Descoperindu-L pe Mesia

Unul din pasajele biblice ce ne arată pentru ce venise Iisus în lume este cel din Evanghelia după Ioan capitolul patru unde ni se relatează întâlnirea lui Iisus cu femeia din Samaria la fântâna lui Iacov. De menționat este faptul că Iisus și ucenicii erau pe drum de dimineață și la amiază după ce străbătuseră o distanță destul de mare pe jos, ajunseseră în acel loc. Ucenicii au plecat într-o cetate din apropiere numită Sihar pentru a cumpăra de mâncare, iar Iisus ostenit fiind a rămas lângă fântână. Ca Fiu al omului era supus ca și noi la oboseală, foame, sete, dar în același timp era Dumnezeu în sensul absolut. Ce imagine avem aici despre Iisus în natura umană ostenit și însetat deși El crease pământul și izvoarele apelor! Pe drept cuvânt apostolul Pavel a afirmat că întruparea lui Iisus este marea taină a evlaviei.

În orient exista obiceiul ca femeile să vină după apă seara pe răcoare. Însă femeia descrisă în pasajul din Ioan vine în miezul zilei pe arșița cea mai mare. De ce oare? Pentru că era stigmatizată de societatea în care trăia. Avusese diferite legături amoroase, nu avea familie și nici un statut remarcabil în societate. Acea femeie își trăia drama ei în singurătate și evita pe cât îi stătea în putință orice legătură cu alte femei ce nu erau de teapa ei.

Și astăzi în lumea noastră sunt mulți oameni însingurați ce își trăiesc dramele  fără a fi băgați în seamă de semenii lor. Singurătatea și durerile interioare doboară ființa umană. De aceea unii oameni în disperare de cauză caută remedii precum alcoolul, drogurile, senzualitate în afara legilor divine și negăsind soluții recurg la sinucidere. Acești oameni au nevoie ca și femeia de la fântână să-L descopere pe Mesia. El este marea noastră șansă pentru că prin El avem vindecare și salvare din dramele și păcatele noastre.

În lumea noastră tot mai tulburată de pandemii, războaie, cutremure, începem să fim tot mai îngroziți în fața planurilor diabolice ale elitei ce conduce lumea. Într-un astfel de context avem nevoie să-L descoperim, sau redescoperi pe Iisus pentru că doar prin El Duhul Sfânt se coboară spre cei cu răni necicatrizate în sufletele lor. Oameni, care pentru cei ce conduc lumea nu sunt decât niște statistici. Însă pasajul evanghelic ne arată că pentru Iisus și astfel de oameni au valoare.

În acea ocazie Iisus a trecut peste toate barierele religioase, sociale și culturale ce existau între iudei și samariteni și pentru a ajunge la inima femeii i-a cerut un serviciu. Femeia a fost mirată și a răspuns conform mentalității samaritenilor.

,,Femeia samariteancă I-a zis: ,,Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. Drept răspuns, Iisus i-a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ,,Dă-mi să beau! Tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” (Evanghelia după Ioan 4;9-10) Iisus în fața nedumeririi femeii se prezintă ca darul lui Dumnezeu pentru oameni, ce poate oferi apa vieții care satură sufletele însetate ce tânjesc după ceva mai înalt decât tot ce poate oferi lumea.

,,Iisus i-a răspuns: ,,Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” (Evanghelia după Ioan 4:13-14)

Iisus îi spune femeii că El poate oferi apa vieții, și de aici se înțelege că toți cei ce vor bea din această apă, prin har la rândul lor vor deveni pentru semenii lor un izvor binecuvântat. Femeia rămâne foarte uimită și îi cere să-i dea acea apă pentru a nu mai veni zi de zi la fântână. Așa suntem noi oamenii, amestecăm lucrurile spirituale cu cele pământești și de aceea îl înțelegem în mod distorsionat pe Dumnezeu.

Apoi în cadrul acelei discuții, Iisus începe să întoarcă filele vieții acelei femei ce avea în trecutul ei relații nereușite ce o aduseseră în situația unei stigmatizate din punct de vedere social. Femeia pentru ai abate atenția lui Iisus de la trecutul ei aduce în discuție problema închinării ce pe atunci reprezenta o controversă aprinsă între iudei și samariteni. Însă Iisus îi răspunde în felul următor: ,,Femeie”, i-a zis Iisus, ,,crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh, și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” (Evanghelia după Ioan 4: 21-24)

Citeste mai mult: https://afirmativ.wordpress.com/2023/03/06/descoperindu-l-pe-mesia/