Cristian Ionescu: CU DOPUL PE GÂT

Sunt (un pic) mirat de sărăcia spirituală a multora în această vreme.
Nu trebuia să fie așa. Cu toată emanciparea amvonală, sau poate tocmai datorită acesteia, creștinismul a intrat într-o perioadă de apatie, crezul și trăirea credinței așezate fiind pe banca din spate a conștiinței, aceasta la rândul său fiind înghesuită în portbagajul minții.
De ce dau vina pe amvon? Pentru că amvonul este locul de unde ar trebui împărțit drept tot adevărul! Or, cu presiunile seculare și dorința exagerată a predicatorilor de a fi iubiți, adevărul este împărțit dar nu drept și nici tot…
Recent, am abordat în biserica noastră cazul acoperirii capului la surori, conform 1 Corinteni 11. Am încercat să o fac cu sensibilitate și un pic de umor, aducând din România câteva sute de baticuțuri multicolore.
Le-am vândut la prețul de producție, fără vreun profit pentru biserică, nu acesta a fost scopul.
Normal, ca să introduc și subiectul doctrinar, le-am prezentat de la amvonul bisericii.
Că unii au putregai în cap și, probabil mânați de poftele care-i apasă, aceștia și-au imaginat altceva decât baticuțuri, asta e treaba lor. Nu-mi voi pierde timpul cu ei.
Dar alții au contestat însăși prezentarea, cu argumente mai degrabă de dop decât de cap.
În primul rând că lucrurile astea nu se predică de la amvon. Adică de ce, dacă Sfântul Apostol Pavel le-a zis în epistolă, noi să nu le zicem o dată, de două ori pe an, nici măcar în treacăt? Că nu le convine unora să le audă? Pardon!
Că aceste subiecte produc împotrivire și dezbinare, adevărat, dar din cauza celor care nu ascultă de adevăr, rebelii noștri de toate zilele, oamenii firești care pun mai mult preț pe chipul veacului decât pe al Domnului. Soluția este ca aceștia să respecte Cuvântul nu să nu mai vorbim noi despre ce nu le convine lor.
Mai șugubăț, cică Doamne ferește, suntem ca musulmanii, ba chiar unii mi-au sugerat să mă duc în Siria, Arabia sau Afganistan…
Păi dacă musulmanii se îmbracă noi ce să facem, să umblăm dezbrăcați? (Numai la lăsatul de barbă nu ne supărăm că arătăm ca ei, dar la batic…)
De unde până unde am luat noi chestiunea asta de la ei, când islamul a apărut peste 500 de ani mai târziu de la scrierea epistolei.
Mai degrabă ar trebui gândit că dacă într-o religie falsă, ei respectă acest principiu, cu atât mai mult noi! Asta spunea și Pavel: dacă firea vă învață anumite norme de purtare și vă conformați, tocmai de Cuvântul Domnului nu vreți să ascultați?
Bine, apar și alte amuzamente ca de exemplu că baticuțurile nu sunt suficient de late, că sunt prea colorate, dantelate etc.
Cineva mai cu amar de nevoile reale ale poporului – tineri care se droghează, tutunul și alcoolul, imoalitatea – se lamenta că despre acelea și nu despre acestea ar trebui vorbit. Păi da, că dacă nu mai respectăm poruncile mici, de cele mari credeți că ne-o păsa?
Întorcându-mă la amvon, prorocul Maleahi are un avertisment pentru noi: dacă vom continua să strâmbăm căile Domnului ca să le facem pe plac enoriașilor (celor firești nu celor duhovnicești, Doamne ferește – „eu nu predic frate despre cârpe”!), Dumnezeu ne va face de ocară, cei care ne vor batjocori fiind tocmai cei cărora am vrut să le intrăm în voie.
Mai sunt multe de spus, dar ajunge atât!
Deocamdată, ce păcat, unii – din ambele părți ale amvonului – și-au înșurubat pe gât un dop…

https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2017/10/30/cu-dopul-pe-gat/