Am știut că ceva trebuie să se schimbe când m-am trezit urlând la soțul meu pentru ceva ce acum pare o prostie. Din nou. Trecusem printr-unul dintre acele sezoane care arată impresionant din exterior. Poate că ai trecut și tu prin asta. Programele sportive ale copiilor sunt încărcate, ore suplimentare de lucru, angajamente bisericești și toate cerințele zilnice care fac viața să pară o cursă de ștafetă nesfârșită. Bifam toate căsuțele, respectam fiecare termen limită și țineam programul tuturor în ordine, dar sufletul meu se simțea gol.
Adevărul m-a lovit în seara aceea, când mi-am cerut scuze pentru că am fost irascibilă: când nu trăiesc, nu conduc sau nu iubesc dintr-un loc de odihnă, toți cei din jurul meu simt asta. Familia mea primește versiunea mea epuizată și zdruncinată, în loc de femeia pe care Dumnezeu m-a creat să fiu. Eram atât de ocupată să glorific activitatea, încât uitasem că am fost menită să-L glorific pe Dumnezeu.
În seara aceea, cu lacrimi în ochi, am deschis Psalmul 23 înainte de a mă duce la culcare. „Mă face să mă culc pe pășuni verzi, mă călăuzește pe lângă ape liniștite.” Obișnuiam să cred că era vorba despre Dumnezeu care ne forțează să încetinim ritmul din cauza bolii sau a circumstanțelor, dar am învățat ceva diferit. Dumnezeu nu ne târăște din picioare și din țipete pentru a ne odihni. El ne invită să ne bucurăm de pacea și refacerea pe care le oferă.
Cuvântul ebraic pentru „face” aici este mai degrabă asemănător cu „cauză” sau „permite”. Este imaginea unui păstor care știe exact de ce au nevoie oile sale și le călăuzește cu blândețe către cea mai bună pășune. Dumnezeu vede când suntem epuizați, când îi certam pe oamenii pe care îi iubim sau când suntem prea obosiți ca să gândim limpede. Și, în dragostea Sa, El ne oferă pășuni verzi care sunt locuri de hrană și pace.
Pentru mine, a sta întins pe pășuni verzi însemna ceva frumos și simplu: să-mi recuperez prima oră a zilei. În loc să mă grăbesc printr-un „timp liniștit” fabricat, să mă dau jos din pat și să-mi verific imediat telefonul sau să-mi parcurg mental lista nesfârșită de lucruri de făcut, am început să-mi beau cafeaua încet. Am încetinit ritmul în timpul meu de rugăciune și m-am bucurat de lectura Bibliei. Acea oră liniștită a devenit pășunea mea verde și am descoperit că este locul în care Dumnezeu îmi putea restaura sufletul înainte ca haosul zilei să înceapă.
Odată ce am început să învăț să depind de Dumnezeu, mi-am dat seama că odihna nu este răsplata pe care o primim după ce am bifat totul de pe listă. Odihna este temelia pe care ar trebui să ne construim viața. Când încercăm să turnăm dintr-o cană goală, toată lumea este defavorizată. Dar când Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne conducă pe lângă acele ape liniștite, când Îi permitem să ne împrospăteze sufletele, avem ceva real de oferit lumii.
Pășunile verzi nu sunt un lux pe care nu ni-l putem permite; sunt o necesitate fără de care nu putem trăi. Dumnezeu nu ne reține odihna până când nu dovedim că o merităm. El a pregătit deja locul păcii. Întrebarea este: vom avea suficientă încredere în El încât să-L lăsăm să ne conducă acolo?
Să ne rugăm
Tată Ceresc,
Mărturisesc că am funcționat pe gol, încercând să țin pasul cu cerințele vieții fără să-mi fac timp să Te las să-mi refaci sufletul. Am glorificat ocupația și m-am convins că odihna este egoistă sau leneșă, dar acum văd că atunci când nu trăiesc dintr-un loc de odihnă, toți cei din jurul meu suferă. Și eu la fel.
Îți mulțumesc că ești Bunul Păstor care vede exact de ce am nevoie. Nu aștepți să mă prăbușesc înainte să-mi oferi odihnă. Mă inviți cu blândețe să mă culc în pășunile verzi pe care le-ai pregătit deja pentru mine.
Doamne, când lumea îmi spune că productivitatea este egală cu valoarea, amintește-mi că Tu îmi prețuiești ființa, nu doar faptele. Ajută-mă să trăiesc, să conduc și să iubesc dintr-un loc de odihnă în Tine.
Îți mulțumesc că invitația Ta la odihnă nu se bazează pe performanța mea, ci pe dragostea Ta. Ajută-mă să accept acest dar astăzi.
În numele lui Isus , amin.
Vă mulțumesc că mi-ați fost alături astăzi. Mă rog ca această reamintire a invitației lui Dumnezeu la odihnă să fi vorbit asupra oricărui loc obosit din inima voastră.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
