De multe ori meditez la cât de bine ar fi să nu mai păcătuiesc deloc, să nu mai am lupta cu păcatul și să pot trăi în sfințenie deplină. Mi-aș dori, ca oricare din voi, să nu mai cad în păcat niciodată. De fapt, și Pavel își dorea asta foarte mult și era necăjit că realitatea, include sportul acesta al căderii și ridicării. Spunea el: ”binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!”
Adesea, la consiliere vin oameni care sunt dărâmați de realitatea căderii în păcat, așa cum și eu sunt atunci când cad. Dărâmarea asta e de cele mai multe ori devastatoare și în multe cazuri paralizantă. Cineva sau ceva vrea să te țină în acea părere de rău, în acea renunțare și abandonare moleșitoare și neutralizantă. De fapt, conștiența păcatului întotdeauna dă părere de rău și dezamăgire iar pentru un om care vrea să trăiască sfânt, existența unui păcat în viața lui, îl face să intre în conflict cu confortul psihic, nu mai are liniște, se simte murdar și mizerabil.
Astăzi scriu un mesaj de încurajare pentru cei ce se simt mizerabil din cauza păcatului, pentru cei ce se simt fără putere, prăbușiți, dărâmați. Pentru cei ce sunt dezamăgiți de ei înșiși și se află ”aruncați în decor” de pe drumul pe care alergau. Pentru cei care nu mai cred că sunt vrednici și care nu mai cred că se pot ridica.
Înțeleptul Solomon spunea ”cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.” E vorba de un neprihănit căruia i s-a întins o cursă, adică, e vorba de mine și tine, cărora Satan caută să ne întindă curse în fiecare moment al vieții. E vorba de cei ce vor să trăiască plăcut înaintea lui Dumnezeu. Nu cred că numărul șapte e o limită aici, cred mai degrabă că e vorba de un principiu. Fără a încuraja păcătuirea, realizez că un neprihănit, oridecâte ori a păcătuit, oridecâte ori a fost înșelat și păcălit, face tot posibilul să se ridice de acolo. E un principiu al curăției, nu te simți bine jegos și murdar. E ca și cum vii de pe drumuri, murdar într-o zi ploioasă și mergi si te speli ca să fii din nou curat. Nu vrei să te murdărești dar viața prin natura ei te pune în ipostaze din care capeți mizerii pe tine.
De câte ori nu am fost transpirați de la muncă, murdăriți de la praf, mortar, reparat mașina, curățat curtea? Și totuși, de fiecare dată am mers să ne spălăm, nu ne-a încântat ideea de a sta jegoși și nici nu am spus, ”of, iar trebuie să mă spăl?, Doar abia ieri m-am spălat!” Am considerat normal, ca seara înainte de a ne odihni să ne curățim, nu există o altă variantă. Sau există, dar a doua zi, transpirația și mizeria de pe noi ar degaja mirosuri specifice deja.
by . Citeste tot articolul click aici
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
