EDITORIALE

ASCULTAREA NU TREBUIE SĂ FIE O OPȚIUNE

Avem o zicală: „istoria nu trebuie să se mai repete”. Dar, se pare și chiar așa este, istoria vieții este ca un cerc vicios, se repetă mereu. În vremea marelui preot Eli, fii săi care intraseră în slujba preoției pentru oameni înaintea lui Dumnezeu, profitau de poziția lor și păcătuiau într-un mod grosolan necinstind femei, necinstind pe oamenii credincioși și cel mai grav necinstind pe Dumnezeu, trăind doar pentru ei înșiși.
A promite și apoi a călca cuvântul spus cu jurământ era deja un mod de viață în vremea lui Ieremia, nimic nu mai era demn de crezare. Cuvântul era călcat, jurământul era nesocotit, trăirea după principiile legii era doar o poveste, slujirea era de fațadă, totul era relativ, lăsat la aprecierea fiecăruia.Așa este prezentată viața poporului iudeu în vremea lui Ieremia.
În situația respectivă Ierusalimul era asediat iar șansele izbăvirii nu răsăreau nici din cer nici din partea unor aliați. Moartea, chinul și robia își arătau chipul hidos înspăimântând întregul popor. Regele Zedechia are o idee de zile mari. Ideea era luată din planul lui Dumnezeu, aceea de a elibera robii după șapte ani de slujire. Oricum, nu mai aveau ce să facă cu robii în timp ce erau asediați de oștile vrăjmașe. Dumnezeu văzând hotărârea pe care au luat-o probabil cu pocăință, poruncește oștilor babiloniene să se depărteze de Ierusalim.
Aceste oști păgâne ascultă de porunca Domnului. Marea surpriză după plecarea asediatorilor este că împăratul cu slujitorii săi și oamenii din cetate au călcat hotărârea luată de a lăsa liberi pe robi și i-au forțat să le fie iar slujitori. Această călcare de cuvânt sub jurământ L-a mâniat pe Dumnezeu pentru că era în joc Numele Său cel Sfânt pe care au jurat oamenii. Aceasta a însemnat necinstirea Numelui Său, iar Dumnezeu în lege a poruncit să nu luăm în deșert Numele Său. Dumnezeu promite pedepsirea acestui păcat prin ducerea în robie a poporului. Și de data aceasta Dumnezeu Își îndreaptă degetul spre niște oameni credincioși și ascultători de poruncile părinților lor – recabiții – care deveniseră niște puncte de reper.
Cum stăm cu ascultarea? Care este valoarea cuvântului? Cuvântul rostit, dat, rămâne valabil sau îl schimbăm după împrejurări favorabile sau nefavorabile? Urmăm noi porunca și tradiția familiei creștine de a respecta cuvântul care ne-a ieșit din inimă și de pe buze?
Să nu ne retragem niciodată promisiunile făcute.
Autor: Lenuța și Puiu Popovici

Sursa: http://tineri.betania.ro/

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: