EDITORIALE

Creștinismul adormit vs Islamismul energizat

imigranti2-300x167Din nou încercă să merg în vârful degetelor și sper să îmi iasă. O chestiune foarte foarte sensibilă și care nu are cum să placă tuturor, este cea referitoare la valul de refugiați islamici care vin spre Europa, implicit România. Se vorbește foarte mult zilele astea pe această temă și eu îmi voi spune câteva gânduri, pornind de la dezavantajul clar, că nu sunt nici ziarist, politolog, sociolog sau analist militar. Oricum, se pare că toată lumea s-a specializat în imigrație, așa că, printre ultimii care are un cuvânt de spus, sunt eu.

Pornesc meditarea mea de la o întrebare a unei domnișoare venită prin pagina de consiliere: ”Domnul Teo, este păcat să mă căsătoresc cu un musulman? Am încercat să îl prezint pe Hristos, dar el nu îl acceptă. Cum putem să ne căsătorim în acest caz?” Poate vă închipuiți că întrebarea e extrem de rară, dar nu e așa. Sunt multe fete credincioase, că invers nu am întâlnit cazuri, care vor să se căsătorească cu musulmani. De la această întrebare, am pornit discuții interesante, dar am si colectat informații despre islam, din alte surse decât media, așa că voi încerca, cât de delicat pot, să spun câteva cuvinte.

În acest moment, creștinismul în Europa, trăiește într-o moțăială bolnăvicioasă. Nu are capacitatea de a se trezi pe sine și de a se convinge de frumusețea vieții de credință. Nu mai are activități decât foarte slabe, implicarea în societate e redusă spre zero și bisericile papă cam toate resursele pe care le produce, ba mai mult, are nevoie și de finanțare „de la stat” în multe țări. Hai să zicem cumva că e obez și e și în perfuzii pe deasupra, dar se bucură de o oarecare liniște și căldură, pe care le oferă salonul de spital. Sunt condiții domnule și creștinismul profită de ele. Se bucură și se înfruptă din bunăstare și belșug. Mai sunt unele misiuni în care oamenii pleacă în diferite țări, există și comunități locale implicate, există și oameni implicați, dar aceste cazuri sunt izolate și total insuficiente, pentru a egala activismul de acum o sută de ani de exemplu.

Pe fondul acesta al moleșelii, căldurii, somnolenței, lenii și bolii se strecoară prin spital și împrejurimi niște oameni plini de energie, aprigi, vehemenți, determinați și călăuziți de motivații vii. Aceștia vin în valuri spre zonele cu creștini, cât de mari sunt valurile nu știu, cu hotărârea de a schimba lumea creștină cu orice preț, nu de a se adapta ei acestei lumi. Vin cu hotărârea de a fi vocali, de a instaura conceptele lor, chiar dacă cer aparent umili drept de ședere. Acești oameni care vin, nu au deloc gânduri pașnice, pentru că din start ei au fost oameni de război, de la nașterea poporului lor. Au o ură îndrăcită față de orice simbol creștin și față de orice urmă de civilizație, dar solicită clemență și milă iar creștinii, care oricum nu se pot mișca de grași ce sunt, le acordăm milă, în speranța că nu vor fi deranjanți. Creștinii sunt confuzi și în somnolența și lenea lor, nici măcar nu au analizat fenomenul și implicațiile lui.

by . Citeste tot articolul click aici

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: