au văzut un cuceritor care deschidea ușile închisorii, care putea să rupă lanțurile și să îi elibereze pe cei captivi. Fiecare a avut viziunea lui cu privire la cine era Isus și care a fost motivul pentru care El a venit.
Hristos s-a născut într-o lume a necredinței, când poporul lui Dumnezeu trăia sub teroarea îngrozitoare a Imperiului Roman. Liderii religioși ai Israelului nu ofereau prea multe speranțe. Fariseii credeau că mântuirea se obține prin fapte, legând astfel oamenii de legile lui Dumnezeu printr-un sistem rigid de fapte imposibile, iar saducheii nici măcar nu credeau în înviere. De fapt, foarte puțini oameni au avut viziunea vieții veșnice. Acesta a fost întunericul din lume în care a venit Isus.
Când privim la iesle, Îl vedem pe Hristos asemenea unei punți între pământ și cer, traversând abisul morții care separă viața temporală și lucrurile veșnice. Într-o zi vom traversa acel pod, iar acest lucru se va întâmpla într-o clipă: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.” (1 Corinteni 15:51-52)
citeste mai mult: https://alfaomega.tv/devotional/11827-devotional-puntea-dintre-pamant-si-rai?fbclid=IwAR2ZD2n-EJsANZigi0_vTtKlMjJy16L6JaRz6E1-j2ERQ29veiX4JWZCc9M
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
