Cum ar arăta lumea făra Dragoste?

Apetitul de viată intră intr-o cădere direct proportională cu dezolarea produsă de săracie şi mizerie. Cineva spunea că acolo unde este lipsă de pâine si câinii se mănâncă intre ei. La noi in ţară câinii au flămânzit atât de tare încât nu mai au nici un pic de putere cu ce să lupte şi nici un ideal. Starea aceasta ne aduce aminte de întunecimea evului mediu, în care oamenilor nu le mai ardea să se spele decât odată pe an. Intr-un astfel de context unii consideră că e mai bine să-şi pună ştreangul, alţii se mulţumesc să -şi mănânce din nas, altii cad in indiferenţă şi dau in boala ploapelor grele sau a motanilor pensionari, care in loc de „rugati-vă neîncetat” au înţeles „toarceţi neîncetat”. Cum am putea să avem servicii religioase inflăcărate fără dragoste?

Când în loc de creştini care să sfinţească locul din această ţara cu look de combinat chimic tăiat si dus la fier vechi, torc în adunare ca motorul 1,9 TDI. La conferinţa pastorală de la Sovata n-am mai putut să mă rog, ci doar să mă zidesc admirând rugăciunea unui frate pastor sau prezbiter de lânga mine. Si-a inceput rugăciunea rugându-se pentru fiul cel mare spunând: „mă rog pentru cel mare, Doamne, e rodul dragostei dintre mine si soţia…”, iar pentru ceilalti copii; înca vreo opt s-a rugat rostindu-le numele în triade ca la „roada Duhului” din Galateni 5. Până si copiii trebuie sa fie un rod al dragostei. Nici la animalele nu gasesti sex fără iubire si responsabilităţi, numai la om.

Bine a zis cineva că inima lui Dumnezeu nu are decat intrări fără iesiri. Inima omului are intrări şi ieşiri secrete ca cetătile de apărare pe vremea lui Maria Tereza. Spărturi pe unde se scurge cea ce se cheama combustibilul vieţii: dragostea. Mă opresc ştiind ca înainte de a citi măsurăm cu schioapa textul, iar dacă e mai lung ne multumim spunându-ne: „o să citesc asta când o să am mai mult timp”. Am avut o criză de inimă alaltăieri noapte, iar decepţia îmi bătea la poarta minţii văzându-mă singur la 400 km distanţă de casă.

Imi părea rău că dacă ar fi să plec nu am arătat lumii cât de mult o iubesc. Ţara mea cu cerşetori la semafoare, cu amenzi la 65 km/h în localitate, cu potenţial cu multe feţe şi politicieni cu nici o faţă. Cu crestini ce aleargă după predicatori si interpreţi creştini, cu predicatori si catăreti crestini deranjaţi că nu-s la fel de populari…Mulţumesc lui Dumnezeu că mi te-a dat şi mie Românie, dacă nu mi te dădea cu toate aceste neajunsuri nu erai in intregime şi a mea: te iubesc!

Scris de Nelu Popelea pentru CrestinTotal.ro