Sfințirea este un termen teologic pentru viața creștină, numită sfințire progresivă. Dar dacă ne uităm la modul în care Biblia folosește acest termen, este puțin diferit. Noul Testament, când vorbește despre sfințire, înseamnă pur și simplu a fi pus deoparte. Și asta se întâmplă când o persoană devine creștină, Dumnezeu pune acea persoană deoparte. Traducerile mai vechi numesc asta a fi sfânt. Deci eu sunt Sfântul Andrei, Sfântul Andrei pentru că sunt pus deoparte, sunt un sfânt al lui Dumnezeu pentru că El m-a mântuit de păcatele mele.
Acum, de-a lungul vieții creștine, te gândești la asta ca la acel eveniment trecut, viața creștină și viitorul. Acel timp trecut, sunt mântuit, sunt sfințit. Chiar acum, sunt mântuit, sunt sfințit. Și timpul viitor, voi fi mântuit, voi fi sfințit, aceasta este glorificarea. Deci, de obicei, termenul sfințire se referă la acea sfințire progresivă de mijloc, a creșterii treptate. Și există mai multe opinii majore despre asta, diferite modele de sfințire. Există o viziune wesleyană care spune că, practic, un creștin poate trăi într-o stare de perfecțiune, perfecțiune creștină, nu perfecțiune divină, nu perfecțiune angelică, perfecțiune creștină, unde practic trăiește liber de păcatul cunoscut.
https://www.crosswalk.com/video/video-q-a/what-is-sanctification-the-true-bible-meaning.html
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
