ULTIMELE STIRI

Până când (ne)credinţa ne va despărţi. Soluţii pentru cupluri în derivă.

Sustine. Doneaza, Dumnezeu te va rasplati!

$3.00


„Trăiește acum întrebările. Poate că treptat, fără să-ţi dai seama cum, într-o zi vei trăi și răspunsurile.” (Rainer Maria Rilke)

Cuvintele poetului austriac au devenit o adevărată filosofie de viaţă pentru scriitoarea creștină Kimberly Penrod Pelletier, după șocul produs de pierderea credinţei soţului ei. Fusese un creștin activ, implicat în slujirea semenilor, dar după 10 ani de căsnicie a anunţat-o pe Kimberly că nu mai era sigur nici măcar că Dumnezeu există.

După ce creștinismul fusese centrul vieţii lor, Kimberly simţea că soţul ei o abandonase și pe ea odată cu credinţa și nu avea idee cum să se descurce în năvodul de întrebări ţesut de schimbarea lui: Cum de nu observase că îndoiala începuse să muște din convingerile robuste ale soţului ei? Ce le va spune copiilor și cum îi va afecta această veste? Cum avea să fie relaţia lor acum, când toate lucururile pe care le aveau în comun păleau în faţa zidului uriaș ridicat între ei?

Pentru ca relaţia lor în agonie să supravieţuiască și să-și regăsească stabilitatea de altădată, Kimberly și soţul ei aveau nevoie să găsească o cale de a reclădi totul, și mai ales o fundaţie pe care s-o facă.

Similaritate religioasă și satisfacţie/stabilitate conjugală

De-a lungul timpului, mai multe studii au arătat că există o legătură între homogamia religioasă, pe de o parte, și calitatea relaţiei de cuplu pe de altă parte.

Astfel, cercetătorii au constatat că, deși angajamentul religios nu reprezintă o barieră sigură împotriva divorţului, cei care sunt dedicaţi viziunii biblice despre căsătorie ca legământ pe viaţă se bucură de o calitate mai bună a relaţiei, precum și de o stabilitate mai mare a acesteia.

Certitudinea că relaţia de căsătorie este una sacră și că mariajul face parte din planul lui Dumnezeu are ca rezultat căsnicii mai stabile, care se dezvoltă, își menţin motivaţia și sunt mai fericite, au descoperit cercetătorii Michael Goodman și David Dollahite.

Un studiu din 2015 a arătat că majoritatea cuplurilor care s-au rugat împreună și au participat la servicii de cult au raportat o creștere a intimităţii și unităţii dinte parteneri.

Adulţii din căsătorii religioase mixte sunt, în general, mai puţin religioși decât omologii lor căsătoriţi cu persoane care le împărtășesc credinţa; ei se roagă mai puţin, frecventează biserica mai rar și sunt mai puţin înclinaţi să considere religia ca fiind o parte foarte importantă din viaţa lor, a constat un studiu al Pew Research Center. Aproape două treimi dintre subiecţii afiliaţi religios, cu parteneri care le împărtășeau credinţa, au declarat că similaritatea convingerilor religioase reprezintă o condiţie esenţială a unei căsătorii de succes.În timp ce 19% dintre cei afiliaţi religios și cu aceeși religie ca partenerul raportează că au dispute pe teme religioase, procentul aproape se dublează în cuplurile în care un partener este afiliat religios, iar celălalt nu.

O diferenţă subestimată

Ideea căsătoriei între persoane care nu împărtășesc valori religioase comune ar trebui evaluată cu mult mai profund decât se obișnuiește în general, scrie jurnalista Naomi Schaefer Riley în cartea sa, Til Faith Do Us Part: How Interfaith Marriage is Transforming America.

Cartea se bazează pe un sondaj comandat de Riley, care compară cuplurile în care partenerii au aceeași confesiune cu cele mixte. Potrivit sondajului, căsătoriile religioase mixte înregistrează o creștere în SUA, mormonii fiind cel mai puţini susceptibili, iar evreii cei mai predispuși la încheierea unui astfel de mariaj. Heterogamia religioasă crește însă riscul disoluţiei mariajului, datele arătând că evanghelicii care se căsătoresc cu persoane de alte credinţe au un risc cu 50% mai mare de divorţ, iar în cazul evreilor riscul este de de două ori mai mare. În plus, nivelul de satisfacţie maritală raportat de cuplurile mixte religios este mai scăzut decât în cazul celor care împărtășesc aceeași credinţă.

„Trăim într-o epocă în care oamenii vor să știe totul despre persoana cu care se vor căsători. Această problemă majoră pare însă a fi trecută cu vederea”, spune Riley, subliniind că valorile religioase afectează acele domenii în care partenerii luptă cel mai mult pentru a avea ultimul cuvânt: bani, timp liber și, mai ales, creșterea copiilor.

În ciuda miturilor care circulă, nu există nimic care să scoată la lumină „ideile și idealurile cele mai ascunse despre identitate, cultură și familie” decât apariţia copiilor, subliniază psihologul Joshua Coleman. Atunci când devenim părinţi, noul statut declanșează amintiri din copilăria noastră, atât din registrul pozitiv, cât și din cel negativ, iar acest lucru reprezintă o oportunitate de „a ajuta la dezvoltarea identităţii copiilor noștri, dar este, de asemenea, o oportunitate de a ne îmbogăţi și însufleţi propriile identităţi, iar religia este parte din identitatea noastră”.

O realitate pe care cuplurile în care unul dintre parteneri a abandonat harta valorilor religioase cu care au pornit iniţial la drum o cunosc foarte bine. Doar că, în acest scenariu, cel puţin unul dintre parteneri se simte trădat, înșelat în alegerile și așteptările sale de la începutul căsniciei, dar și confuz cu privire la modul în care relaţia poate rezista unei schimbări atât de radicale.

Privind lucrurile prin ochii partenerului „trădat”

„Îmi amintesc că m-am gândit că ar fi fost mai ușor să fac faţă morţii soţului meu decât pierderii credinţei lui. Niciodată nu am avut vreun prieten apropiat necreștin și nu cunoșteam personal un ateu – iar acum eram căsătorită cu unul”, povestește Hope, rezumând drama pe care o trăia după ce David, soţul ei, a renunţat la creștinism.

Fuseseră amândoi baptiști, iar David chiar se pregătise să devină pastor, dar și-a pierdut credinţa în învăţăturile Bibliei, ascunzând acest lucru o vreme, de teamă să nu-și piardă familia.

Pentru Hope, vestea a echivalat cu o apocalipsă a vieţii și căsniciei ei. Nimic nu mai funcţiona după vechile tipare ale relaţiei, iar deciziile care erau de la sine înţelese până atunci erau acum negociate la sânge, mai ales dacă erau legate de copii. „Schimbarea a agravat fiecare punct vulnerabil care exista în relaţia noastră”, spune Hope, admiţând că nu se simţise niciodată atât de singură.

Devastare – acesta e cuvântul care revine în fiecare istorie de acest gen. Partenerul care rămâne fidel convingerilor sale despre viaţă, Dumnezeu și religie nu știe cum să gestioneze noua și înfricoșătoarea realitate. Cea mai apropiată persoană devine, dintr-odată, un străin, gama preocupărilor comune se îngustează brusc, iar subiecte obișnuite provoacă acum discuţii în contradictoriu.

El nu este bărbatul de care m-am îndrăgostit și nu m-aș fi căsătorit vreodată cu el dacă aș fi știut că se va întâmpla una ca asta”, îi scrie unui psiholog creștin o femeie care semnează cu pseudonimul „Singură în biserică”.

Sentimentul de izolare se adâncește atunci când cei în cauză încearcă să ascundă, măcar pentru o vreme, dezinteresul religios al partenerului, sperând că nu este vorba decât de un derapaj provizoriu. „Când (soţul meu, n.r.) s-a distanţat de biserică și de Evanghelie, am intrat într-un anotimp de izolare emoţională și spirituală”, povestește Rachel Joy Welcher, redactor la Fathom Magazine. Nu era pregătită să împărtășească noutăţile membrilor bisericii ei și nici să vorbească despre acest subiect fără să izbucnească în plâns, așa că a dat răspunsuri străvezii legate de absenţa soţului ei și chiar a mers la început într-o biserică unde nu o cunoștea nimeni.

Uneori, nici apropiaţii nu reacţionează prea bine la astfel de vești. În cazul lui David, soţia sa povestește că unii dintre prieteni și dintre membrii familiei i-au întors spatele, pedepsindu-l pentru că întorsese, la rândul său, spatele bisericii sale.

După ce schimbarea viziunii despre viaţă a unui partener își face resimţită undele seismice în toate ungherele vieţii de familie, partenerii trebuie să înveţe cum să se adapteze la noua realitate. Recalibrarea relaţiei costă timp și energie, însă partenerii rămași ancoraţi în credinţele lor religioase spun că tot acest efort merită dacă, la final, reușesc să renunţe la visele și așteptările lor, învăţând să reconstruiască totul cu răbdare și iubire.

https://semneletimpului.ro/religie/crestinism/credinta/pana-cand-necredinta-ne-va-desparti-solutii-pentru-cupluri-in-deriva.html

Doneaza – sustine! Strângere de fonduri pentru un nou format

$3.00

Articole recente: LibrariaCT.ro

Sustine. Ajuta-ne sa aducem acest proiect mai departe. Strângere de fonduri pentru un nou format. Multumim

$1.00

Despre ADMIN (26231 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: