Principalele 10 probleme ale Barnevernet

Despre Barnevernet, sistemul social de protecție a copilului din Norvegia, s-au spus multe lucruri în ultimele săptămâni. „Un sistem sinistru de demolare a instituțiilor și valorilor creștine”, „o fabrică de acaparare a copiilor”, „o afacere foarte profitabilă”, „o conspirație de proporții”, „un laborator de experimente”, „unealta prin care Suedia ar încerca să controleze Norvegia”, „mafia statală care răpește copiii cetățenilor și imigranților”, o instituție care „acționează în stil nazist” și care are „în spate grupul Bilderberg” – acestea sunt doar câteva dintre concluziile fanteziste ale internauților despre instituția norvegiană, acuzații care i-au convins pe mulți și i-au transformat în sceptici pe ceilalți. Dincolo de ideile conspiraționiste, există însă critici și suspiciuni cu privire la activitatea Barnevernet care sunt asumate de specialiști sau care reies din studii și analize. O înțelegere a acestora este de folos celor care cunosc detaliile cazului Bodnariu și care încearcă să înțeleagă mai bine ce se poate face în sprijinul familiei.

1. Sistemul de lucru al Barnevernet a fost destul de mult criticat de opinia publică dar și în spațiul academic. „Multe chestiuni au rămas nerezolvate”, afirmă profesorul Marit Skiveness, de la Universitatea din Bergen în capitolul dedicat Norvegiei din volumul Child Protection Systems: International Trends and Orientations (p. 156).

2. Începând cu 1992, când actuala Lege a Bunăstării Copilului din Norvegia a intrat în vigoare, sloganul și ținta au fost ca Barnevernet să devină o instituție care asistă, mai degrabă decât una care intervine. Atingerea acestui deziderat presupunea mai multă asistare socială și economică oferită familiei, o importanță sporită a principiului biologic și prevenție în locul intervenției. O țintă majoră propusă a fost ca numărul de copii dați în plasament să scadă. Totuși, pe fondul creșterii numărului total de cazuri luate în evidență de Barnevernet de-a lungul anilor, a crescut și procentul copiilor care au fost plasați în afara familiei, voluntar sau prin decizia tribunalului districtual, de la 6% la 9,3‰.

3. Între 1992 și 2011 s-a dublat procentul copiilor care au primit asistență în sânul familiei (12‰ vs. 24‰), ceea ce poate fi considerată o evoluție pozitivă. Există însă și o creștere de peste patru ori a numărului de cazuri în care s-a luat măsura plasării voluntare a copilului în afara familiei biologice (de la 0,6‰ la 2,8‰). În dreptul acestei măsuri există suspiciuni cu privire la cât de informate și conștiente au fost familiile care au consimțit „voluntar” la plasarea copiilor lor în alte familii (CPS, 166).

4. După 1992, în cazul părinților care au pierdut temporar custodia copiilor, măsurile nu au vizat asistarea acestora în a-și rezolva problemele pentru a se ajunge la reunificarea familiei, ci s-au luat măsuri ca părinții să poată petrece timp cu copiii, de pildă în weekenduri. Practic, ținta importantă a filosofiei legii din 1992, de a păstra mai mulți copii în familiile biologice, a fost ratată. De aceea, după anul 2000 s-a încercat implementarea unei noi abordări în vederea rezolvării problemelor familiei biologice de natură să ducă la măsura plasării copilului în afara familiei. Totuși, în 2011, existau încă îndoieli cu privire la realitatea utilizării acestei noi abordări în practica Barnevernet (CPS, 161).

5. O critică foarte serioasă adusă procesului de analiză a cazurilor intrate în atenția Barnevernet este că evaluările cazurilor sesizate se fac mai degrabă pe baza normelor culturale ale agenției Barnevernet și pe baza convingerilor personale/profesionale ale asistenților sociali, în loc să fie făcute pe baza dovezilor și a informațiilor colectate sistematic. (CPS, 164).

6. Sistemul norvegian nu are o abordare unică cu privire la maniera în care trebuie documentate și demonstrate acuzațiile de rele tratamente. Într-o mare măsură, documentarea este făcută de asistentul social sau de poliție, când e cazul. În prima situație, pericolul e ca analizele să conducă la concluzii subiective.

citeste tot articolul > http://semneletimpului.ro/