Anunțuri
ULTIMELE STIRI

EXCLUSIV INTERVIU/Soții Bodnariu și cei șase copii stau cu chirie într-o căsuță, la munte. ”Nu ne mai întoarcem în Norvegia niciodată”

Niște acuzații ciudate, niciodată demonstrate, au rupt în bucăți o familie de români care trăia liniștită în orășelul norvegian Naustdal. Pentru că nu s-ar fi purtat bine cu micuții lor, soții Ruth și Marius Bodnariu au fost crunt pedepsiți: autoritățile locale le-au luat toți cei cinci copilași. După ce și-a recâștigat micuții în instanță, Marius s-a refugiat cu întreaga familie în România, undeva într-o localitate din Transilvania, unde, de un an și jumătate, își duce traiul liniștit, în cea mai mare discreție.

Pentru familia mixtă româno-norvegiană, Țara Fiordurilor a fost casă timp de 11 ani. Mai bine de un deceniu în care Ruth a dat naștere celor cinci copii ai lor și în care  Marius  se ”înșurubase” bine într-un post de specialist în IT la o primărie, serviciu din care câștiga destul de bine. Răstimp în care nimic nu părea să tulbure în vreun fel armonia care se cuibărise la ferma socrilor lui Marius, loc în care toți trăiau fericiți.

”Sunt specialist în informatică aplicată, în IT. Am început cu programarea, iar în Norvegia am lucrat în administrație publică, la primărie, cu calculatoarele. Nu în siguranța traficului aerian. Înainte să plec din țară am lucrat la Romatsa. Acolo am făcut niște programe care au fost în folosință pentru dirijarea traficului aerian. Nu cred că mai sunt folosite în ziua de astăzi. Se lucra mai demult la un alt pachet la care nu am mai apucat să contribui”, spune Marius, încercând să facă o scurtă paralelă între locurile de muncă pe care le-a avut atât în România, cât și în Norvegia.

”Au zis că nu aveam suficient contact vizual cu copiii noștri”

A urmat momentul acela dramatic pe care nu-l va putea uita, cu siguranță, niciodată. Autoritățile norvegiene le-au refuzat dreptul de a fi părinți și le-au luat, pur și simplu, copiii. Pe toți cei cinci. Mai întâi pe mezin, pe ”bebe”, cum îi spuneau ei celui mai mic dintre copilașii lor, și apoi pe ceilalți patru micuți. Șapte, opt luni mai târziu, o instanță norvegiană îi repune în drepturi, le redă fericirea și pe băiețeii și fetițele lor – care până atunci fuseseră încredințați mai multor familii-surogat.

A fost crunt…Nu doresc niciunui părinte să treacă prin ce am trecut noi…Au zis că nu ne ocupam de ei, că nu-i țineam bine în brațe, că nu ne uitam în ochii lor, că nu aveam suficient contact vizual cu copiii noștri…Lucruri de neînțeles, pe care nici ei nu le-au demonstrat vreodată. Nu au recunoscut niciodată că au greșit, nici după ce instanța ne-a dat copiii….Dar nu ne-am lăsat în voia sorții, ci ne-am încredințat lui Dumnezeu. Momentul reîntâlnirii a fost… Nici nu știu cum să spun… Copiii ne-au sărit de gât, i-am strâns în brațe, am plâns, ne-am bucurat… Însă, abia când am rămas singuri cu ei în mașină, totul a atins altă intensitate. Abia atunci ne-am descătușat. Și ei, și noi…”, rememorează Marius clipa în care a putut să-și strângă din nou copiii în brațe.

”Încercăm să ne vindecăm copiii de trauma prin care au trecut”

Acum, coșmarul a luat sfârșit, dar amintirile dureroase care i-au marcat atât pe părinți, cât și pe copilașii smulși din propriul cămin, de lângă mama și de lângă tatăl lor, nu mai pot fi șterse. Au rămas agățate cumva între cele două lumi. Între o Norvegie pe care Marius Bodnariu o simte ostilă, și unde nu mai are curajul să pună piciorul, și o Românie natală în care s-a reîntors pentru a-și proteja copiii  – acum șase la număr, după nașterea celui mai mic membru al familiei, o fetiță -, micuți la care ține ca la ochii din cap.  Poate de aceea duce o viață retrasă, undeva într-o localitate din Transilvania.

”Încercăm să o luăm aici de la zero. Ne-am așezat într-o zonă care, din punct de  vedere climatic, seamănă puțin cu Norvegia. Un pic de munte, aer curat, o temperatură  ceva mai rece, o viață dusă la țară cu animale de curte… E bine pentru copii să se adapteze într-un fel, să ajungă la un echilibru. De aceea am rămas anonimi și nu am vrut să apărem în public. Să nu se spună că ne folosim de copii pentru a obține ceva. Încercăm să creăm aici, în România, un cadru cât mai normal pentru copii, încercăm să-i vindecăm de trauma prin care au trecut.”, îmi spune Marius.

citeste mai mult: https://www.libertatea.ro

Anunțuri
Banner filme Banner http://speranta.ro/
Despre ADMIN (16889 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: