ULTIMELE STIRI

Când tinerii sunt mai înțelepți ca bătrânii

DONAȚII ȘI SPRIJIN FINANCIAR pentru CrestinTotal.ro

$3.00

bogatZicala „Cine n-are un bătrân să-și cumpere unul” își are, negreșit, partea ei de adevăr. Și nu încercăm să demontăm această aserțiune proverbială în cele ce urmează, ci doar vom deschide perspectiva, pornind de la exemplul împăratului Solomon, așa încât vom conchide că relevanța numărului anilor și a experienței este limitată, și cine este mai în vârstă nu are mereu ultimul cuvânt. Pentru că în economia comunicării omului cu Dumnezeu, vârsta fizică e mai relativă decât suntem dispuși să acceptăm. Ceea ce contează cu adevărat este cât de plină de Duhul Domnului este inima unei persoane – tânăr sau vârstnic –, căci de aici vine măsura înțelepciunii și a priceperii sale.


Lectura capitolelor 11-14 din 1 Împărați este o provocare chiar și pentru credincioșii care au adunat mulți ani de trăire cu Domnul. Și asta pentru că, după ce parcurgem capitolele 3-10, în care suntem purtați pe culmi înalte, ca-ntr-un carusel mișcat cu încetinitorul pentru a observa panoramic înălțarea împăratului Solomon:

-faptul că Dumnezeu i Se arată în vis de două ori,

-faptul că îi dă în dar o înțelepciune nemaipomenită,

administrarea împărăției și gestionarea relațiilor cu vecinii și cu dușmanii,

-dorința împăratului de a zidi o Casă pentru Dumnezeu,

-construirea și impresionanta inaugurare a templului,

-enumerarea tuturor bogățiilor pe care le deținea Solomon – „toate paharele împăratului Solomon erau de aur” (1 Împărați 10:21), el fiind singurul împărat care a făcut ca în vremea lui „argintul să fie tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele” (1 Împărați 10:27) etc.,

…ajungem să vedem și reversul medaliei. După ascensiunea lui fulminantă, urmează o schimbare de conduită cu totul imprevizivilă:

-Solomon se îndepărtează de Dumnezeu „târât de iubire” (1 Împărați 11:2). Își ia de neveste multe femei străine:

  • „A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare; şi nevestele i-au abătut inima.” (1 Împărați 11:2)

-Solomon construiește altare pentru zeii la care se închinau nevestele lui:

  • Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urâciunea Moabului, pentru Moloc, urâciunea fiilor lui Amon. Aşa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor. (1 Împărați 11:7-8)

Ne e practic imposibil să nu reacționăm la o astfel de întorsătură a lucrurilor. In inima cititorului se nasc o sumedenie de întrebări și își croiesc drum nenumărate gânduri de revoltă.

Cel mai înțelept om e capabil de fapte atât de nebunești? Cum altfel decât „nebunie” să numești întoarcerea inimii omului de la Dumnezeul atotputernic spre dumnezei neputincioși de piatră, lemn sau hârtie?

Cel mai bogat om de pe pământ are oare nevoie să cumpere bunăvoința și adorarea unor femei străine pentru a se simți împlinit și fericit?

De ce când a fost tânăr Solomon L-a căutat pe Dumnezeu din toată inima lui, iar pe măsură ce a înaintat în vârstă a ales o altă cale?

-Cum te poți transforma atât de rapid din model în antimodel?

Sigur că o astfel de schimbare de conduită față de Dumnezeul care l-a binecuvântat și l-a înălțat în poziția de autoritate pe care o deținea nu poate rămâne fără consecințe. Astfel, împăratul Solomon este înștiințat de Dumnezeu că împărăția lui va fi dezbinată, va fi împărțită în două, iar acest lucru se va întâmpla când fiul său va ajunge împărat. Un deznodământ tragic… pe cât de dureros, pe atât de imprevizibil. După un moment de vârf, de dominare, de măreție, urmează un faliment dramatic, lamentabil…

Este interesant și provocator să medităm la ce se întâmplă cu înțelepciunea lui Solomon când el își întoarce fața de la Dumnezeu. Oare i-a luat Dumnezeu înapoi darul pe care i l-a dat? Ar fi în contradicție cu ceea ce spune Scriptura în altă parte:

  • „Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.” (Romani 11:29)

Însă în ce-l privește pe Solomon, se pare că raportul de forțe între nechibzuința și necumpătarea tinereții și înțelepciunea adusă de vârsta matură și bătrânețe este complet inversat. În cazul lui Solomon, lucrurile stau exact invers. Pentru că atunci când i Se arată Dumnezeu prima oară, el se recunoaște fără experiență și depășit de răspunderea de a conduce un popor atât de mare, de aceea cere o inimă pricepută:

  • „Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu, David; şi eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat…” (1 Împărați 3:7).

Însă odată cu trecerea timpului, Solomon NU devine mai înțelept, ci pur și simplu își pierde din agerimea, trăinicia și corectitudinea gândirii pe care o avusese în tinerețe.

  • Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său, David.” (1 Împărați 11:4)

Nu încercăm să dărâmăm paradigmele tradiționale că bătrânului îi șade bine cu înțelepciunea, iar tânărului cu zburdălnicia, nestatornicia și nechibzuința. Pur și simplu, pornind de la exemplul lui Solomon, avem motive să medităm ce înseamnă de fapt înțelepciunea omului înaintea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu în om.

Există un loc geometric al comunicării în duhul dintre cei credincioși și Dumnezeu, unde ierarhiile familiare, tradiționale, proverbiale sunt… cel puţin diferite, dacă nu răsturnate. Acolo vârsta fizică nu atârnă atât de greu pe cât ne-am obișnuit noi să credem.

În această cunoaștere a lui Dumnezeu, nu înţelepciunea omului dă măsura, ci prezenţa Duhului. De aceea, mai bine să alergăm la păzirea poruncilor Lui, fiindcă în ea se află sâmburele acestei cunoaşteri pline de înțelepciune:

  • Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale. (Psalmul 119:100)

Şi mai bine să ne ascuţim auzul şi să ne ciulim urechile la şoaptele Duhului, fiindcă până şi copiii pot fi mai înţelepţi decât bătrânii, atunci când Duhul îi călăuzeşte. Când copilul Samuel a fost strigat pe nume de Dumnezeu, bătrânul preot Eli a primit cuvintele lui Dumnezeu din gura unui copil…

Până şi marele număr al anilor şi perilor albi își pierde însemnătatea când Dumnezeu alege să ne predea lecţiile prin cei pe care îi socotim slabi, fără experienţă și demni de dispreț:

  • „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.” (1 Corinteni 1:27)
  • „Eu îmi ziceam: ‚Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.’ Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea. Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.” (Iov 32:7-9)

Doamne, dacă nu vârsta aduce înțelepciunea, dă-ne priceperea de a merge înainte insuflați de Duhul Tău!

Autor: Rodica Bogdan

sursa: http://tineri.betania.ro/cand-tinerii-sunt-mai-intelepti-ca-batranii/

DONAȚII ȘI SPRIJIN FINANCIAR pentru CrestinTotal.ro

$3.00

Articole recente: LibrariaCT.ro

Sustine. Ajuta-ne sa aducem acest proiect mai departe. Strângere de fonduri pentru un nou format. Multumim

$1.00

Despre ADMIN (28044 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: