Sunt in Ramnicu Valcea de vreo cateva zile la un Studiu Biblic de Vacanta pentru copiii de aici. E ora 3:06 dimineata. In urma cu vreo douazeci si ceva de minute a sunat telefonul. O persoana din echipa celor din SUA voia sa vina pana in camera unde dorm. A venit sa imi spuna ca unui cuplu din echipa li s-a nascut un nepotel, dar ca s-a “nascut fara rinichi functionali” neputand sa mai traiasca si ca vor sa ajunga in cateva ore la aeroport ca sa poata fi alaturi de familia fiului lor. L-am sunat pe frate-meu Cristi, care numai ce a pornit spre Bucuresti impreuna cu ei.
Inainte de plecare ne-am dus in camera celor doi intristati si n-am spus nimic, pentru ca in situatiile astea mai bine taci decat sa scoti ceva pe gura. Face mai mult decat o mie de cuvinte. In timpul in care ne imbratisa, cea care ar fi trebuit sa devina bunica a spus ceva: “Astazi trebuie sa iubiti cel mai mult copiii”… Si-au strans ce au putut din bagaje si au coborat. Pe scari ne-au imbratisat si ne-am spus ca ne vedem in Cer daca nu mai avem ocazie pe pamant. Si au plecat.
Pierderile sunt grele. Foarte grele pentru cine pretuieste. M-am tot gandit la “astazi trebuie sa iubiti cel mai mult copiii”, cuvinte venite din partea unei femei care numai ce si-a pierdut nepotelul, implicata trup si suflet in ce s-a intamplat pana acum la intalnirile cu copiii. M-a mirat, si inca tare, ca nu s-a gandit la pierderea ei, ci mai degraba, la castigul pe care l-ar putea avea copiii. A zis “poate o sa fie cineva salvat azi”…
Sa-L pui pe Dumnezeu mai presus decat orice altceva, inclusiv familie, e o nebunie pentru multi. Sa-L iubesti pe Datatorul vietii mai mult decat pe “sangele din sangele” tau pare tot o nebunie. Sa ai liniste in suflet si sa te gandesti la altii e tot deplasat rau. Si totusi, din El, prin si pentru El sunt toate lucrurile…
E fericit copilasul care n-a apucat sa vada lumea noastra. Cel mai intelept om care a trait vreodata pe pamant spune asta: “Şi am găsit că morţii care au murit mai înainte sunt mai fericiţi decât cei vii, care sunt încă în viaţă. Dar mai fericit decât amândoi, am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.” – Eclesiastul 4:2-3. E fericit pentru ca n-a apucat sa traiasca mizeria noastra, sa creasca frumos si apoi sa vada uraciunea, sa minta, sa fure si toate cele la care ajungem noi pe masura ce ne ducem traiul efemer.
Viata e scurta si sunt multe de facut, multe de schimbat, multe de imbunatatit, multe de invatat. Pierderi o sa tot fie, dar Viata e una singura, si vine din Dumnezeu, “Izvorul Vietii”. Cine Il iubeste si traieste cu El nu mai moare, ci trece direct la viata. Doar cine Il iubeste si pazeste ce e scris.
Catalin Ciuculescu
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
