DEVOTIONALEEDITORIALE

Nelu Filip: OAMENI CARE MI-AU LUMINAT COPILĂRIA

OAMENI CARE MI-AU LUMINAT COPILĂRIA

BUNU ȘI CARTEA LUI
Pe bunicii din partea tatălui meu nu am avut cum să-i cunosc. Muriseră când tata nu era căsătorit încă… Pe cei din partea mamei i-am apucat, dar despre bunica am amintiri foarte vagi. A murit și ea când eu aveam mai puțin de 4 ani.

Mi-l aduc aminte însă foarte bine pe bunicu, pe bunu, cum mă învățasem să-i spun. Rămas văduv, destul de devreme în viață, își trăia fiecare zi singur în căsuța lui, doar în compania prețioasă a Bibliei. O avea totdeauna deschisă pe masă și a făcut o adevărată pasiune din citirea ei. O personifica aproape, numind-o CARTEA.
Când citea din Carte, citea în șoaptă, dar șoapta lui umplea odaia și se auzea practic în toată casa. Șoapta aceea îi oferea intimitate cu Cartea și știam ca și copil că trebuie să fac totul în liniște când bunu stătea în fața Cărții și șoptea din ea.

Când am crescut mai mare, elev de liceu fiind, m-am întors în sat de la Timișoara, ca să-mi petrec vacanța. După ce mi-am revăzut părinții și am petrecut puțin timp cu ei, m-am dus să-l văd pe bunu. Era deja întuneric și m-am oprit să-l privesc prin fereastra mică a casei. Era față în față cu Cartea și vedeam doar buzele lui cum se mișcau a citire… În timp ce citea se mângâia pe creștet și buzele lui continuau să se miște a citire… L-am contemplat îndelung… Apoi a lăsat Cartea pe masă și s-a plecat pe genunchi să se roage. L-am privit multă vreme pe bunu prin fereastra casei lui și am înțeles că exista o legătură nebănuită între Bunu și Carte, între ei și Dumnezeu.

De fapt Cartea i-a schimbat viața. Întoarcerea lui cu fața către Dumnezeu nu a fost intermediată de nici un predicator, de nici un misionar. Cumpărase Cartea de la cineva care o adusese de la oraș și a început să o citească, până când Cartea aceasta i-a schimbat viața. Popa din sat i-a cerut să se despartă de Carte, ca să nu facă notă discordantă acolo în satul acela mic, dar el nu a vrut să renunțe la Carte. L-a bătut popa, l-a bătut cu parul, ca să se lase de Carte, dar bunu a rămas credincios Cărții. Din Carte a început să le spună și altora și aceia s-au bucurat și ei de binecuvântarea cuvântului din Carte și astfel, acolo în sătucul acela de pe Valea Someșului s-a născut o adunare de oameni iubitori de cele scrise în Carte, pentru că Bunu nu ținea pentru el ceea ce citea, ci spunea și altora.

Sunt unul dintre cei ce l-au auzit pe Bunu vorbind din Carte și îi mulțumesc lui Dumnezeu că acolo s-a născut și în mine credința mântuitoare.

Nelu Filip

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: