La biserică, în timpul săptămânii, e iz de Black Friday. Oamenii preferă să meargă mai degrabă unde se dă ceva pentru pământ decât ceva pentru cer. Poate că promisiunea raiului a devenit în conștiința lor ca o poveste pe care ai timp să o citești și mai târziu.
Dar mai târziu e prea târziu, de cele mai multe ori. O frecventare a bisericii din joi în paști denotă o credință într-un Dumnezeu care ar binecuvânta și ce poți face puțin cu toate că poți mai mult. Hristos nu are un minim necesar și nici un preț redus.
Când nu mergi la biserică nu mai crezi. Nu crezi în autenticitatea închinării, în prezența lui Dumnezeu și nu mai simți nevoia de El. Ca și cum Hristos nu îți satisface nevoia inimii tale din prezent. Mai jos de atât nu prea văd unde să cazi, ca om, ca creștin.
Dumnezeu nu se supără că ne cheltuim banii pe reduceri atât timp cât nu Îl reducem pe El la mai puțin decât este. E dezonorant pentru cea mai frumoasă, mai minunată și mai sfântă ființă din Univers. Ori de câte ori altceva devine mai important decât El, legăturile cu Hristos se rup.
Drept urmare, vedem biserici cu scaune goale pline de nepăsarea oamenilor care ar trebui să fie acolo. Într-un fel cei ce nu sunt, Îi spun lui Isus că n-au nevoie de binecuvântarea Lui. Alții sunt supărați și nu vin pentru că nu au putut ierta greșelile altora. Iertarea autentică nu se manifestă cu remușcări sau gânduri amare.
Uite așa oamenii care ar trebui să fie și nu sunt se refugiază în ceea ce consideră ei că au dreptate dar uită că Dumnezeu vede altfel lucrurile.
De cele mai multe ori, creștinul adevărat renunță la el când ar avea cel mai întemeiat motiv să nu o facă. E un preț pe care îl plătești, ca să fi fericit.
Alexandru Fintoiu
sursa: http://www.ciresarii.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
