DEVOTIONALEEDITORIALE

Cum știe un creștin când trebuie să-și schimbe (ori să nu-și schimbe) opiniile? (I)

Cu ani în urmă am vizitat o colonie menonită din Bolivia. Descendenți ai anabaptiștilor și menoniților germani din Evul Mediu, menoniții trăiesc în Bolivia în colonii de 100 de ani. Izolați de lume, de turbulențele sociale cu care noi ne confruntăm și într-o aparentă pace socială unde regulile de conduită sunt aparent eterne și imuabile.

Am poposit pentru aproximativ o oră la gospodăria lui Pedro, un german înalt și svelt care tocmai înhăma o iapă la căruță, fiind înconjurat de copiii lui. Era în toiul zilei și telefonul indica o temperatură de 36 de grade.

Soția lui Pedro nu a ieșit din casă decât pentru câteva minute scurte să ne aducă o farfurie de prăjituri. Eram împreună cu familia pastorului din biserica evanghelică dintr-un sătuc apropiat de colonia menonită, lângă granițele Boliviei cu Argentina și Paraguay.

Noi, bărbații, purtam pantaloni scurți și tricouri, iar femeile rochii de vară, frumoase, pline de culori fermecătoare. Am înțeles de la Pedro că bărbații menoniți nu purtau pantaloni scurți, doar băieții. Soția lui Pedro purta o rochie lungă de la gât la glezne, și își învelea părul într-o mahramă de culoare albă. Pedro purta un sombrero negru cu boruri largi. Soția lui Pedro privea cu interes și curiozitate la îmbrăcămintea femeilor care erau cu noi.

Tot de la Pedro am aflat ca menoniților nu li se permitea să aibă telefoane mobile, iar din casele lor lipseau telefoanele fixe, televizorul, radio și internetul. Vestea care frământase colonia de mai multe săptămâni a fost expulzarea din colonie a doi bărbați tineri, necăsătoriți, care aveau un telefon mobil și se pare au accesat niște situri nepotrivite. Fiind întrebat, Pedro ne-a spus că doar liderii coloniei aveau voie să poarte telefon celular pentru a putea comunica cu comercianții din orașul învecinat pentru a se înțelege cum și când și la ce preț să-și ducă produsele agricole la piață să le vândă. Cu căruța.

Cu alte cuvinte, frații și surorile noastre creștine din colonia menonită trăiau aproape ca în Evul Mediu. Pedro ne dădea de înțeles că era cam nemulțumit și de faptul că drumul de la marginea coloniei fusese asfaltat, iar caii nu puteau trage căruțele așa de bine pe drumul asfaltat cum puteau pe drumul obișnuit de țară. Pentru a ajunge la biserică la slujbe cu căruțele, menoniții și-au croit drumuri neasfaltate paralele de-a lungul șoselei naționale.

Respectăm stilul de viață al menoniților, atașamentul lor față de tradițiile lor multiseculare, și le apărăm libertatea religioasă de a crede, interpreta Scriptura și manifesta teologia în viața zilnică în conformitate cu interpretarea Scripturii dată lor cu sute de ani în urmă de părinții lor.

Întrebarea, însă, este cum, când și în ce privințe creștinii trebuie – sau nu trebuie – să-și regândească pozițiile ori să-și schimbe opiniile. Întrebarea nu este nici tendențioasă, nici lipsită de bun simț și nici irelevantă. Dimpotrivă.

Majoritatea covârșitoare dintre noi nu trăim izolați de lume, ci „în lume”, cum spunea Mântuitorul Hristos acum 2000 de ani. Nu trăim în colonii menonite, ci în mijlocul unei societăți și civilizații moderne și seculare în care mutațiile sociale și tehnologice sunt frecvente, radicale și uneori dezorientante. E una să ne întrebăm dacă este potrivit pentru un creștin să folosească telefonul celular ori internetul, și alta dacă este potrivit pentru un creștin să avorteze, să agreeze cu practica avortului, să promoveze avortul ori să fie indiferent față de avort ca și practică socială. Dacă privind telefonul celular aproape 100% dintre noi agreăm că este în întregime moral și acceptabil pentru un creștin să folosească telefonul, celular sau fix, ori internetul, există cel puțin patru (4) poziții diferite între creștini privind avortul.

Exemplul acesta este unul dintre multele privind valorile și mutațiile sociale cu care ne confruntăm noi, creștinii, astăzi. Un alt exemplu este vaccinarea contra covidului. Unii dintre noi am refuzat vaccinarea din motive de conștiință, convingeri religioase, ori alte motive, mai mult sau mai puțin întemeiate.

Din nou, cum știm dacă și când e bine pentru un creștin să-și schimbe pozițiile?

Nu sunt, nici pe departe, un expert în domeniul acesta complicat. E un domeniu pe care îl lăsăm pe seama teologilor și intelectualilor creștini care sunt mai în temă decât noi privind subiectul. Totuși, în cursul acestei săptămâni voi oferi opiniile unui om cu judecată și inteligent cu care am avut recent onoarea să fac un live pe pagina mea de Facebook, Micah Watson. Creștin practicant și intelectual influent, Profesorul Watson e profesor universitar la Calvin University în Michigan. El ne dă zece (10) criterii pentru a evalua dacă și când e bine pentru un creștin să-și schimbe, ori să nu-și schimbe, pozițiile.

Alătură-te Alianței Renașterea Națională! Vă rugăm să alocați câteva secunde pentru a completa formularul de contact: https://aliantarenastereanationala.ro/contact

https://www.facebook.com/PeterCosteaEuroparlamentar

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: