Reportaj de misiune. Cluj Napoca-Zalău-Sibiu – de Nicolae.Geantă
Romale aven co Del. Miniturneu evanghelistic pentru bisericile de rromi. Căci România are mulți rromi. Cei mai mulți din Europa. Și multe biserici de rromi. Tot nr. 1 în Europa. Rromi care se schimbă total doar la Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ca să-l audă, dar ca să-l pună în aplicare, cineva trebuie să îl ducă la ei.
Așadar, împreună cu Viorel Orpișan și Orchestra EbenEzer de la Biserica de rromi din Boldești am plecat în prima călătorie misionară în zona Clujului. 25 de persoane. Pastorul Oprișan a plecat de la 9,00. Cu trei mașini. Dar circulația pe E60 în Prahova e cursă în labirint. Vinerea nu poți urca pe Valea Prahovei. Duminica nu poți coborî dinspre Brașov spre Valea Prahovei.Nu că nu poți, dar ai viață de melc. Cu toate că prăpădești un rezervor de benzină. Eu am plecat la 14,00 pe la Cheia. Drumul e mai fluent, dar plin de TIR-uri. Adică e de ocolit!
la groapa Pata Rât Cluj-Napoca
Copiii au ajuns la Cluj la ora 18,00. (Eu și cei ce au fost cu mine mult mai târziu). Am fost întâmpinați de Samuel Dorobanțu, azi clujean, ieri prahovean de-al nostru. S-au dus direct la biserica de rromi de lângă groapa Pata Rât. Cartierul e o veritabilă fabrică de microbi, cu mirosurile pestinențiale aferente. Din punct de vedere al mediului este nelocuibil! Și totuși aici se trăiește. Într-un univers al gunoaielor și sărăciei. Peste 2000 de țigani locuiesc lângă groapă, pe groapă, în groapă! În condiții nocive! „Nu vom mai vorbi niciodată că suntem săraci” au spus tinerii noștri rromi după ce au văzut Pata Râtul! „E inuman să locuiești aici!”. Așadar primim lecții și de la săracii din gunoaie: se poate și mai rău!
la biserica din Pata Rât
Nu știu de ce la marginea Clujului, al doilea cel mai important oraș din România, un model de cultură, de civilizație, de prosperitate economică, centru universitar renumit, centru evanghelic renumit (cu cca 30 de biserici de evanghelici, plus zeci de biserici reformate, catolice sau ortodoxe), pe la Pata Rât nu trece nimeni. Cred că ar trebui să mutăm sloganul de la Mărășești: „pe aici nu se trece!”. Biserica de rromi e o clădire liliputană. De vreo 20-30 mp! Dar cu boxe asurzitoare! Înăuntru nu sunt decât câteva persoane. Musafirii sunt triplu decât ei. Dar la uși, la ferestre, în stradă rromii mișună ca niște maidanezi la ușa bucătăriei! Sălbatici. Sau semi-sălbatici. Dar obligatoriu cu părul vopsit roșu, cu tatuaje, cu fuste mini, cu sticle la purtător! Săraci dar mondeni. Pentru ei Biserica nu e atractivă. Nu este normă.
în Parcul Gheorghieni
Orchestra a ținut un mic recital. Gustat de public. Dar prima lecție ce-am învățat la Cluj-Napoca e că „Nicio biserică nu are putere dacă și-a pierdut mărturia”. Nici măcar într-o lume plină de nevoi. Nu știu de ce, dar așa ni s-a părut: biserica locală și-a pierdut mărturia! Altfel nu concepem cum de e goală…
Pentru Pata Rât trebuie un proiect social uriaș. 2000 de suflete pot fi transformate. Dar cine se implică? Politicienii nu vor, ONG-urile nu se înghesuie, bisericile… Săracii nu fac cinste. Dar Untold-ul sau alte proiecte drăcești fac?
Prima seară am fost cazați și ospătați de Samuel Dorobanțu. Fie la pensiune, fie la el acasă! De fapt el și soția sa Claudia au fost îngeri. Gazde îngeri care au avut grije de îngeri rromi!
A doua zi am fost câteva ore prin Parcul Sportiv Gheorghieni. Ne-am întâlnit cu Cătălin și Vero Dinu. Doi tineri de pe la noi, botezați și căsătoriți de mine. Noi toți am discutat și stat la umbră. Alții clujeni au alergat pe rupte! Era foarte cald și am transpirat toți. Diferența e că unii cu efort iar ceilalți la umbră. Ca în biserici…
citeste mai mult: https://nicolaegeanta.blogspot.com/2019/07/reportaj-de-misiune-cluj-napoca-zalau.html




