Când căsătoria nu-i căsătorie și homofobia nu-i homofobie. Din seria: Să băgăm familia în doliu.
Da, poate nu mai era nevoie să mai scriu și eu, după câtă ”cerneală” a curs deja ieri și azi pe tema legalizării de către autoritatea americană, a căsătoriilor homosexuale, dar fiindcă fenomenul homosexualității l-am analizat destul de mult în ultimii ani, risc totuși să spun câteva cuvinte despre asta. Sper ca ele să fie de folos celor care se poziționează automat în tabere combatante.
Când căsătoria nu-i căsătorie.
Această uniune consensuală între bărbat și bărbat sau femeie și femeie, nu va putea fi numită niciodată simplu ”căsătorie” va fi nevoie mereu, pentru totdeauna, de remarci de genul ”căsătorie homosexuală” sau ”căsătorie între persoane de același sex” sau ”căsătorie gay” sau alți termeni. Pur și simplu e nevoie de completare, pentru că nu este și nu va fi niciodată căsătorie, relația dintre două persoane de același sex. E scris în natura noastră, în celulele noastre, în modul în care suntem alcătuiți, nu e un moft sau o dovadă de homofobie. E natura lucrurilor, nu contează că se dă lege. Chiar dacă se dă, ea nu poate anula legile naturale, scrise deja în noi. Din respect, oamenii se vor conforma, dar în vecii vecilor nu vor gândi că aia e căsătorie, fără să adauge sau să simtă nevoia să adauge ceva termenului.
Scris de citeste tot articolul click aici
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
