După moartea fratelui lor, Maria și Marta au fost copleșite de durere. Lazăr era mort de patru zile și o mulțime de persoane îndurerate s-au adunat atunci când a venit Isus. Maria a căzut la picioarele Lui când l-a văzut, iar Isus a văzut-o și pe ea și pe ceilalți plângând. El „S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat“ (Ioan 11:33). Rețineți că Lazăr și surorile lui erau prieteni apropiați ai lui Isus și că deseori L-au găzduit în casa lor. Cu toate acestea, după ce a murit fratele lor, surorile nu au putut să înțeleagă faptul că Isus încă ar fi putut face minuni.
Înainte de întâlnirea lui Isus cu Maria, Marta ieșise să-L întâlnească: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu” (Ioan 11: 21-22). Ce afirmație a credinței fenomenale! Totuși, atunci când Isus i-a spus că fratele ei se va ridica din nou, ea a răspuns: „știu că va învia la înviere, în ziua de apoi” (11:24). Ce s-a întâmplat? Foarte repede, Marta a pus această posibilitate asupra viitorului. Pur și simplu, ea nu putea să aibă credință pentru prezent.
După ce Marta a luat declarația lui Isus pentru viitor, El i-a răspuns: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată” (11:25-26).
Când Isus a ajuns la locul unde era pus Lazăr, a început să plângă, nu numai din cauza necredinței care-L înconjura, ci fiindcă El putea vedea fiecare situație din viitor, în acest rol – fiecare persoană, fiecare familie, fiecare caz în care poporul Său pur și simplu nu ar putea crede în capacitatea Sa de a aduce viață din moarte.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
