ULTIMELE STIRI

REVOLUȚIA GÂNDIRII – Postmodernismul, Biserica și lupta pentru credință autentică

DONAȚII ȘI SPRIJIN FINANCIAR pentru CrestinTotal.ro

$3.00


Lumea de azi e diferită față de acum 30 de ani. Gândim diferit. În bisericile de azi, lucrurile nu se văd cu claritate. Cel mai înfricoșător mi se pare faptul că nimeni nu realizează că suntem în ceață. Crescând în ceața creștinătății, cum putem ști cum e să vedem clar?

Ca să putem înțelege ce s-a întâmplat, trebuie să răspundem la întrebarea Ce este postmodernismul? E o întrebare dificilă. Postmodernismul e perioada de după modernism. Nu poți înțelege postmodernismul fară să înțelegi modernismul. Cultura premodernă a înțeles întotdeauna că întrebările religioase erau centrul vieții și activității sociale, la acestea trebuia să se răspundă mai întâi. Modernismul e etapa lumii asociată cu apariția științei moderne. Oamenii au crezut în progres și în ideea că rațiunea ne va da toate răspunsurile. Modernismul a ridicat rațiunea atât de mult încât credința a fost pusă pe locul doi. Însă în secolul XXI, toate raționamentele moderne au devenit învechite.

Descartes și gânditori ca Isaac Newton sau Immanuel Kant au crezut că rațiunea e suficientă pentru a ne duce la adevărul absolut. Dar spre sfârșitul secolului 19, filozofia lui Nietzsche, faimos pentru afirmația „Dumnezeu e mort” și negarea explicită a adevărului moral absolut, arăta că dacă avem o concepție de viață fără Dumnezeu, atunci nu există o fundație transcendentă pentru etică și propunea să ne formăm propriile valori și etaloane, devenind noi înșine un dumnezeu.

Acest lucru a pavat calea pentru secolul XX, unde vedem decăderea de la încrederea totală în rațiune pentru descoperirea adevărului absolut, la negarea astăzi că ar exista un adevăr absolut, din cauză că rațiunea era insuficientă pentru a ne duce acolo. Rațiunea nu garantează un consens, poți porni de la multe ipoteze diferite și poți ajunge la multe concluzii diferite, toate acestea folosindu-te de rațiune. Au ajuns să nu mai creadă că știința are toate răspunsurile obiective.

În timp ce modernul crede în adevărul absolut și universal și în suficiența rațiunii de a ni-l descoperi, postmodernul crede că rațiunea e insuficientă și că nu există adevăr absolut. Ambele părți au dreptate pe jumătate. Modernul e corect în a crede că există adevăr absolut și incorect în a crede că rațiunea e suficientă pentru a-l descoperi. Postmodernul e corect în negarea suficienței rațiunii, dar incorect în a concluziona că nu există adevăr absolut.

Dacă modernismul simboliza Turnul Babel ce țintea să-L înlocuiască pe Dumnezeu, postmodernismul e ce a urmat după Babel, când oamenii nu au mai putut comunica pentru că nu a existat o limbă sau presupoziții comune. Nu a fost o schimbare politică sau socio-economică, ci ceva mult mai profund. S-a schimbat chiar modul nostru de gândire.

Există diferite metode de a defini postmodernismul. Suspiciune față de presupunerea întregului adevăr absolut. Bănuiala că în numele adevărului absolut se încearcă controlarea oamenilor. E un fel de atitudine sceptică față de toate presupunerile unui adevăr absolut, a unei metanarațiuni sau realități obiective.

Una din problemele societății postmoderne este relativismul. Postmodernismul încearcă să elimine toate regulile. Noi creăm propriul nostru adevăr. Avem afirmații ca: „Tu ai o părere. Eu am o părere. Toată lumea are o părere. Ceea ce e adevăr pentru mine nu aș impune altora. Ceea ce e bun pentru mine, nu e bun pentru celălalt. Ce poate fi rău pentru mine, poate fi bun pentru el. Un răspuns anumit poate fi la fel de bun ca altul”. Dacă gândiți astfel, e puțin probabil să căutați adevărul. Dacă totul e relativ, de ce să ne mai deranjăm? Sigur că există bine și rău, dar, într-o anumită măsură, nu există bine sau rău, ci doar ce gândește toată lumea. Pentru astfel de lucruri s-a luptat Socrate în Grecia antică, el credea că societatea nu poate trăi mult pe baza relativismului. Trebuie să existe anumite valori comune, un anumit angajament comun legat de ce e bine și rău. Dacă oamenii cad de comun acord într-o privință, atunci acela e adevărul absolut al comunității.

Cred cu certitudine că există adevăruri absolute. Cred că trebuie să fim mai umili în încercarea de a le găsi. Pentru teologi, toate adevărurile absolute arată spre Dumnezeu. Dumnezeu este adevărul absolut. El este sursa tuturor adevărurilor, pentru că El a creat Universul, El este sursa a tot ceea ce știm că e bine. Dacă vorbim de cele 10 porunci, cred că reprezintă adevărul.

Când privesc la ce tânjesc postmodernii, cuvântul „autentic” îmi vine în minte. Oamenii sunt sătui să vadă fastul din Biserică. Când oamenii de azi caută o relație autentică, reală, între oameni, Biserica tinde să fie în dezavantaj, pentru că am fost văzuți ca ipocriți și cu vieți duble. Duminica ești într-un fel, iar în restul săptămânii în alt fel. Așa și facem. Când căutăm să ajungem la oameni, această imagine pe care o au ei despre noi e una din primele bariere.

Cum să facem ca viața din interiorul Bisericii să fie mai compatibilă cu viața din afara Bisericii? Doar în afara Bisericii pot să ajung la acei oameni, nu pot împlini aceste preocupări în interiorul structurii actuale a Bisericii. Am prieteni necredincioși care nu au fost în vreo biserică și probabil nu o vor face vreodată, nu vor veni la biserică pentru a căuta răspunsuri, deși au nevoie. Dar viețile lor sunt deja structurate într-un fel care nu include și Biserica. Iar felul în care ajung la ei nu e întrebând: „Veniți cu mine la biserică?” ci „Ce ar fi să stăm pe verandă și să discutăm despre ce te frământă?” Dacă suntem sinceri, e mai important să mergi la un necredincios în nevoie, decât să tragi după tine un necredincios în nevoie la circumstanțele noastre.

Recent conduceam și am trecut pe lângă semnul unei biserici care spunea: „Trezire spirituală în fiecare miercuri seara”. Lumea și necredincioșii din jur privesc acel semn și spun: „Ce se întâmplă? Oamenii aceștia sunt nebuni! Dacă chiar ar fi treziți, de ce nu există o diferență în comunitatea noastră, de ce nu e cartierul sau orașul schimbat? Apoi își spun că nu contează oricum. Biserica nu are importanță, pentru că nu produce ceea ce spune că produce.

citeste mai mult: https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/7718-revolutia-gandirii-postmodernismul-biserica-si-lupta-pentru-credinta-autentica?fbclid=IwAR1DZVC2cwNRarOnflutYVSJdoOqqYFnDV-aS3ewP4JSUxoeN-0gE8IwQWk

DONAȚII ȘI SPRIJIN FINANCIAR pentru CrestinTotal.ro

$3.00

Articole recente: LibrariaCT.ro

Sustine. Ajuta-ne sa aducem acest proiect mai departe. Strângere de fonduri pentru un nou format. Multumim

$1.00

Despre ADMIN (27830 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: