DEVOTIONALEEDITORIALE

Revelație întârziată

Știți momentele acelea în care un verset, un pasaj sau o cântare sună dintr-o dată altfel, ca și cum o asculți/citești pentru prima dată. Mi s-a întâmplat chiar săptămâna aceasta ascultând o melodie pe care o mai ascultasem… dar, dintr-o dată cuvintele sunau altfel. Și asta nu pentru că am avut o experiență proastă cu cineva sau am trecut prin circumstanțe potrivnice (despre care vorbește melodia), ci pur și simplu a fost o conștientizare, adusă de Duhul Sfânt, cred, care m-a adus în starea de a recunoaște bunătatea, credincioșia și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
„Niciodată n-am fost singur, / Niciodată n-am fost părăsit!” Una e să fii singur în sensul de a nu avea pe nimeni, ceea ce nu mi s-a întâmplat, dar cu totul altă însemnătate capătă singurătatea dacă nu ai nicio speranță dincolo de lumea asta. Mulți oameni trăiesc cu opium-ul acesta că o să se termine cu pandemia, cu economia proastă, cu inflația, cu războiul, cu… și atunci o să fie bine. Și dacă peste o săptămână aud aceleași știri negative, s-a terminat cu toată speranța lor. De fapt, asta înseamnă să fii singur cu adevărat: să nu ai nicio speranță dincolo de lumea aceasta. Asta-i singurătate devoratoare.
Să ai perspectiva și speranța unei eternități într-o lume cu adevărat mai bună decât aceasta este ceea ce dă sens vieții noastre și bucurie sufletului. Speranța care alungă singurătatea este că, acolo, vom trăi într-o lume nouă unde nu există întrerupător de stins lumina, unde nu există aparat CT, unde nu există garduri și ziduri, unde nu există supărări și vorbiri de rău, nici ranchiună sau resentimente, nici plânset, nici durere, unde nu există activism religios, ci bucuria prezenței Lui. Cu Cristos în viața ta nu ai voie să te simți singur, nici părăsit. El a fost Singur – pe cruce și părăsit – de Tatăl pentru ca eu să trăiesc cu această perspectivă a cerului pe care El Îl pregătește.
„Tu mi-ai trimis / Lumina ta în ajutor” De aceea nu ești singur, pentru că lumina Lui îți luminează calea. Și mai este un moment când ne simțim singuri: când credem că numai noi mai luminăm și că nu mai este nimeni care să lumineze în lumea asta. Atunci trebuie să ne aducem aminte că dacă e să se spună despre noi că luminăm este doar pentru faptul că reflectăm o lumină care vine de la o Sursă exterioară nouă. De multe ori ne simțim singuri crezând că fără ideile noastre, capacitățile și creativitatea noastră lucrurile nu s-ar întâmpla – stop! Toate acestea le avem doar pentru că El ne-a luminat! Atât! Restul, toate laudele sau frustrările nu vor conta.
Mulțumește-I pentru o perspectivă corectă! Mulțumește-I că datorită lui nu mai trebuie să te simți singur, pentru că nu ești singur! Mulțumește-I că răbdarea Lui cu noi ne acordă timp să venim la Lumina Lui! Mulțumește-I că s-a îndurat de tine și te-a mântuit – este cel mai valoros gest care ne dat o viață valoroasă – plină de speranță și plină de lumină!

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: