EDITORIALE

Misiune cu aparatul foto

Trăim într-o generaţie în care istorisirile, experienţele de viaţă nu se mai scriu exclusiv prin cuvinte, ci prin imagini.

A fost odată ca niciodată…Azi, poveştile se măsoară în „acum” şi din ascultători am devenit protagonişti ce ajută, luptă, schimbă lumea în jurul lor în timp real. „Altădată”, „odinioară” au fost nevoite să îşi schimbe tempo-ul şi să reînvie în ritmul secolului XXI sub înfăţişarea lui „acum”, „în prezent”, „în acest moment”. Trăim într-o generaţie în care istorisirile, experienţele de viaţă nu se mai scriu exclusiv prin cuvinte, ci prin imagini. Mărturiile credinţei nu se mai rezumă la amvoane. Nevoia de evanghelizare a trecut dincolo de uşile clădirilor, de tradiţiile şi formele bisericii luată prin surprindere de viteza schimbării tehnologice. Până şi cei mai conservatori trebuie să capituleze în faţa noii realităţi: mass-media sunt necesare pentru a comunica mesajul mult mai eficient decât se făcea „odinioară”. Marcu, Matei, Ioan s-au folosit de ce au avut la dispoziţie în vremea lor pentru a vorbi despre Cristos şi anume: scrisul. Mai târziu tiparul inventat de Guttenberg a permis tipărirea Bibliei şi răspândirea acesteia în întreaga Europă. Azi acelaşi mesaj cristic este transmis nu doar Europei ci întregii lumi prin internet, radio, tv la o dimensiune şi eficienţă greu de egalat.

Câţi dintre noi, creştini sau necreştini, nu am fost atinşi de un mesaj auzit la radio, de o fotografie ce ne-a răscolit fiinţa, de un videoclip ce ne-a pus pe gânduri? Sunt milioane de consumatori media pentru care Dumnezeu e inexistent sau poate doar un concept şi care pot fi atinşi prin produse mediatice inspirationale. Biserica este înţeleasă ca o comunitate chemată să Îl prezinte pe Cristos lumii, înseamnă relaţii. Mijloacele media sunt un suport pentru crearea unor astfel de interacţiuni, unde cei pe care nu îi „vedem” sunt aduşi înaintea privirii noastre cu trăirile, zbaterile şi durerea lor. De aceea poveştile sunt atât de importante: comunică experienţe personale! Oameni a căror credinţă a mutat munţii, ce au trecut prin apă şi foc, vieţi prin care Dumnezeu atinge altele. Poveştile lor transmise prin fotografii sau filme constituie un limbaj universal, căci aceleaşi zbateri, aceleaşi întrebări mă încearcă şi pe mine, pe tine, pe noi toţi.

Shannon Varis este o tânără fotografă din S.U.A. şi în primăvara aceasta a predat fotojurnalism la CBEE. Mi-a zâmbit când am întrebat-o care este părerea ei despre relaţia dintre media şi misiune:

„De multe ori nu ne dăm seama de ceea ce ne stă în faţă. Sunt oameni cu nevoi reale, elementare. Faptul că petreci timp cu ei învăţându-i să scrie, să citească, să folosească calculatorul le schimbă radical viaţa. Am fost în peste 30 de ţări, unde m-am implicat în proiecte media. Am întâlnit oameni care doreau să Îl cunoască pe Dumnezeu şi să facă o diferenţă în comunitate. Un exemplu în acest sens este un sat din Senegal unde localnicii doreau să construiască o şcoală, un centru comunitar şi o biserică. Cum puteam spune povestea lor şi altora care să îi ajute? M-am folosit de imagini (fiind fotograf de profesie) pentru a surprinde nevoile lor. Ele au fost folosite ulterior în campanii care să implice oamenii de pretutindeni să sponsorizeze lucrarea de acolo. Lucru ce s-a şi întâmplat în cele din urmă. Întrebarea pe care mi-o adresez de fiecare dată este: Cum pot transmite o experienţă, o nevoie, o poveste reală prin fotografie sau video care să ducă la lărgirea Împărăţiei? Şi răspunsul e mereu acelaşi: pur şi simplu punând în negoţ talanţii pe care El mi i-a dăruit şi acest lucru înseamnă dedicare şi determinare. Au fost momente când mi-am lăsat afacerea deoparte şi am mers să slujesc în alte ţări. Fotografiile făcute acolo le-am dat mai departe colegilor mei. Unele au ajuns în reviste altele au fost puse într-un videoclip şi postat pe youtube încurajând tinerii să-şi dedice un an din viaţa lor pentru misiune. Un filmuleţ care a avut un impact mult mai mare decât aş fi putut pune în cuvinte sau o mărturie. Vedem zilnic cum media este folosită în scop negativ. Vreau ca prin felul pozitiv în care aleg să mă folosesc de media, să îi provoc pe oameni să gândească, să facă ceva dincolo de confortul propriu, spre exemplu o faptă bună, desprinsă de orice urmă de egoism. În cele din urmă păstrezi pentru eternitate doar ceea ce dăruieşti din sufletul tău, din viaţa ta altora, într-un mod necondiţionat”.

Slujirea lui Shannon este exemplul real al pildei talanţilor. A ales să transmită mesajul speranţei prin ceea ce Dumnezeu i-a dăruit: o inimă deschisă pentru misiune şi pasiunea pentru fotografie. Nimic complicat teologic, ci o chemare la care ea a răspuns cu: „Da, Doamne, vreau să fac voia Ta cu tot ce sunt, cu tot ce am!”

Ne gândim la furt, minciună, curvie ca fiind păcate (şi sunt) dar a nu folosi talanţii oferiţi de Dumnezeu este şi acesta un păcat, de care uităm.

David a slujit generaţiei sale după planul lui Dumnezeu (Fapte 13:36). Trăim în mijlocul unei generaţii în care poveştile de viaţă cu eroi ai credinţei nu se citesc seara, la gura sobei şi nu încep cu „a fost odată ca niciodată”, ci au loc „acum”, iar istorisirea acestora e şoptită în imagini care spun mai mult decât o fac cuvintele… Scopul a rămas acelaşi şi azi: proclamarea Evangheliei tuturor oamenilor, doar mijloacele diferă. Eşti pregătit să slujeşti generaţiei tale?

de Alina Farcaş > mediacbee.ro

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: