Plangerile lui Ieremia 3:26 “Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.”
Oricine poate vorbi şi mulţi o fac cu uşurinţă. Puţini ştiu însă să tacă.
Nu orice tăcere este folositoare. Există o tăcere a celor vii şi o tăcere a celor morţi. Cei vii aşteaptă în tăcere ajutorul Domnului. Cei morţi tac fiindcă nu are cine să le mai vină în ajutor: Psalmii 94:17 “De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!”
De mult cuvintele nu mai au rolul de a creea punţi ci mai degrabă dau foc, incendiază şi ard orice fel de legătură dintre oameni. Rostirea unui cuvânt trebuie să fie act de creaţie şi nu de ucidere!
Multe dintre cuvintele ce îmi asaltează dureros retina au o culoare hepatică de filosofii de duzină. Prefer o vorbire cu sare care să trezească simţurile omului duhovnicesc decăt dulcegăriile ce aduc carii sufleteşti. Iubesc amarul Bibliei câtă vreme aduce nectarul schimbării inimii.
Nu este adevărat că cel ce tace nu vorbeşte! Tăcerea este o altfel de rostire. Doar că o pricep puţini. E de preferat tăcerea atunci când cel ce ,,vorbeşte”, latră! Oamenii serioşi discută fapte şi nu regizează comedii. Pe plaiurile mioritice a inflorit nebunia lui Nero care se credea mare artist: Amos 6:5 “Aiurează în sunetul lăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.” Nu deveniţi un auditoriu ieftin ci fiţi pretenţioşi şi critici pentru că nu aveţi decăt o viaţă!
Şi fiindcă vine sărbătoarea Floriilor îmi fac inima finic si mă duc cu copiii (de Dumnezeu) să strig: Ioan 12:13 “… „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!””
Florin Ianovici 11 Aprilie 2014
www.facebook.com/florinianovici
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
