Ceva este putred în… Norvegia!

In sfârsit, cu greu, aproape cu eforturi incomensurabile, a început să se trezească si mass-media norvegiană din letargie si să reflecte pe ici pe colo, sporadic, firav, nesigur, destul de timorată, o realitate care ne afectează pe toți și care deranjează.

Fiecare manifestație de protest de pe mapamond cade ca o palmă nu numai pe obrazul acestui sistem aflat într-o mare derivă existențială, Barnevernet, dar si pe obrazul unei prese curtenitoare, care tace, se ascunde după deget, complăcându-se într-un noncombat, trecând astfel peste deontologia profesională.
Ceva este putred… și în Norvegia, nu-i asa? Cine ar fi crezut că marile ziare norvegiene, despre care aveam odată toată stima, se comportă jalnic, ascunzând aproape adevărul, manipulând prin omitere, mutilând, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic, când lumea întreagă fierbe! Aproape nu există țară – în orice caz, în lumea civilizată – unde oamenii să nu se fi ridicat contra tiraniei Barnevernet. Iar ei tac.
Cei mai mulți dintre ziaristii norvegieni vorbesc despre cu totul altceva… Despre cârnații norvegieni care se vând în stațiile de benzină, despre legăturile nebuloase ale politicienilor, despre vreme, despre manechinele aflate la modă sau în disgrația publicului sau despre orice altceva, numai despre ceea ce este important chiar si pentru norvegianul de rând, NU vorbesc.
Ultimele date ale cercetărilor în domeniu sunt de necrezut. Aproximativ 7% (sapte la sută) dintre copiii din Norvegia sunt maltratați/abuzați în propriile familii. Dintre acestia, rețineți, numai 0,5% sunt raportați astăzi către Barnevern (Protecția Copilului).
Legea protecției copilului se va înăspri, deci… Ba, mai mult, se lucrează deja la planuri de muncă detaliate privind o protecție mai eficientă a copiilor. Începând cu noul an se va introduce obligatoriu, în toate planurile pedagogice de muncă un nou domeniu prioritar: “Se meg og vær der for meg!” (Uită-te la mine si fii acolo pentru mine!) tocmai pentru ca protecția copiilor să fie mai eficientă si să se raporteze cât mai multe cazuri către Barnevern.
Susținem o protecție justă a copilului care are nevoie de ajutor în societate. Dar, întrebarea care rămâne pentru fiecare dintre noi este… Cum vom reusi să înlăturăm abuzurile sistemului Barnevern atunci când cazurile de preluare a copiilor se vor înmulți? Acest sistem, chiar dacă unii s-au simțit nevoiți să-l apere cu ”bâta”, s-a văzut, s-a constatat, nu funcționează asa cum ar trebui. Barnevernet nu poate fi mai presus de Dumnezeu.
Dar ceea ce ni se pare iarăsi ciudat este cum de s-a ajuns, domnilor ziaristi norvegieni si experți în ale Barnevernet, ca într-o țară civilizată, precum Norvegia, 7% (sapte la sută) dintre copii să fie maltratați si abuzați în propriile cămine?!
Ce trebuie să se fi întâmplat în lumea asta, oare? Vorbim totusi de o țară europeană dezvoltată si nu de vreun bantustan de prin alte locuri. Cât de preventiv se lucrează în această societate? Sau este si aici la fel cum se întâmpla prin alte părți, în istorie, nu demult, când , mândri de ignoranța noastră, mergeam din greseală în greseală spre victoria finală?
De ce, oare, ne percep unii ca pe o societate care si-a pierdut valorile morale?!

Citește mAi mul http://www.jurnaldenord.ro