DEVOTIONALEEDITORIALE

Onisim Botezatu: Învață de la brad măsura

Privind pe fereastră aburită la fumuriul cerului de aprilie, la văzduhul încețoșat de afară și la norii de culoare plumburiu posomorât, printre care se întrezăresc crengile fără frunze ale copacilor de foioase, ceva îmi atrage atenția în mod discret și pilduitor. Bradul.

Este imposibil să nu observi această specie de conifere, cu toată gama ei, destul de variată. Observându-le atent, tragi câteva învățături formidabile de la niste copaci care de aproape par uneori chiar respingători și plini de rășină.

• Învață de la brad că indiferent cât de mare e furtuna, tu trebuie să rămâi drept, vertical și integru.

• Învață că este mult mai bine să fii dezrădăcinat din cauza încăpățânării tare de a rămâne drept, decât să trăiești o viață cu capul plecat din cauza promiscuității.

• Învață că oricât de mare ar fi gerul trebuie să rămâi verde și plin de viață. Dacă îți plângi de milă poți îngheța.

• Uneori brațele ne sunt grele și obosite când e vorba să mai facem un bine. Ce frumoasă lecție ne dau brazii: crengile chiar îndoite pot duce poveri mari de nămeți, apoi să strecoare minuțios cu pipeta acelor sale omătul greu ca plumbul.

• Oricât de înalt ar fi bradul, crengile sunt întinse spre ceilalți, ca părul în fața fetei moșneagului din poezia lui Creangă, lasă drumeții să se hrănească din roadele tale!

• Brazii nu se ceartă între ei, prin șuieratul lor prelung și subțire, transmit hora iubirii lor, ținându-se parcă de mână unul cu altul. Crengile lor nu au arme încărcate cu explozibil, ci speranță și liniște.

• Învață de la brad că zăpada nu e doar pentru hrana proprie, ci și pentru iarba din vale, care așteaptă însetată mustul zăpezii, stors în teascul durerii crengilor de brad, care țin în spate câteva luni de zile hrana vegetației din poiană.

• Fii bucuros ca bradul, chiar și când paraziții se hrănesc pe lângă tine, se adăpostesc la umbra aripilor tale. Bucură-te că poți face bine. Chiar și corbii gălăgioși să își adăpostească puii în desișul ramurilor tale.

• Fii o umbrelă pe timp de ploaie pentru drumețul călător, și umbră pentru ciobanul obosit în zilele toride.

• Se mai numește și „copacul veșnic verde”. Oare nu acesta este destinul tău de om? Trăiește cu, și pentru Dumnezeu.

• Când totul pare mort și inactiv în jurul tău. Nu ai nevoie de o pădure. Fii tu un brad plin de viață, dă culoare cu verdele speranței și al optimismului tău hristologic!

• Trebuie și pe vremea geroasă să fie un consumator de toxine, de dioxid de carbon. Ai rămas doar tu în pădure? Mănâncă tu atunci toate noxele și, transformă-le în tine într-o operă de artă. Emană mai apoi oxigen curat celor din jur. Fii o mireasmă de la viață spre viață!

• Crengile lor în formă de cruce, întinse spre cer, indică spre o permanentă închinare față de stăpân. Multe ar avea de învățat și brațele noastre amenințătoare de la el.

• Învață că oricât de mare ar fi vântul, crivățul, gerul, căldură toridă a verii, furtunile, toate acestea te fac și mai puternic și mai înalt și mai frumos.

• Uneori mâini neiertătoare te seceră fără milă în toiul iernii, când îți este cel mai frig. Fie și secerat, atârnă roadele lor, dulciueile, saleurile, portocalele, luminițele instalațiilor lor. Chiar dacă știi că moartea este iminentă, mori slujind până la capăt.

• La maturitate suntem secerați de lame oțelite și feliați bucățică cu bucățică. Fie și așa. Și mort servești la adăpostul altora. Fii un acoperiș pe viață pentru cineva și nu ți se va șterge pomenirea.

• Așchiile sau scândurile de brad sunt folosite la garduri. Învață-i pe oameni că toate sunt cu măsură, povățuiește-i spre bine, spune-le că toate au o limită, inclusiv răbdările divine. CITESTE MAI MULT:

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: