Reclame
ULTIMELE STIRI

CONTINUĂ SĂ VINĂ CU MINE. „iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.”


„iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.” (Iov 10:12)

trei ani la Litere. departe de casă. cu idei, cu paradoxuri, cu originalități și cu anormalități. mi-ai păzit sufletul între pereții facultății de pe strada care duce înspre gară. în clădirea în care, atunci când calci, uiți cine ești, nu știi ce crezi, nu mai poți fi sigur de nimic. practic, nu mai ai nimic și pe nimeni, iar hăul se apropie amenințător de sufletul tău. purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul când cu Žižek și teoriile lui că prin Creștinism poți ajunge cel mai bine la ateism și că dragostea e cea mai mare formă de egoism. când cu Baudrillard și simulacrele și lipsa unui autentic neînseriat, a unui adevăr universal și stabil, nesupus niciunui relativism. când cu Apostol Bologa, omul în care m-am văzut pe mine, care caută și ajunge la scop, dar care ți se prezintă ca având o experiență ireală, căruia Dumnezeu nu i se descoperă pentru că probabil nu există, Apostol Bologa pentru care credința și momentele de revelație nu pot fi considerate autentice pentru că i-au fost impuse de către o mamă bigotă. din ceea ce spun cărțile critice, de specialitate, acest Apostol nu poate trăi mântuirea pentru că nu există nicio salvare. când cu Urmuz și nonsens, când cu Lautramont și Dumnezeu care e canibal și monstru cu gheare. când cu voma, „Esseu” sau „Anica nebuna” ale lui Geo Bogza, pledoarii pentru satanism, femeia-cățea de rând, toate, în poezie (Lorca, Baudelaire).

„De aceea e atât de întuneric, încât nu poți vedea, și te acoperă un șuvoi de ape” (Iov 22:11) pentru că L-au scos cu forța pe Dumnezeu din clădirea aia. habar n-au că El vine cu mine. Se lasă blasfemiat, desacralizat, se vede desfigurat de Saramago, laureat al Premiului Nobel care îl portretizează pe Dumnezeu ca spirit însetat de sânge care-L împinge pe Isus înspre durere omenească, iar diavolul e cel bun, păstorul este dedublarea lui care reprezintă partea luminoasă și speranța din lume. se aude deconstruit în cele mai inimaginabile moduri. Și toate astea ca să vină cu mine la cursuri, ca să văd clar că e acolo. aș fi luat-o razna de mult „dacă Dumnezeul tatălui meu n-ar fi fost cu mine” (Genesa 31:42). ce se întâmplă azi e mult mai rău decât crucificarea însăși. Și El continuă să vină cu mine. El pășește pe coridoarele care te ciopârțesc de orice fărâmă de personalitate, crez sau valori. Continuă să vină cu mine în amfiteatrul „Eminescu”, în cămeruța de lângă „Shakespeare”, în „Blaga”, în sala 302 sau în cele din corpul B unde aflăm ce se ascunde în spatele prozei scurte a lui Cărtărescu: că Mendebilul este chiar „dumnezeu”, întruchipat într-un copilaș de 8 anișori, care-și descoperă sexualitatea în beciurile instinctelor, cu o fetiță de aceeași vârstă. El e Mendebilul ipocrit care se joacă vrăjitroaca singur, în întuneric, după ce au plecat toți, care face reguli pentru alții doar ca el să le încalce mizerabil. El e Mendebilul cu stiloul porno ascuns în bibliotecă. Și El continuă să vină cu mine. Să nu mă lase singură, doar cu mintea mea, pentru că știe că nu le pot duce. El știe ce sensibilă sunt. Și vine cu mine.

„El descoperă adâncimile întunericului și aduce întunericul adânc la lumină.” (Iov 12:22)

„Oamenii mută pietrele de hotar” (Iov 24:2). cu asta își ocupă timpul. unul zice că de aici până aici. vine altul și indică de acolo până dincoace. împing bolovani. transpiră ca să traseze alte reguli, alte lumi, alte judecăți, alte valori, alte logici. „Dar El rămâne Același” (Iov 23:13). eu, da, sunt „la marginea dintre lumină și întuneric” (Iov 26:10), dar Cel care rămâne Același vine cu mine.

și înțeleg, Doamne, că nu mi-ar folosi la nimic dacă aș ști, dar mi-aș pierde sufletul. conștientizez că nu să știu despre Kant și Hegel, Duchamp, Kandinsky sau Picasso și Domnișoarele din Avignon contează. văd, Doamne, că ceea ce contează e să fiu omSă te am pe Tine. să trăiesc frumos. și să n-o uit pe bunica, omul cu șapte clase și viață de sfânt, care a schimbat oameni și datorită căreia mulți au ajuns să Te cunoască pe Tine pentru că Te vedeau în ea.

„Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge șarpele fugar. Acestea sunt doar marginile căilor Sale și numai o adiere ușoară auzim de la El. Dar cine poate înțelege […]?” (Iov 26:13-14)  ce-s Literele și toate nebuniile astea pentru Tine, Doamne? Să Te am pe Tine e mai mult decât toate artele, filosofiile, ideile, înțelegerea poeziilor, a criticii și a picturilor. Să Te am pe Tine face mai mult decât să port discuții intelectuale. „prețul înțelepciunii este dincolo” (Iov 28:18). dincolo, Teo. dincolo de Rahabul (=monstru mitic al mării, reprezentând haosul) din clădirea cu zidurile de piatră și cu sincera tanti Angela de la poartă. dincolo de textele citite acasă care ți-au transformat sufletul într-o furtună pe mare. dincolo de informații, poziții sau ierarhii stabilite de oameni. în acel dincolo pe care mama Vera, buni care spunea „hodină” sau „mintenaș”, îl cunoștea și pe care îl trăia. „Amintiți-vă de conducătorii voștri, care v-au spus Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați-vă la sfârșitul felului lor de viață și urmați-le exemplul de credință! Isus Cristos este Același ieri, astăzi și în veci!” (Evrei 13:7-8). asta e ceea ce contează, Teo.

Doamne, dacă nu m-ai fi adus la Litere, nu Te-aș fi văzut atât de aproape, n-aș fi ajuns să înțeleg umanul așa cum o fac acum și n-aș fi știut să ascult oamenii așa cum m-ai învățat aici, într-un loc uitat de lumină, în care valurile lovesc cu putere, în care vântul răstoarnă tot ce prinde în calea-i, în care noaptea nu se mai termină și în care marea nu se mai potolește. loc în care ți se ia totul, în care rămâi doar tu, neantul și angoasa din tine. dacă nu m-ai fi adus la Litere, nu Te-aș fi găsit ca ancoră, ca far, ca turn tare, ca nor în timpul zilei și ca stâlp de foc în noaptea înfricoșătoare cu monștrii de pe mare și cu cei din mine.

http://tineri.betania.ro/continua-sa-vina-cu-mine/

Reclame
Banner filme Banner http://speranta.ro/

Articole recente: Primul Informat

Despre ADMIN (20026 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: