DEVOTIONALEDEVOTIONALE VIDEO

Mai presus de dragostea umană

Până la vârsta de douăzeci de ani citeam cam orice carte îmi cădea în mână, împins fiind de pasiunea de a citi și a pătrunde în fascinanta lume a cărților. Într-o zi, am găsit la o bibliotecă o ediție a Noului Testament, și am început să o citesc, având totuși un sentiment că acea carte era mai deosebită decât toate celelalte cărți, pe care le citisem până atunci.

La început nu înțelegeam mai nimic, și mi se părea o carte greoaie, eram chiar hotărât să renunț la lectura acelei cărți, însă după un timp am simțit din nou o atracție către acea carte. Pe măsură ce mă afundam din nou în lectura Noului Testament, am început să discern imagini cu Iisus vindecându-i pe cei bolnavi, propovăduindu-le Evanghelia, sau făcând diferite minuni.

Am început să descopăr pe atunci un lucru surprinzător pentru mine, și anume, faptul că Dumnezeu îi iubea pe oameni, și că de fapt în paginile celor patru Evanghelii era descrisă povestea iubirii lui Dumnezeu către neamul omenesc. Nu credeam pe atunci că, o carte, chiar dacă era vorba de Noul Testament, ar putea să-mi schimbe gândirea și planurile mele de viitor.

Și totuși cu mine așa avea să se întâmple. Îmi amintesc Și acum de surpriza pe care am avut-o când am ajuns la marele adevăr revelat de apostolul Ioan (în prima sa epistolă): ,,Cine nu iubește, n-a cunoscut, pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” (1Ioan 4:8,10)

Iubirea și dreptatea

Pe atunci, animat fiind de dorința de a cunoaște mai mult, începusem să caut și să citesc și alte cărți religioase ce mă ajutau oarecum la înțelegerea Sfintelor Scripturi. Dar faptul că esența religiei era iubirea, nu crezusem niciodată. Îmi imaginasem întotdeauna religia ca pe un set de reguli, sau norme de conduită morală. Dar nu știusem faptul că Biblia cuprindea cea mai frumoasă poveste de dragoste.

O, câtă bucurie mi-a adus în acele momente ale vieții mele contemplarea iubirii frățești, a acelei iubiri ce se jertfește pentru ceilalți. Atunci am început să înțeleg Golgota într-o lumină nouă, mult mai profundă. Dimensiuni noi pe care nici nu le bănuiam, au început să se deschidă în fața ochilor mei. Iubirea divină m-a atins, și ochii minții mele au început să vadă frumusețea iubirii lui Dumnezeu atât de măreț reprezentată în viața și caracterul lui Iisus Hristos.

De-a lungul anilor, am continuat să citesc cărți dar mult mai selectiv decât în anii tinereții. Aplecându-mă asupra unor cărți religioase, am înțeles că Dumnezeu pe lângă alte însușiri pe care le are, posedă două mari atribute și anume: iubirea și dreptatea. Este greu pentru mintea noastră să conceapă cum este posibil ca aceste două atribute să coexiste în deplină armonie în caracterul lui Dumnezeu.

Am observat că unii oameni religioși au o mare problemă în a înțelege acest adevăr, și anume, ori sunt înclinați să proclame sus și tare ori iubirea, ori dreptatea. Ca oameni, având o inimă oscilantă înclinăm ușor spre extreme. Am întâlnit puțini oameni care dau dovadă de echilibru în gândire și în viața lor spirituală, și pot înțelege (și trăi) armonia ce există între dreptate și milă, adică între Legea morală și Evanghelie.

Perpetuitatea legii lui Dumnezeu
Citeste mai mult: https://afirmativ.wordpress.com/2022/05/29/mai-presus-de-dragostea-umana/

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: