Avem bucuria de a citi o marturie emotionanta, pe care fratele Florin Bolosin a dorit din toata inima sa o impartaseasca cu noi toti, spre slava Domnului Isus Hristos.
„Ma numesc Florin Bolosin. Am 43 de ani si sunt casatorit. Am 3 copilasi (Ana Maria – 13 ani, Tudor – 10 ani si Iosif – 6 ani). Lucrez de aproape 22 de ani in structurile Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I), respectiv la Inspectoratul de Politie judetean Hunedoara, unde sunt ofiterul responsabil cu coordonarea si evaluarea sigurantei publice in mediul urban pe raza judetului Hunedoara. Am gradul profesional de Comisar sef de politie. Sunt membruin Biserica Penticostala Golgota din Hunedoara si slujesc ca evanghelist.
Imi amintesc cu drag de anii cuprinsi intre 1988 si 1991, cand mama ma ducea la Biserica Betleem din orasul Hateg si ascultam Cuvantul Domnului. In 25 august 1991 am fost botezat de pastorul Petrica Gaina si L-am marturisit public pe Domnul Isus Hristos ca fiind Fiul Lui Dumnezeu si Mantuitorul meu personal.
Imediat dupa botez, din cauza nevegherii mele si a ruperii partasiei cu fratii, treptat am parasit biserica si am ales sa traiesc o viata departe de Domnul si de fratii mei.
M-am casatorit in lume, fara stirea nimanui, nici chiar a mamei mele. I-am spus lucrul acesta mai tarziu. Nu mi-a spus nici o vorba. Lacrimile nu incetau sa curga pe obraji ei frumosi. Atunci am realizat ca i-am frant inima de mama. Mama a fost o femeie simpla, saraca, cu multi frati, trecuta prin necazuri si greutati, orfana de tata si la 44 de ani a ramas vaduva cu doi copii, cu mine si cu fratele meu.
Nu s-a recasatorit, deoarece l-a iubit foarte mult pe tata. Acum, iata ca si eu, fiul ei cel mare, am luat calea lumii si i-am produs o mare durere in suflet. Nici eu nu eram fericit, acum aveam si povara pacatelor mele. Numai ca, cea cu care m-am casatorit in lume, dupa aproximativ 10 ani, m-a parasit si a plecat cu altul.
Dupa divort, eu am ramas cu fetita, Ana Maria, pe care am infiat-o impreuna, pentru ca ea nu putea avea copii. Ana Maria avea pe atunci aproximativ 4 anisori. Nu-i cunosc parintii. Imediat dupa nastere au parasit-o intr-un spital din Arad. Am fost chemat in instanta si fosta sotie nu a mai dorit-o. A ramas cu mine, nu doream sa se reintoarca la Casa de copii. Imi parea rau de ea.
Era un suflet mic si nevinovat. in acea perioada am fost vizitat de mama mea, care nu mi-a reprosat nimic. I-am spus ca ma intorc la fratii mei si la Domnul pe care, cu ceva timp in urma, i-am parasit pentru lume. In toata aceasta perioada nu am fost fericit si implinit pentru ca numai la Domnul se gaseste fericirea.
Am inceput cu un grup de frati si surori sa ne rugam pentru un ajutor potrivit pentru mine. Domnul a ascultat rugaciunile si mi-a daruit-o pe Nicoleta. Era o fata pocaita, frumoasa, membra la Biserica Penticostala din Hunedoara, si care adoptase si ea, fiind singura si necasatorita, un copil de la casa de copii din Hunedoara; aceeasi casa unde fusese si Ana Maria pentru o perioada. Ne-am casatorit in Biserica Penticostala din Hunedoara. Dupa casatorie am fosti n instanta si l-am infiat si pe Tudor. Ps. 68:6a „Dumnezeu da o familie celor parasiti”.
Acum eram o familie, aveam doi copii pe care i-am primit ca daruri si binecuvantari de la Domnul, insa nu puteam avea copilul natural. Medicii specialisti din Hunedoara si din Cluj i-au spus sotiei mele ca niciodata nu va avea propriul ei copil. Ne-am rugat Domnului si El ne-a promis ca vom avea si un copil natural. Atunci cand Domnul vorbeste, este ,,Da si Amin”.
Ana Maria a fost ceea care s-a rugat cel mai mult si Domnul a implinit rugaciunea fetitei noastre si ceea ce El a vorbit. S-a nascut mezinul familiei, Iosif. Toti trei sunt cadouri si binecuvantari de la Dumnezeu pentru noi ca familie.Ii iubim pe toti la fel si ii purtam pe brate de rugaciune.
In urma cu ceva timp am parcurs toate demersurile si am primit atestatul din partea Protectiei Copilului Hunedoara pentru a infia inca un copil nevinovat pe care mama sa l-a aruncat imediat dupa nastere, viu si sanatos, la tomberonul de gunoi.
Am fost cu sotia, Nicoleta, la spital si l-am vazut. Era o fiinta umana, nevinovata careia Dumnezeu ii daduse o sansa la viata. Nu l-am putut adopta pentru ca ai mei colegi de la IPJ au prins-o pe femeia care si-a parasit copilul si au trimis-oin instanta pentru fapta comisa. Acum ea se afla arestata la Aiud si se opune adoptiei. Ne dorim ca si acest copilas sa ni se alature in familie intr-un final.
Sunt fericit pentru ca Domnul si stapanul vietii mele este Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos. In fiecare dimineata cand ma trezesc imi reinnoiesc legamantul cu El, daruindu-i inima mea, sufletul meu, trupul, mintea, familia, locul de munca.
Tot ceea ce am e al Domnului Isus Hristos. In fiecare noapte, la ora 03.00, ma trezesc si singur, intr-o camera, cer binecuvantarea Domnului peste familia pe care El mi-a daruit-o. Atunci cand vine seara,inainte de culcare,impreuna cu sotia si copiii multumim, laudam si binecuvantam pe Domnul pentru purtarea Lui de grija.”
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
