DEVOTIONALEEDITORIALE

Învățăturile telefonului

Pentru că am rămas de câteva zile în pană cu telefonul (adică nu funcționează la capacitate) dintr-o dată m-am trezit ca și cum aș avea un simplu Nokia de pe vremuri – adică dau telefon și primesc și scriu mesaje sau primesc. Atât! Ei bine, având această experiență (destul de stresantă) mi-a venit în minte o întrebare: care sunt lucrurile fără de care n-aș putea trăi și care sunt lucrurile la care ar trebui să renunț!? Accentuez, e vorba de lucruri, nu de oameni!
Dacă ar fi să ne uităm la acest exemplu specific al telefonului și să-l împărțim în trei categorii: un mediu de comunicare, un mediu de alimentare a eu-lui (a firescului) sau un mediu de distragere a atenției de la realitate.
Mediul de comunicare care-l creează telefonul cred că este unul din lucrurile bune ale lui. Faptul că poți comunica atât prin sunet cât și prin literă are avantaje și-ți capacitează dezvoltarea atenției, te pune în situația să gândești rapid (când vorbești) și-ți dă răgazul să gândești (mai mult) atunci când scrii. N-am consultat studii sau statistici, dar cred că utilizarea completă și complexă a comunicării (atât vorbit cât și scris) este un avantaj atât în dezvoltarea capacităților de comunicare, cât și a relațiilor. Sigur că, folosind telefonul ne putem ascunde de față oamenilor, atât prin vorbit, cât mai ales prin scris. Aceasta poate fi o ispită este adevărat, dar depinde de noi să nu cădem în ea.
Acuma, mediul de alimentare a eu-ului este evident și este de asemenea evident și cei care sunt mai predispuși la asta. Este adevărat că de acest mediu ne-am putea lipsi sau mai degrabă ar trebui să ne putem lipsi. Telefoanele au camere tot mai performante pentru că oamenii vor să arate tot mai bine în pozele de pe Instagram, Facebook și alte cele. Acest mediu de alimentare a eu-ului este un pericol real care trebuie stăpânit sau de care ar trebui să ne lipsim.
Cât despre mediul de distragere a atenției – acesta devine ușor, ușor un lucru tot mai dificil de stăpânit. Țin minte că acum 7-8 ani am văzut într-o localitate de Asia pe care o vizitam oameni care mergeau pe stradă cu ochii în telefon butonând, acum nu mai trebuie să mergi până acolo să vezi această imagine. Nu mai vorbim că productivitatea scade uneori dramatic pentru că telefonul țingănește continuu. Astea-s lucruri de care trebuie să ne lipsim controlându-le!
În concluzie, toate astea ca să spun asta: fără telefon poți trăi (pe alocuri mai dificil sau greu), dar fără Cristos nu găsești rost să trăiești! Cât despre lucrurile la care ne este greu să renunțăm… adu-ți aminte că Cristos a renunțat la Cer pentru ca pentru o perioadă să-și ducă o misiune la capăt care nu era pentru El, ci pentru noi! Renunțarea Lui, deci, a devenit binecuvântarea noastră!

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: