EDITORIALE

De ce plânge Europa?

semn-de-intrebareAm avut pe inimă să scriu despre situația critică în care se află Europa, bătrânulnostru continent, încă de la începutul anului trecut. Însă, nu s-au legat lucrurile astfel încât să pot pune pe hârtie gândurile referitor la acest subiect.

Astăzi este vineri, 17 Februarie 2017. Sunt în clubul de pe secția penitenciarului, un loc unde muncesc și pot avea uneori liniștea necesară pentru a citi, scrie și a mă ruga lui Dumnezeu. Este un loc binecuvântat de Dumnezeu! Tot aici mă întâlnesc cu alți deținuți în fiecare după amiază la timpul de studiu și rugăciune și tot aici este locul de întâlnire cu frații care vin de afară pentru a ne vesti Evanghelia. Chiar astăzi, începând cu ora 13, vor fi prezenți aici. Slăvit să fie Dumnezeu pentru acest timp minunat.

Revin la subiect. Nu vreau să mă lungesc foarte mult. Doresc să scriu câteva rânduri despre ceea ce cred eu referitor la subiectul acestui articol: De ce plânge Europa? De ce plânge acum Europa și de ce cred că va plânge în continuare.

Au trecut doar câteva săptămâni de când au fost uciși câțiva europeni la târgul de Crăciun de la Berlin. Anul 2016, la fel și 2015, au fost marcați de atentate sângeroase soldate cu sute de morți și răniți în rândul unor oameni normali, cetățeni europeni. Cei mai mulți, probabil familiști, oameni cu job-uri care probabil nu au pus niciodată în viața lor mâna pe o armă de foc sau care nu au văzut niciodată cum arată un material explozibil au fost secerați fără milă de zecile și sutele de gloanțe, bombe, camioane și orice altceva care ar fi putut fi transformate într-o armă de foc, de către mințile bolnave ale unor oameni care, din punctul meu de vedere, sunt frustrați peste măsură, plini de ură și care sunt sub influența Satanei. Nu am nici o ezitare că în spatele acestor atacuri mișelești stă însuși Diavolul care incită la ură și violență, amăgindu-i pe cei care sunt gata să asculte de el și crezând că ar lupta pentru o cauză sfântă.

Nu cunosc foarte multe despre Islam, de aceea nu vreau să pun în aceeași oală pe acei fanatici care cred că au probleme grave de ordin psihologic, cu ceilalți oameni care au îmbrățișat această învățătură sau religie a Islamului, și care trăiesc în mod pașnic. Am locuit mulți ani în capitala Marii Britaniei, Londra. Acolo am practicat sport, dar am muncit în domeniul security, ca și gardă de corp. Am cunoscut oameni de religii și rase diferite. Cei care locuiesc acolo știu ce amestecătură de oameni există în Marea Britanie, de culturi și obiceiuri din toate colțurile lumii.

Cred că era prin 2006, când munceam ca security quard la unul din cluburile din centrul Londrei. În acel mediu unde munceam erau deseori scandaluri și bătăi. Noi, cei din echipa de securitate, trebuia să fim mereu vigilenți și pregătiți pentru orice situație. Eram mereu antrenați să facem față oricărei agresiuni. În altă ordine de idei, eram acolo să avem grijă ca toți clienții acelui local să fie în siguranță. De aceea, echipa noastră trebuia să fie unită. Eram patru români, doi polonezi și doi libanezi. Toți eram sportivi sau foști sportivi, aveam o relație strânsă de prietenie între noi și oricât de gravă ar fi fost situația, întotdeauna ne țineam spatele unul altuia.

Citeste mai mult https://georgeignat.com/2017/02/25/de-ce-plange-europa/

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: