Nu sunt de acord cu Shakespeare care spune că femeile sunt hrană pentru zei gătită de diavol. E satiră. Nici cu Cioran care zice că femeia e muzică rătăcită în carne. E sarcasm. Nici atât cu Lemuel care întreabă retoric: “Cine poate găsi o femeie cinstită?”. E misoginism. Și nici cu Mircea Cărtărescu când scrie că ele spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Sună poetic, dar e gogoașă. Totuși, tind să cred ce zicea Virgiliu Gheorghe: un bărbat nu poate fi un izvor de tandrețe!
Tandrețea nu e numai atunci când sub clar de lună spui povești soției în balansoar. Nici când îi cumperi o pijama roz cu floricele, ori Minnie Mouse prinzând fluturi. Sau când ciugulești puțin din tiramisu și-apoi îi dai ei cu lingurița, ca la bebeluși. E și atunci când sufleci mânecile să speli un maldăr de vase, când dai cu aspiratorul, întinzi o culme de rufe sau spargi o plasă de nuci. Când legeni copilul pe brațe la trei dimineața, iar ea, frântă de oboseală, nu doarme, îti face sandwich pentru servici.
Tandrețea e atunci când prin ceea ce faci declanșezi fiorii dulci. Emoțiile. Sentimentele. Faci inimile să crească, faci fețele luminoase, faci viața felii de bucurie. E gestul prin care bărbatul dă “delete” tuturor necazurilor femeii. E liant pentru totdeauna. E noblețea prin care te porți ca Dumnezeu. Fiți tandrii! Femeile au nevoie de tandrețe cum au pisicile nevoie de mângâiere!
Ivan Goncearov spunea că bărbații au în firea lor o trăsătură urâtă: se rușinează de sentimentele lor… Prin urmare în loc de declarații suave ei oferă flori. O floare are mai mult parfum decât o mie și una de declarații.
Dacă oferi femeii o floare, îngerul ei păzitor poate să își caute liniștit de lucru!, ne-ar sfătui Grigore Vieru. Cumpărați flori de 8 martie bărbaților! (Și nu numai). Faceți declarații tandre!
Fiorii întotdeauna costă…
Nicolae Geantă
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
