Parteneriatul civil oferă aceleași drepturi ca și căsătoria, dar nu implică și aceleași responsabilități
Parteneriatul civil oferă aceleași drepturi ca și căsătoria, dar nu implică și aceleași responsabilități
Eu nu sunt de acord cu parteneriatul civil nu pentru că ar fi deschis cuplurilor homosexuale, ci pentru că nu mi-e clar care e beneficiul public al unui concubinaj legalizat.
Reglementarea căsătoriei ca instituţie şi privilegierea acesteia (drepturi specifice ale soţilor) faţă de simplele relaţii, mai lungi, mai scurte, sentimentale sau sexuale etc decurg din beneficiul public, general adus de cea dintâi comunităţii în raport de simplele relaţii neoficializate ca atare. Simpla relaţie de iubire care nu doreşte a asuma şi responsabilitatea căsătoriei nu are de ce să pretindă a-i fi recunoscute drepturi recunoscute celor căsătoriţi.
Nu văd care ar fi rolul unei instituţii paralele căsătoriei, cu drepturile acesteia, dar fără obligaţiile corespunzătoare. Singurul rezultat ar fi acela de a submina în timp căsătoria legitimă.
Concubinii au toate drepturile şi libertăţile recunoscute în general omului şi pot face ce vor. Dacă doresc drepturi suplimentare (de care, într-o bună măsură, oricum se pot bucura fără reglementarea parteneriatului: pot lăsa moştenire prin testament, se pot garanta reciproc prin gir în faţa băncii etc), să-şi asume şi responsabilităţi suplimentare, căsătorindu-se.
Privilegierea căsătoriei prin reglementarea unor drepturi specifice soţilor e unul din mecanismele prin care societatea încurajează ceva ce îi este profitabil. Pot fi de acord cu extinderea punctuală a plajei de aplicare a unor drepturi (gen: vizita la spital) şi celor necăsătoriţi, dar nu prin reglementarea distinctă a unui parteneriat (concubinaj) care nu ar face decât să se suprapună, să submineze şi, în timp, să uzurpe căsătoria legitimă şi să contribuie la deşirarea ţesăturii societăţii.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
