Pe la cinci dimineața au dat alarma. Soneriile de incendiu vuiau, iar difuzoarele din camere și de coridoare ne anunțau ca în cel mai scurt timp să ieșim cu toții afară din cămin. Cei mai mulți n-am apucat nici măcar să ne limpezim pe ochi. Îmbrăcați sumar, am început să coborâm scările. În holul căminului ne așteptau vătafii: asistenți, profesori, milițieni, securiști care ne îndemnau să ne adunăm în fața căminului și să așteptăm instrucțiunile pentru ziua de azi. Pentru evacuarea căminului, vătafii mergeu din cameră în cameră pentru a-i trezi pe cei mai leneși, indolenți sau care se îmbătaseră aseară.
Era destul de frig afară. Un profesor mai milos ne-a lăsat să mergem să ne luăm pe noi ceva mai ca lumea. Până am revenit cei câțiva, în fața căminului începuseră deja indicațiile prețioase. Urma să vină un camion cu pancarte, steaguri, lozinci și alte materiale pentru demonstrația de 1 Mai. Fiecare vom primi ceva și ne vom întâlni lângă Parcul Rozelor, pe stadă lângă cinematograf. Acolo vom aștepta până ne vine rândul să intrăm în coloana manifestanților.
Mie și unui sstudent de la chimie ne-a căzut la sorț un portret mare al tovarășului. Trebuia să-l cărăm chiar în prima linie, ținându-l unul de-o parte, altul de alta. Ne uitam cu compătimire unul la altul, în glumele colegilor mai norocoși care nimeriseră pancarte mai mici. Cele mai râvnite erau steagurile. Te puteai înfășura cu ele, mai ales că începuse să bată un vând destul de rece dinspre Bega.
CITESTE MAI MULT: https://lascaupetru.com/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
