Ne-a iubit și am iubit-o. Ne-a sfătuit și am sfătuit-o. Ne-a ajutat și am ajutat-o. Ne-a vizitat și am vizitat-o. Astăzi ne-am dus împreună să o ”îngropăm”. Numai că s-a întâmplat ceva straniu: în niciun mesaj nu am putut scrie că mă duc sau că ne ducem la înmormântarea mamei. Meditând puțin la aspectul acesta mi-am dat seama că mama nu poate fi înmormântată. Știm că a plecat, (i-am așezat deja trupul în țărână) știm unde a plecat și Îi mulțumim Domnului că a dus-o ACASĂ. Am mulțumit și Îi suntem mulțumitori Mântuitorului că nu a lăsat-o să sufere, că a plecat credincioasă, liniștită, senină, încrezătoare, dar nu o putem îngropa. Așa cum, chiar dacă au trecut ani mulți, nu l-am putut îngropa pe tătuca, nu o putem îngropa nici pe mămuca. Ea va rămâne în fața ochilor noștri, în inima noastră, în memoriile nostre frumoase. Mulțumim frumos familiilor noastre care au fost lângă noi. Mulțumim frumos tuturor fraților și surorilor de credință, rudeniilor, vecinilor și fiecăruia care în zilele acestea ne-au fost aproape. Urmând învățătura Tatălui ceresc prezentată în Sfintele Scripturi, călcând pe urmele Mântuitorului și în puterea Duhului Sfânt, vă invităm să continuăm cu o trăire frumoasă, pentru ca atunci când ne va sosi ceasul să plecăm spre o veșnicie glorioasă.
https://www.facebook.com/iugaviorel.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
