Dreptatea și tăcerea noastră

Pe platoul pichetului de grăniceri, în genunchi, cu palmele umflate și spatele învinețit de bastoanele ofițerului anchetator, fratele meu, George Lascău și ‘’tata Moise’’ (cum îl numeau cei apropiați pe fratele Moise Ardelean, tatăl președintelui Cultului Creștin Penticostal din România), primiseră ordinul să-și facă ultima rugăciune că vor fi împușcați. Erau învinuiți că au facilitat ‘’trecerea fruduloasă’’ a frontierei pentru fratele meu mai mic, Nelu Lascău și a lui Dan Ardelean, fiul fratelui Moise.

Nu i-au împușcat, dar i-au schinghiuit ore în șir și i-au bătut măr. Când am văzut palmele fratelui meu a doua zi, m-am cutremurat. Arătau ca gogoșile. Zile la rînd n-a putut ține de volanul mașinii.

Pentru că știam că telefonul lui și al meu era ascultat, l-am sunat și am tunat și fulgerat împotriva bestialității și cruzimii grănicerilor români și a securității și i-am promis că voi informa Europa Liberă, Congresul și Senatul american. Am rostit o serie de nume de senatori pe care-i cunoașteam și am amenințat că lumea întreagă va afla de faptele acestea odioase.

A doua zi, după telefonul meu, George a fost chemat la Securitatea din Arad. Spre suprinderea lui s-au purtat mult mai omenește cu el, și i-au comunicat că ei rezolvă problemele din țară și nu senatul american și că ar face bine să-I spună adevărul acesta și fratelui lui din Oradea. Ostilitățile în cazul acela au încetat.

În fața tragediei familiei Butnariu, căreia i s-au răpit cei cinci copii, aud și citesc tot felul de reacții. Fiecare are dreptul la opinie, dar constat înclinația noastră spre tăcere și lipsa de acțiune. Îndemnăm oamenii să de roage și nu e rău. Ca biserică ne rugăm mereu pentru această familie și nu este nicio rugăciune în familia mea să nu-i pomenim. Dar este oare suficient?

Studiind Scriptura, constatăm că Dumnezeu a cerut o impletire a rugăciunii cu acțiunea. Rugăciunea nu este doar rostirtea unor vorbe și o așteptare pasivă după rostirea lor. Este rostire și acțiune pe direcția rugăciunii. Tocmai aici ne dovedim credința, nu prin așteptate ci prin acțiune.

În altă ordine de idei, răul se teme de lumina adevărului. Familia a fost avertizată de agitația de pe media socială. Înseamnă cu naziștilor din această organizație de răpit copii nu le este totuna la publicitatea actului lor samavolnic. Asta înseamnă că publicitatea în acest caz are rezultate. Demonstrațiile în fața Ambasadei Norvegiei la București și în alte state ale lumii nu rămân fără răsunet. Ambasadorul, care dă note informative de câteva ori pe săptămână este obligat să menționeze tensiunea din stradă în legătură cu acest caz. Continuare click aici