EDITORIALE
Amazing Grace
Undeva în Atlanticul de Nord, pe coastele Donegal, la 21 martie 1748, un negustor de sclavi,  călătorea cu 200 de negri pe corabie (Greyhound), dinspre Africa spre America. Din cauza furtunii, corabia a fost prinsă între stânci, catargul a plesnit. Agitaţie, frică, ţipete, valuri uriaşe, apă pe corabie. Mijlocul nopţii.
Negustorul a coborît în cabină, a pus genunchii jos, ÅŸi a strigat: „Doamne, dacă este adevărat că existi, te rog fie-Å£i milă de mine ÅŸi de cei 200 de oameni de la bord! Dacă mă auzi, potoleÅŸte furtuna ÅŸi îţi promit că toată viaÅ£a am să-Å£i slujesc numai Å¢ie!”. Un singur val a mai lovit corabia, ÅŸi a îndreptat-o pe linia de plutire. Furtuna s-a potolit.Ajuns cu bine la ţărm, negustorul a pus în libertate pe cei 200 de sclavi. A devenit un renumit preot anglican, un pionier al creÅŸtinismului evanghelic, un politician ce a luptat pentru abolirea sclaviei, ÅŸi mai mult decât atât, un mare scriitor de imnuri creÅŸtine. Numele lui este John Newton!
Cel mai renumit imn al său „Amazing Grace” – MăreÅ£ul Har, scris (probabil) în anul 1761, în vicariatul de la Onley (Anglia), a fost publicat în 1779 (de John Newton & William Cooper).
 „MăreÅ£ul Har”, este unul dintre cele mai înălţătoare imnuri ale creÅŸtinătăţii. Probabil nr. 1 mondial. Oricine ai fi, oriunde te-ai găsi, ascultându-l, nu scapi fără să-Å£i dea lacrimile. Numai în cazul în care eÅŸti de carton…
Mai jos, renumitul Andre Rieu, în concert „Amazing Grace”. Åži evident, lacrimile spectatorilor!
…ÅŸi varianta mai completă (Melbourne, Australia, 15. 11. 2008)
sursa:Â nicolaegeanta.blogspot.ro


foarte frumos….