Era o liniste profunda, cand vazduhul strabatut de nori plumburii prevestea venirea furtunii. Insa ea pasea agale si murmura in nestire… Atatea ganduri, ganduri ce clocoteau in mintea ei ravasita, atatea regrete care n-o lasau sa-si traga sufletul chinuit nici pentru o clipa, toate se napusteau asupra ei, iar cerul intunecat, parca tot mai intunecat acum, se apleca sa-i asculte suspinul… insa ea nu vedea, doar pasea si murumura in nestire… Pornise in cautarea fericirii, dar nu gasise decat durere. Cate sperante frante, cate dezamagiri… Fugise in lume cu bratele deschise, crezand ca ea ii va aduce implinirea, dar fusese inselata… Ah, cat de amar era acum gustul dezamagirii! Si regret dupa regret, strop dupa strop ii lovea chipul crispat… Cand cerul isi deschise zagazurile ea alerga acum, alerga nebuneste in ploaia ce se dezlantuise. Simtea cum picaturile ii strapungeau sufletul si i se parea ca o mai mare jale gasea in ele decat in fiinta ei zdrobita. Si cu fiecare clipa ce trecea, cu fiecare strop de ploaie, ea vedea mai clar, incet, incet ceata din mintea ei se risipea, iar intr-un final se prabusi la pamant si planse… Scarbita de tot ceea ce-i oferise lumea, deznadajduita isi aminti, da, isi aminti ca avea un Dumnezeu! Plecase de langa fericire cautand-o zadarnic, se departase de Insasi Iubirea datorita razvratirii ei. Dar acum stia de ce ploua… intelese ca Cerul plangea pentru ea, pentru o pacatoasa ca ea. Si acolo, prabusita in lacrimi de cainta isi ridica privirea si realiza ca El inca o chema acasa… da, fericirea inca o astepta! Si intreg Universul fu martor, cand ploaia se opri, la o fiinta care statea acum in picioare, purtand o noua speranta in inima, speranta care avea sa o poarte dincolo de culmile unei lumi pierdute in negura pacatului…
editorial scris de Luta Anca
Crestin Total recomanda :
Kerigma.ro 
www.liferomania.ro 
www.vilaelim.ro www.clcromania.ro 
www.nouasperanta.ro 
www.faclia.ro www.carti-duhovnicesti.ro 
www.sufletsilumina.ro www.hainecrestine.blogspot.com
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
Surioara Anca…bun venit printre noi!!! Dumnezeu sa te binecuvinteze pentru decizia ce ai luat-o…defapt nu tu ai luat…ci El a hotarat sa lucreze prin tine si sa te ajute sa foloseste la maxim talantul primit in dar de la EL!!!
Fii binecuvantata…si ma rog Domnului sa dea la o parte toate piedicile din calea ta si sa fim toti aici o echipa si o familie unita spre slava Domnului!!!!
Cand cerul plange…uda pamantul si il face sa rasara…cand cerul plange…o samanta incolteste si plantele prind viata…
Asa suntem si noi oamenii…semana plangand…pe acest pamant!!! Pentru ca totul e o lupta si multe lacrimi ochii nostri au varsata si vor mai varsa…dar sa nu uitam ca vom secera cu cantari de lauda si bucurie!!! Plangem..pentru a uda pamantul si a-l face sa aduca rod…dar la seceris…fata ni se va lumina pentru ca Slavatorul nostru se va arata!!!
Dumnezeu sa te binecuvinteze surioara pentru acest articol!!! Dumnezeu sa te inspire…El sa toarne prin tine stopi de bucurie sa uzi pamantul insetat al inimilor flande dupa Cuvatul Lui!!!!
Pacea Domnului sora Anca este foarte placuta postarea ta si imi place ca se termina cu mantuire. Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa mai scri si alte marturisiri.
Va multumesc pentru aprecierea dumneavoastra! Sunt bucuroasa sa ma aflu printre voi
Domnul sa va binecuvanteze!
Gresim si pacatuim de multe ori,dar Domnul ne iarta…ne indepartam de El,si totusi El ne tine in mana Sa…de multe ori avem ura in sufletele noastre,insa El ne iubeste…
Da-ne putere Doamne sa facem voia Ta,nu a noastra…
Fii binecuvantata Anca…si noi ne bucuram ca Domnul adauga suflete la aceasta echipa si ma rog ca EL sa ne ajute sa fim cu adevarat CRESTINI TOTALI in aceasta lumea total cufundata in noapte!!!
Fii plina de pace sora mea!!!!