Sali Sabri: „Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.”

5 septembrie, 1995, ora 11:00, la doar 32 de ani, mama mea pleacă la cele veșnice.
5 septembrie, 2001, ora 11:00, la doar 38 de ani, tatăl meu pleacă și el la cele veșnice.
Bunica noastră a avut grijă de noi cum a știut ea mai bine. Ne-a educat, ne-a hrănit, ne-a spălat și ne-a învățat că trebuie să fim puternici, să luptăm, că viața e dură.
Fratele meu are patru copii și doi nepoți, sora mea are trei copii și trei nepoți, iar eu am trei fete minunate. Suntem binecuvântați de Dumnezeu.
N-a fost ușoară copilăria noastră, dar Dumnezeu s-a ținut de cuvânt. El a fost tatăl nostru și apărătorul bunicii mele văduve.
Dumnezeu este tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor. Dumnezeu ne poruncește să cercetăm orfanii și văduvele în necazurile lor. De aceea, bisericile pe care le slujesc, au departamente, oameni, care se ocupă în mod special de asta.
Prietenul meu, Emanuel Opreanu, care mi-a fost un mare sprijin, la primele întâlniri cu mine, mi-a citit psalmul 27. Versetul 10 mi-a mângâiat copilăria, adolescența și tinerețea.
„Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.”





