Puterea rugăciunii

Eu cred că mulţi creştini  se îndoiesc cu privire la puterea rugăciunii, fiindcă nu sunt siguri că Dumnezeu într-adevăr le va răspunde doar pentru că se roagă. De accea, nu puţini creştini petrec foarte puţin timp pe genunchi şi nici nu au de gând să îşi facă timp pentru Domnul. Ar mai trebui atunci să ne punem întrebări cu privire la răspunsurile întărziate la rugăciunile acestor oameni? Dumnezeu ne aşteaptă pe fiecare în parte să ne plecăm genunchii înaintea Lui şi să-I spunem tot ce avem pe suflet. Poate că ne-a aşteptat de atâtea ori la marginea patului nostru să ne aplecăm înaintea Lui şi să-I povestim cum a fost ziua noastră, să-L rugăm să ne ajute… iar noi în schimb ne-am făcut de lucru prin casă şi am preferat să aprindem televizorul în loc să ne rugăm. Fiindcă rugăciunea reprezintă pentru mulţi creştini ceva plictisitor… ceva banal, şi aceştia simt că vorbesc cu pereţii. Nici nu mă miră distanţa pe care o simt oamenii aceştia de Dumnezeu când încearcă să-I vorbească. Ei nici măcar nu sunt interesaţi de El. Poţi vorbi cu o persoană pe care nu o placi? Nu prea cred.

Pentru că atunci când alegem să petrecem timp mai mult pe Facebook sau în faţa televizorului, în loc să ne rugăm şi să experimentăm minunile ce pot lua fiinţă atunci când ne tocim genunchii înaintea Sa, arătăm că nu suntem interesaţi de Dumnezeu. Cu cât ne vom ruga mai mult, cu atât vom simţi mai mult nevoia de rugăciune. Dacă am şti cât de mult contează rugăciunile noastre, ne-am angaja să petrecem mai mult timp în rugăciune şi ne-am ţine de angajament. Ne-am seta o oră la care să ne rugăm şi am lăsa totul, mergând la întâlnire cu Dumnezeu. Rugăciunea te schimbă în primul rând pe tine. Rugăciunea schimbă totul. Oameni care au făcut lucruri măreţe pentru Dumnezeu au petrecut ore întregi pe genunchi, luptându-se până la epuizare pentru cauzele pe care le duceau înaintea Lui. Noi, creştinii moderni, suntem atât de slabi fiindcă ne îndoim de puterea rugăciunii. Aşa că nici măcar nu ne deranjăm să o experimentăm.

Nu există altă cale de a ajunge mai repede la inima lui Dumnezeu, decât prin rugăciune. Nu-L putem înţelege, nu-I putem auzi şoapta blândă, decât dacă Îi vorbim. Nu e îndeajuns să ne rugăm în gând, nu e îndeajuns să mergem la întruniri de rugăciune. TREBUIE să ne rugăm acasă. La fel cum avem timp pentru alte lucruri, trebuie să avem timp şi pentru rugăciune. În ultima vreme, am experimentat puterea rugăciunii mai mult ca oricând, deoarece am preferat să petrec mai mult timp stând de vorbă cu Dumnezeu decât cu mine. Aşteptăm semne mari…. aşteptăm treziri spectaculoase… vrem ca cei nemântuiţi să vină la Isus. Cât de mult ne rugăm pentru asta? Şi când ne-a plâns ultima oară sufletul pentru fraţii noştri prigoniţi, care sunt uitaţi în închisorile islamişitilor şi ai comuniştilor? Aici se vede diferenţa dintre cei ce sunt ai Lui şi cei se se cred doar creştini.

Scris de Milena Cismașiu – sursa:  intrebarileinimii.blogspot.ro